735 matches
-
Nu mai e vorba doar de îndemnul de a reconstitui persoana în întregul ei, de a redobîndi, fiecare dintre noi, destinul său coerent. Și mai puțin e vorba de nevoia de a reconstitui structura distrusă a vechii solidarități sociale. În efuziunea colectivă se regăsește "principiul divin", prin ea se restabilește "unitatea dinamică" între om, Dumnezeu și univers... "Cei ce sînteți principi, spune Saint-Simon, ascultați glasul Domnului care vă vorbește prin glasul meu." Acțiunea noastră, precizează unul dintre discipolii săi, este "de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
mitic, afectiv și religios se dezvoltă în mod viguros sentimentul Patriei-Vatră sau Cămin (Home, Heimat), iar din această fraternitate națională izvorăște ideea "sîngelui" comun. Relația cu Patria-Mamă capătă un caracter infantil, în sensul că relația cu substanța maternă implică o efuziune aproape oceanică, în vreme ce relația cu substanța paternă presupune obediență necondiționată (Right or wrong, my country). Se constituie astfel, la fel ca în cazul Trinității teologice, o osmoză și o coprezență a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cristalizarea dispozițiilor sufletești nu a hotărât un gen de muncă în stare să producă maximum de energie; "urmele trecerii de la instinct la inteligență" sunt încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea dorințelor" și efuziune emoțională, minunea fiind pentru el "în ordinea firească a lucrurilor"181. Instabilitatea lui sufletească (mai degrabă emoțională) nu-i neagă, totuși, posibilitățile de anticipare, dar acestea sunt legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care o va suporta această unitate sufletească vine din schimbarea obiectului anticipației. De la anticiparea propriilor stări se trece la preîntâmpinarea, prin anticipații, a neprevăzutului împrejurărilor. Mutația în cauză nu schimbă "profilul" eului sau al personalității, dar pregătește depășirea stării de efuziune emoțională și trecerea la conștiința opozițiilor, care va scoate sufletul omului de sub vraja "misticismului". Mutația este, desigur, logică și dă sens evoluției eului către o creștere a conținutului său rațional. Prin urmare, istoria, raportată la unitatea sufletească a omului, are
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
contează tehnica mistică, socotește filosoful, iar nu fondul mistic, etern în sufletul omului. Misticismul a ajuns chiar obiect de comerț. Produsele lui sunt opere de religie, artă, filosofie, politică, apoi mărfuri tehnic-industriale, care scormonesc în ființa omului, scoțând la iveală efuziuni emoționale. Sufletul mistic nu se pierde; el rămâne veșnic în unitatea sufletească a personalității, fie ea anarhică (misticismul fiind activ) fie energetică (misticismul fiind ascuns, dar putând fi scos la iveală oricând). Activarea misticismului este fatală producerii vocațiilor, consideră C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au o autonomie, dar, în același timp, se supun unui "efect" unitar, întregului, prin relații firești - o orchestrație extrem de atentă în care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cade pe semnificația faptelor și a comportamentului personajelor, iar în descriere, pe imaginea artistică, adică pe: a. spațiu; b. linii; c. culori; d. forme; etc. - presupune neapărat o succesiune (!! unde nu există succesiune nu există nici narațiune, ci: descriere, deducție, efuziune lirică etc.); - cere o integrare în aceeași unitate de acțiune (!! altfel nu ar exista narațiune, ci: o simplă cronologie, enunțarea unor fapte neconcordante între ele etc.); - structurarea spațială și temporală nu poate avea loc (!! excepțiile sunt puține) decât în legătură cu ființe
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
ci acela care anima, la cumpăna anilor de după prima conflagrație, numeroase spirite europene și românești. De aici interesul - nu doar peisagistic - pentru Elada, căruia Al. Rosetti i-a închinat prima sa creație literară, expresie a unui liric nemărturisit, frânat în efuziunile sale de cenzura unei erudiții, ea însăși dozată cu severitate! MIRCEA ZACIU SCRIERI: Colindele religioase la români, București, 1920; Note din Grecia, București, 1938; Limba poeziilor lui Eminescu, București, 1956; Istoria limbii române literare (în colaborare cu Boris Cazacu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
trecutului românesc și de titanizarea figurilor eroice care alcătuiesc panteonul național. Prin toate aceste inovații în raport cu paradigma Școlii Ardelene, Cuvântul... lui Kogălniceanu reprezintă atestatul instituirii unei cu totul noi ordini a discursului istoric, intrată, prin Florian Aaron, sub zodia romantismului. Efuziunea romantică în reflecția istorică românească, a cărei valvă a fost deschisă prin Florian Aaron și potențată de Mihail Kogălniceanu, se manifestă plenar în gândirea istorică a lui Nicolae Bălcescu. Dacă la Kogălniceanu, istoria națională, "după Biblie, trebue să fie, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pietrele rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea de unitate, manualele școlare de istorie din această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deoparte produsele cu o altă tentă decât cea manifest naționalistă (Istoria civilizației române moderne a lui E. Lovinescu, Neoiobăgia a lui C. Dobrogeanu-Gherea, sau Burghezia română a lui Șt. Zeletin), explozia intelectuală a culturii interbelice a fost, în fond, o efuziune a spiritului autohtonist. În avangarda cultural-ideologică, o întreagă pleiadă de personalități de marcă ale culturii române au inspirat ideile forță ale naționalismului autohtonist, pe care le-au expirat apoi în sfera publică prin intermediul influentele lor scrieri. Principalele guri de vărsare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-a făcut pe baza principiului naționalismului. Cu toate acestea, patosul naționalist se manifestă chiar și pe fondul unei critici demitizante. Alternanța între critica detașată și efuziunea naționalistă este observabilă nu doar între diferite volume publicate în aceeași perioadă, ci chiar și în interiorul unui singur manual. Lucrarea lui O. Tafrali (1935) constituie un exemplu elocvent în acest sens. Având ca principii călăuzitoare "sobrietatea și preciziunea în expunere
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de memorie națională, exprimat în formula sa cea mai cristalină în prefața programatică a manualului semnat de C.C. Giurescu: Urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
puternică a acestei prestigioase personalități" (p. 194). Toate aceste înzestrări și-au găsit validarea internațională în "strălucita inițiativă de pace a tovarășului Nicolae Ceaușescu" (p. 250). Realegerile seriale în funcția de secretar general al PCR sunt tot atâtea prilejuri de efuziuni colective. Confirmarea lui Nicolae Ceaușescu, "cel mai strălucit fiu al clasei muncitoare, simbolul idealurilor de libertate, pace și progres ale poporului român, personalitate proeminentă [...] a vieții politice internaționale", în funcția supremă de secretar general "s-a înfăptuit într-o ambianță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în colecția Bibliotecii de Litere a Universității Babeș-Bolyai, secția Română-Maghiară, avea trecut olograf pe pagina de gardă numele unui "elev în clasa a V-a", fapt ce probează frăgezimea cognitivă și stadiul incipient de dezvoltare morală al receptorilor predilecți ai efuziunii naționaliste delavranciene. 13 Legea privind reforma agrară din Vechiul Regat, prin care aproape 1.400.000 de capi de familii țărănești au fost împroprietăriți în urma exproprierii a aproape 6.000.000 de hectare de teren, a fost promulgată și publicată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Richardson, Clarissa Harlowe (1747 1748).” 234 Romanul este de o modernitate uimitoare, aspect sesizat și de criticul Giuseppe Gigli: „Fiammetta cuprinde pagini atât de vii și atât de interesante încât te simți îndemnat să te întrebi dacă anumite sentimente, anumite efuziuni și tot cadrul afectiv sunt într-adevăr opera unui scriitor din secolul al XIV-lea, care le-a împrumutat unei femei din vremea sa, ori sunt mai degrabă artificii ale unui rafinat artist al vremii noastre, potrivite pentru una dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propriului comportament. Cel de-al doilea stadiu este stadiul manifest al violenței, victima fiind supusă unor violențe de către agresor o perioadă îndelungată de timp. Cel de-al treilea stadiu, cel al scuzelor, regretelor, pocăinței, nu este neapărat un stadiu al efuziunilor sentimentale, al unor momente de dragoste și intimitate, ci mai degrabă un stadiu de acalmie, de încetare a scandalurilor și bătăilor, de durată mai lungă sau mai scurtă, după care totul se repetă, dar la o intensitate mai mare. Deținuta
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și cu atît mai puțin irațională 343, și că, pe de altă parte, și sentimentele sînt general umane, nu numai rațiunea, ele manifestîndu-se într-un mod diferit de la un individ la altul numai ca intensitate și ca obiect. De aceea, efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numai în anumite aspecte ale ei), situație în care realitatea este obiectivată în obiect al cercetării și distinctă de subiectul investigator. Dacă filozofia ar fi trăire, subiectivitate pură sau subiectivitate reflectorie, realitatea n-ar exista pentru ea și, fiind simplă efuziune subiectivă, și-ar pierde individualitatea și atunci s-ar desființa, tinzînd spre construcția specifică artei. Prin urmare, și atunci cînd limbajul și limba devin obiecte ale discursului filozofic, aceeași atitudine înțeleaptă (ca manifestare a "dragostei pentru înțelepciune") trebuie să fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
drept catalizatorul modern al limbii literare, iar în spațiul european apărea drept ultimul mare exponent al Romantismului. Comemorarea celor două jubilee și jumătate de la dispariția sa, s-ar cuveni să ne trezească un tip de reflecție măsurată și critică, fără efuziuni prostești sau excese melodramatice, cu iubirea lucidă și echilibrată cu care el însuși își privea opera pe care nu o lăsa să apară în spațiul public, tipărită sau vorbită, decât atunci când conștiința lui meșteșugărească o considera potrivită pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
absență unei proceduri pe cord deschis sau a introducerii de catetere venoase centrale, în prezența unui SVCS, poate fi sugestivă pentru mediastinita fibroasă (Doty [24]). Evidențierea de leziuni ganglionare calcificate îndreaptă diagnosticul spre o leziune granulomatoasă. Lărgirea mediastinului, opacități paramediastinale, efuziunile pleurale, opacitățile nodulare pulmonare, ale pleurei sunt semne radiologice pentru tumorile maligne. Tromboza iatrogenă de venă cavă superioară este sugerată de o imagine radiologică normală, la un bolnav cu antecedente de cateterizare venoasă sau purtător de pace-maker. Tromboza paraneoplazică de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
doar scrisului, dar nu mai reușește să publice decât spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic, dar fără efuziuni lirice. În proza scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea naturalistului, a cărui atenție e reținută de anumite cazuri, pe care vrea să le prezinte cât mai exact. Critica a relevat o „adâncă înțelegere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
cititorul însuși. 3.2.3.5. Scriitura ca pluralitate a vocilor Roland Barthes par Roland Barthes continuă, subiacent, unele teze din Gradul zero al scriiturii, imprimându-le un caracter mai tranșant. Astfel, scriitura apare ca "o desfătare seacă, ascetică, fără efuziuni"286, excluzând posibilitatea exprimării. Creativitatea, emoția sau vraja sunt sortite unei fixări pe care Barthes o contestă, în special pentru un limbaj de tip poetic. În același timp, scriitura este definită printr-o relație de contradicție cu termenul de operă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ne aflăm în cadrul acelorași tradiții de independență și de libertate față de instituția imperială și de tiranie 273. Lui Cotta Maximus îi sunt adresate Ponticele II, VIII; III, II; III, V274. În scrisoarea Ex Ponto, II, VIII, Ovidiu îi mulțumește cu efuziune lui Cotta Maximus, pentru că îi trimisese la locul de exil imaginile lui Augustus și ale lui Tiberiu (Caesar cum Caesare), precum și cele ale Liviei. Este o ocazie bună pentru Ovidiu, pentru a ridica în slăvi, cu elogii deosebite, membrii casei
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
afirmă că " d. Lovinescu este cu totul de partea adevărului sufletesc" și că "exprimă aici profunda structură a temperamentului pasiv, a dragostei sublimate în euforie lirică" rezultă "o intensă culoare morală, de elegie și vis eminescian, de reticență sentimentală și efuziune a dorinții sublimate în poezie, în evoluția erotică dintre cele două personagii". Finalul articolului va fi plăcut, cu siguranță, lui Lovinescu. Iată-l: "Desfășurându-se într-un cerc de intelectualitate, de poezie și subtilă analiză sufletească, romanul Mite rămâne una
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]