1,429 matches
-
De aceea, în fața acțiunilor Habsburgilor din Spania împotriva Provinciilor Unite și ale împăratului împotriva protestanților, caută aliați. Încurajat de trimișii lui Richelieu, de Anglia și de Olanda, el se străduiește să unească forțele protestante din Germania. Frederic al V-lea (electorul de Palatinat) îi va oferi un comandament de armată și un argument de drept pentru a interveni. În anul 1625, regele Christian al IV-lea s-a decis să intervină în conflict. Urmărea apărarea luteranismului și, dacă era posibil, extinderea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Habsburgilor, el se străduiește să ridice obstacole în calea ambițiilor lor. Regele Danemarcei este cel căruia îi revine acest rol. Dar Ferdinand intenționa să le dea o lovitura grea pe plan politic. Puternic datorită victoriilor sale, el intenționa să elimine Electorii și să refacă o monarhie ereditară în favoarea Habsburgilor. La Ratisbonne, el propune Dietei să îl aleagă pe fiul său ca "rege romano-german". Trimisul lui Richelieu, părintele Joseph, a stârnit neîncrederea Electorilor, care au refuzat, în consecință, să îl aleagă pe
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
politic. Puternic datorită victoriilor sale, el intenționa să elimine Electorii și să refacă o monarhie ereditară în favoarea Habsburgilor. La Ratisbonne, el propune Dietei să îl aleagă pe fiul său ca "rege romano-german". Trimisul lui Richelieu, părintele Joseph, a stârnit neîncrederea Electorilor, care au refuzat, în consecință, să îl aleagă pe fiul lui Ferdinand. După încheierea "războiului danez" (1625-1629), Prusia se va confrunta cu ambițiile suveranului suedez Gustav al II-lea Adolf (1611-1632) de a promova propria politică pe teritoriul german (compensații
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
septembrie, în Breitenfeld. Armata imperială a fost zdrobită. Gustav al II-lea Adolf era conștient de pericolul pe care îl reprezintă pentru Scandinavia recucerirea catolică a Habsburgilor din Germania. Chiar în momentul în care părintele Joseph (1630) îi convingea pe Electorii de la Ratisbonne să nu cedeze pretențiilor împăratului, regele Suediei debarca în Pomerania, primind ajutorul Electorilor 235 protestanți de Saxa și de Brandenburg. Jefuirea de către forțele imperiale ale lui Tilly a orașului protestant Magdeburg va sprijini acest plan, aruncându-i pe
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de pericolul pe care îl reprezintă pentru Scandinavia recucerirea catolică a Habsburgilor din Germania. Chiar în momentul în care părintele Joseph (1630) îi convingea pe Electorii de la Ratisbonne să nu cedeze pretențiilor împăratului, regele Suediei debarca în Pomerania, primind ajutorul Electorilor 235 protestanți de Saxa și de Brandenburg. Jefuirea de către forțele imperiale ale lui Tilly a orașului protestant Magdeburg va sprijini acest plan, aruncându-i pe principii protestanți, la început ezitanți, în politica lui Gustav al II-lea Adolf. Devenit conducătorul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
săptămâni devenind stăpânul și arbitrul Germaniei. Îndreptându-se spre Rin, Gustav al II-lea Adolf i-a alungat pe spanioli din Mainz. Franța fiind incapabilă să gestioneze noua situație, Gustav al II-lea Adolf hotărăște să acționeze rupând înțelegerea cu electorul de Bavaria, sufletul coaliției catolice. O ofensivă fulgerătoare îl duce la München și îi deschide drumul spre Viena. Ferdinand al II-lea nu avea altă soluție decât să îl recheme pe Wallerstein. Cu armata refăcută, se alătură lui Maximilian de
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
spre Țările de Jos, la Nördlingen, în 6 septembrie 1634. Combinația diplomatică a lui Richelieu împotriva Habsburgilor eșua. Eșecul a fost agravat de înfrângerea suedezilor lui Oxenstiern de către armatele împăratului, la Nordlingen (1634) și de spectaculoasa împăcare a împăratului cu electorul de Saxa. După o lungă și dificilă perioadă, Ferdinand al II-lea, care nu a făcut decât să consolideze tendințele sale imperialiste, triumfa. Franța a fost un spectator "interesat" începând cu anul 1627 și stat beligerant din 1635238. Aliatul său
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
-le să încheie alianțe externe, să ducă o politică externă independentă, sub rezerva de a nu fi îndreptată contra Imperiului. Organizarea Imperiului păstra, în linii mari, structura anterioară: în frunte se afla împăratul, ales pe viață; Consiliul celor opt principi electori (din 1692 numărul crește la nouă, prin principele elector de Hanovra); Dieta imperială (Reichstag); Colegiul principilor din cadrul Dietei imperiale (62 principi laici și 36 ecleziastici); Colegiul orașelor (reprezentanții orașelor imperiale). Conform Tratatului de la Osnabrück, constituția Imperiului a fost rescrisă, prerogativele
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
externă independentă, sub rezerva de a nu fi îndreptată contra Imperiului. Organizarea Imperiului păstra, în linii mari, structura anterioară: în frunte se afla împăratul, ales pe viață; Consiliul celor opt principi electori (din 1692 numărul crește la nouă, prin principele elector de Hanovra); Dieta imperială (Reichstag); Colegiul principilor din cadrul Dietei imperiale (62 principi laici și 36 ecleziastici); Colegiul orașelor (reprezentanții orașelor imperiale). Conform Tratatului de la Osnabrück, constituția Imperiului a fost rescrisă, prerogativele împăratului în politica externă fiind supuse controlului și votului
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de supraveghere (droit de regard), prevăzut de tratat 247. În sfârșit, un alt stat german, Brandenburgul, capătă din aceste tratate avantaje cărora viitorul le va arăta importanța. Deja moștenitor al ducatului de Clèves (1614) și apoi al Prusiei (1618), noul Elector de Brandenburg, Frederic-Wilhelm de Hohenzollern, primește Pomerania orientală și o întreagă serie de teritorii situate de-a lungul fluviilor germane (Halberstadt, Minden, Magdeburg). Pacea din Westfalia demonstra că Europa era totuși departe de un nou echilibru politic, ea continuând să
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și să impună poporului său religia pe care o dorea. Ele făceau din Sfântul Imperiu o confederație foarte slabă, formată din 350 de principate libere din punct de vedere politic și religios. Din ce în ce mai derizoriu, titlul imperial rămânea supus alegerii Marilor Electori (opt în loc de șapte), Electorul Palatin recâștigându-și titlul electoral pe care Ferdinand al II-lea i-l ridicase. Formula religioasă westfalică a servit ca model ulterior pentru încheierea și a altor tratate, între care cel de la Oliva (1660), care a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
său religia pe care o dorea. Ele făceau din Sfântul Imperiu o confederație foarte slabă, formată din 350 de principate libere din punct de vedere politic și religios. Din ce în ce mai derizoriu, titlul imperial rămânea supus alegerii Marilor Electori (opt în loc de șapte), Electorul Palatin recâștigându-și titlul electoral pe care Ferdinand al II-lea i-l ridicase. Formula religioasă westfalică a servit ca model ulterior pentru încheierea și a altor tratate, între care cel de la Oliva (1660), care a pus capăt războiului polono-suedez253
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rămânea cel mai puternic dintre statele germane, detașat vizibil prin forță și organizare. În secolul al XVII-lea acesta a continuat să-și formeze o forță militară recunoscută. Fondată și fortificată de dinastia de Hohenzollern, Prusia se afirmă prin marii electori, electorii și ulterior regii săi ca adevăratul exponent al Germaniei divizate în lupta pentru unitatea ei politico-statală. Frederic Wilhelm, cunoscut sub numele de "Mare principe elector" (Großen Kurfürsten), a reușit să proclame regatul Prusiei, la Königsberg (15 ianuarie 1701), iar
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cel mai puternic dintre statele germane, detașat vizibil prin forță și organizare. În secolul al XVII-lea acesta a continuat să-și formeze o forță militară recunoscută. Fondată și fortificată de dinastia de Hohenzollern, Prusia se afirmă prin marii electori, electorii și ulterior regii săi ca adevăratul exponent al Germaniei divizate în lupta pentru unitatea ei politico-statală. Frederic Wilhelm, cunoscut sub numele de "Mare principe elector" (Großen Kurfürsten), a reușit să proclame regatul Prusiei, la Königsberg (15 ianuarie 1701), iar după
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
militară recunoscută. Fondată și fortificată de dinastia de Hohenzollern, Prusia se afirmă prin marii electori, electorii și ulterior regii săi ca adevăratul exponent al Germaniei divizate în lupta pentru unitatea ei politico-statală. Frederic Wilhelm, cunoscut sub numele de "Mare principe elector" (Großen Kurfürsten), a reușit să proclame regatul Prusiei, la Königsberg (15 ianuarie 1701), iar după trei zile să se încoroneze rege: Frederic Wilhelm I260. Titlul său a fost confirmat și prin Tratatul de pace de la Utrecht, în anul 1713261. Prusia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a vedea toți principii reintrând în posesiunea statelor ce le aparțineau legitim înainte de a fi uzurpate de Napoleon. Acest principiu privește în mod particular Spania; apoi, în Italia, pe regele de Neapole, papa, regele Sardiniei; în Germania, regele Prusiei, principele elector de Hessa, ducele de Braunswick, regele Angliei în privința Hanovrei și, în sfârșit, ducatul actual al Varșoviei în profitul Prusiei". Aceste cuvinte exprimau pentru prima oară de o manieră categorică și clară, care nu urmărea interese dinastice ca în cea mai
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
unanimă, un "monolit" care nu poate cunoaște conflicte interne, întrucât, ipotetic, acestea sunt legate de existența claselor. Marxismul este un sistem monist integral și monolit. În acest fel s-ar putea explica și mica importanță pe care o acordă alegerilor: electorii pot doar să ratifice perspectivele prestabilite de partidul unic, dând contur unei armonii la fel de prestabilite. Conform doctrinei marxiste, istoria oricărei societăți până în zilele noastre este istoria luptei de clasă 377. Pentru aceasta lupta de clasă devenea "motorul" istoriei. Aceste contradicții
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
era la Presburg, iar Mathias la Viena. A se vedea D. Ogg, op. cit., p. 132. 212 În acest sens, a se vedea J. Perez, Istoria Spaniei, pp. 219-224. 213 În prima parte a războiului Anglia a susținut, deși fără eficiență, Electorul palatin deposedat, dar războiul între Polonia și Suedia nu i-a permis să se amestece în lupta germană înainte de 1629. După sfârșitul Armistițiului de 12 ani (1621) dintre Spania și Provinciile Unite, olandezii pot fi considerați parte în conflict. Ambițiile
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Bula de Aur a fixat în literă de lege "o evoluție veche de mai bine de un scol, care făcuse din imperiu un stat german", rămânând în vigoare până la desființarea Imperiului romano-german (1806). Documentul stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, succesiv de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Gh. Bichicean, op. cit., p. 137-138. 236
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
apoi Richelieu, se temeau deja că înmulțirea școlilor ar putea îndrepta atenția populației către beletristică.144 În Anglia, de asemenea, lordul Maynard era nemulțumit de faptul că "literații" proveniți din oamenii de rînd se bucurau asemeni lui de calitatea de elector. Ceea ce este însă mult mai surprinzător e faptul că Secolul Luminilor n-a atenuat cu nimic astfel de pretenții. Dacă ecle-ziaștii rămîn convinși de binefacerile educației în masă, căreia îi asigură un spațiu larg utilizînd limbile locale, laicii, chiar dintre
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
devenită astfel decorativă, decît afirmarea hegemoniei cucerite de oligarhia burghezo-aristocratică a cărei primă preocupare constă tocmai în instituționalizarea stării de înapoiere a țărănimii și sărăcimii orașelor. În consecință, distanța ce separă poporul de elite s-a lărgit. Sufragiul cenzitar expulzează electorii săraci din corpul politic. Justiția, aservită de către notabilii locali ce desemnau judecătorii de pace, nu făcea altceva decît să-i intimideze pe cei mărunți. Asocierile muncitorești sînt proscrise prin Combina-tion Acts din 1795 și 1799. La 1800, General Enclosure Act
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
literată și cea ignorantă prin anii 1870. O face prin concensionarea condescendentă către salariați a unui soi de cetățenie profesională inegală, instituită prin centrale muncitorești dirijate în mod autoritar, astfel încît exercițiul cetățeniei politice era și mai bine păstrat pentru electorii luminați.149 În afară de aceasta, legea acoperă acestă denivelare oficializînd practica close shop-ului; practică ce atribuie responsabililor sindicali monopolul angajării în întreprinderi, întocmai cum în India, colonizatorul delegă o anume autoritate prinților locali care știu mai bine să-i stăpînească
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un tot politic stăpînit cu anticipație, expulzînd din mijlocul ei pe acei francezi care, deși locuiesc pe teritoriul francez, nu mai sînt considerați demni de a-i aparține; un tot divizat pe deasupra, pentru zeci de ani, între cetățeni activi sau electori demni de încredere, și cetățeni pasivi și ne-electori, considerați suspecți din pricina sărăciei lor. Aceasta este originea concepției zise universaliste asupra faptului național, fondată pe baza valorilor împărtășite sau considerate ca atare, dintr-o perspectivă exclusiv politică dar în fapt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ei pe acei francezi care, deși locuiesc pe teritoriul francez, nu mai sînt considerați demni de a-i aparține; un tot divizat pe deasupra, pentru zeci de ani, între cetățeni activi sau electori demni de încredere, și cetățeni pasivi și ne-electori, considerați suspecți din pricina sărăciei lor. Aceasta este originea concepției zise universaliste asupra faptului național, fondată pe baza valorilor împărtășite sau considerate ca atare, dintr-o perspectivă exclusiv politică dar în fapt destul de departe de ideea de asemenea modernă a unui
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
F. Furet, D. Richet, La Révolution française, op. cit., p.76. 171 G. de Bertier, L'Époque contemporaine, Paris, G. de Gigord, 1960, p.33. 172 De la mijlocul secolului al XVIII-lea, deputații englezi ai Camerei comunelor adoptaseră aceeași poziție față de electorii lor. 173 F. Furet, Penser la Révolution française, Paris, Gallimard, 1978, p.88. 174 Citat de către A. Sorel, L'Europe et la Révolution, Paris, Plon, 1945, t.II, p.331. 175 Cf. cu privire la acesta L. Jaume, Le Discours jacobin et
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]