1,904 matches
-
sens giratoriu, cunoscut de toți și de toate, / de la superbul table / al elementelor lumii încoace, / dar cu ieșirea din labirint, / prin autohtonul cer al nouălea, / gata să mă simt / în unghiurile dintre cele trei sulițe ... ” Ciclul elementelor se încheie cu “Elegiile elementului Pământ”. Reînvierea și cultivarea miturilor, a legendelor, a ziguratului, a trecutului îndepărtat din zorii existenței poporului român, motivul Muntelui Sfânt Cogaion, sunt teme frecvente care dau greutate și sens cărții. Soarele-Moș, Muma-Pământ, Tatăl-Cer, Gura de Rai, Sfinxul de Platină
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
marilor orașe”; “acei copii minunați și mașinile lor zburătoare” - în goanna lor după fluturi, ori după “acel ceva plăpând, înaripat și sacru” (Platon). CEZARINA ADAMESCU, www.agero-stuttgart.de 22 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: NELINIȘTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, Elegii din Era Arheopterix , Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 (cronică de Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
ochiul lumii ca doi îngeri/bizantini/împiedicându-ne din când în când tu/de surâsul meu știrb iar eu de/părul din nările dilatate ca un vagin de lăuza”. (p. 15). În al doilea ciclu (Anotimpul regăsit) lirismul erotic și elegia se purifică de tentă grotescă, lăsând loc confesiunii simple, ca în poeziile Dacă, Vine o zi, Era așa tristețe, Gând siluit, Scurtă rugăciune. Filonul elegiac ocupă un loc special în întregul volum care este în profunzimea lui o stăruitoare meditație
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
Acasa > Strofe > Timp > ELEGIE PENTRU REGELE PĂPUȘARILOR ÎNAINTE DE CĂDEREA CORTINEI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 343 din 09 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului E plină lumea de escroci Și nu mai sunt locuri vacante Nu-l mai citește nimeni pe Dante Pedanteria
ELEGIE PENTRU REGELE PĂPUŞARILOR ÎNAINTE DE CĂDEREA CORTINEI de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359562_a_360891]
-
duc din ce în ce mai bine Și se plâng întruna că le merge prost Așa că nu ai ce să faci Oprește-te din drum oleacă Și ia aminte: Trage storul, dă bună seara Închide lumina și pleacă: La revedere domnule... președinte! Referință Bibliografică: Elegie pentru regele păpușarilor înainte de căderea cortinei / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELEGIE PENTRU REGELE PĂPUŞARILOR ÎNAINTE DE CĂDEREA CORTINEI de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359562_a_360891]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ELEGII DE APRIL Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Elegii de April Vânturile, nemiloasele vânturi de primăvară, suflă cu putere peste satele de munte, zburlind dranița caselor vechi și îmbătrânindu-le pe
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ELEGII DE APRIL Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Elegii de April Vânturile, nemiloasele vânturi de primăvară, suflă cu putere peste satele de munte, zburlind dranița caselor vechi și îmbătrânindu-le pe cele noi. Zăpezile grele ale iernii s-au dus, curgând pe albii la vale în șiroaie reci. Pădurile
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
deopotrivă când, ajuns și eu acasă, descopăr la adăpostul unui stog de fân de lângă grajd toate oile mele, albe și negre, aciuiate acolo pe întuneric de teama vânturilor pustiitoare!... Publicat in volumul "Eternele visari", Editura INFORAPART - 2010, Galati Referință Bibliografică: Elegii de April / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1126, Anul IV, 30 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
din care, două, scriau de multișor în revista liceului: Maria Man din Finiș și Maria Vaida din Drăgănești, alături de Petru Șandor din satul Șoimus-Petreasa. În luna octombrie l970 am fost programat să citesc eu. Profesorul mi-a ales două poezii, elegii, scrise în stil clasic, de unde mai rețin încă: „E întunerec și răcoare încă. Plouă./ Respiră tainic, moale, sălbatecul pământ/ Din pânzele moi, cenușii, răzlețite de vânt/ Iarba răsare, lucind stropită cu roua/ Mă întrebasem ieri: ploua-va poate mâine?/ Venise
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
de beznă s-au năpustit peste marama sufletului lumii, punându-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită de mărgăritar. Palmele care L-au lovit pe Iisus s-au înaripat în fluturi. Sutașii păzesc lumina podidită din Îngeri. Trâmbița Sărbătorii vestește
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
din Macedonski, „Asfințitul crinilor” ne amintește de asemenea de autorul rondelelor: Agonizează crinii în cetate Și muzici pun pe tâmple o paloare Și pene ard în albul în lingoare În ochii orbi visând singurătate .................................... În „Umbra paradisului” cele 30 de elegii sunt tot atâtea confesiuni revendicate din vechii truvieri „ ce se visară, clopotnițe, sub malul ce irupe, la râul de infern cu flora rară.”: O febră crește încălzind carmina/ și-n jumătăți de marmuri coapse pure;/ pe patul de logodnă plâng
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
mă lansez în zbor, Spre infinitul lumii de copil, Știi cât de mult te ador, Cu privirea ta mă alin. De tine sunt mereu flămând, Oricât te-aș bea, îmi e tot sete, Nu voi înceta să te cânt, Prin elegii, imne, sonete. Nu sunt singur pe acest Pământ, Înconjurat de minunate flori, Mă las mai răcorit de vânt, Sau de fiorul care mi-l strecori. Ține-te ușor de brațul meu, Privește-mă când vezi că dorm, Să te știu
MEREU FLĂMÂND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359709_a_361038]
-
Editură Facla din Timișoara. Soția sa: Olimpia-Octavia Berca, critic și istoric literar, stilistician, traducător. Opera Poezie: - Omul de cenușă, antologie de autor ce include cele opt cărți de poezie apărute între 1972 și 2001, 2002; - Biblicele, antologie de autor, 2003; - Elegii, 2003; - Moartea tatălui, 2005; - În Piața Centrală, 2007 ; - Omul din oglindă, antologie de autor (2003 - 2008), cu comentarii și bio-bibliografíe, 2009; - Abyssus abyssum invocat, 2009; - drumul spre tenerife, 2009; - el camino hacia tenerife, Santa Cruz de Tenerife - Las Pălmaș de
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
Las Pălmaș de Gran Canaria, 2010; - Poemele bătrânului - Poemas del viejo, ediție bilingva, traducere în limba spaniolă: Roșa Lentini și Eugen Dorcescu, 2010; ediția a II-a, cu o prefață de Andrés Sánchez Robayna, Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), Spania, 2012; - Elegiile de la Bad Hofgastein, 2010; - Las elegías de Bad Hofgastein, ediție bilingva, traducere în limba spaniolă: Coriolano González Montañez , Editura Mirton, Timișoara, 2013; - Nirvana, Editura Mirton, Timișoara, 2014; - NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie, Ediție critică de Mirela - Ioana Borchin, Editura Eurostampa
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
vine și pleacă singur. Vina te cuprinde, s-atinge cerul de tine, când anii nu-i mai vezi, nu auzi nimic, nu vezi leii ignorând limite. În spațiul copacilor e miros de tine. Și iată, orbești în lumina cetății căutând elegia a patra, a cincea, cine mai știe. Ruinată părere, răsfăț de cuvinte, cu mâlul te joci de acum înainte. Albiră trupuri prea arse de soare, caimacul îți pare o umbră ce doare. Mustăți alungite pictezi printre aștri, mai scoate o
A MORŢII FRUNTEA-I TOATĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340434_a_341763]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ELEGIE PENTRU UN RĂSPUNS Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 937 din 25 iulie 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi de noi de ce eu nu-mi mai amintesc când m-ai sărutat ultima oară. de ce timpul scurt a
ELEGIE PENTRU UN RĂSPUNS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340508_a_341837]
-
au murit la fiecare întâlnire. de ce nu-mi mai amintesc culoarea ochilor tăi care se schimbau de la o clipă la alta odată cu promisiunile ... răspunsul îl poți deduce singur: am rămas aceeași distanța dintre noi se măsoară în fapte. Referință Bibliografică: Elegie pentru un răspuns / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 937, Anul III, 25 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ELEGIE PENTRU UN RĂSPUNS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340508_a_341837]
-
în care a plâns Dumnezeu!”...Nu? Sigur că da! Da...părinții mei și ai unor dumneavoastră au murit în vreme de iarnă! De fapt, n-au murit! De fapt, s-au oprit! Ce opriți sunt părinții! - ziceam. Sunt ca două elegii! Ca două elegii în alb! Mama...o elegie în alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
plâns Dumnezeu!”...Nu? Sigur că da! Da...părinții mei și ai unor dumneavoastră au murit în vreme de iarnă! De fapt, n-au murit! De fapt, s-au oprit! Ce opriți sunt părinții! - ziceam. Sunt ca două elegii! Ca două elegii în alb! Mama...o elegie în alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
da! Da...părinții mei și ai unor dumneavoastră au murit în vreme de iarnă! De fapt, n-au murit! De fapt, s-au oprit! Ce opriți sunt părinții! - ziceam. Sunt ca două elegii! Ca două elegii în alb! Mama...o elegie în alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
în vreme de iarnă! De fapt, n-au murit! De fapt, s-au oprit! Ce opriți sunt părinții! - ziceam. Sunt ca două elegii! Ca două elegii în alb! Mama...o elegie în alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-au suduit niciodată omătul și viscolul, nu s-au codit
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
De fapt, s-au oprit! Ce opriți sunt părinții! - ziceam. Sunt ca două elegii! Ca două elegii în alb! Mama...o elegie în alb, cu ochi verzi și închiși! Tata...o elegie în alb, cu ochi albaștri și închiși! Două elegii în și pe alb! Și parcă împăcate cu gândul, parcă lămurite că (în astă lungă ori scurtă Deschisoare numită Viață) n-au suduit niciodată omătul și viscolul, nu s-au codit nici o clipă când a fost vorba să adauge o
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
apă ce abia a mai rămâne din ce a fost sfânt?!”... Sigur că da! Nu?...Da, iată, o tanti oarecare scutură preșul pe geam. Strig: „De ce scuturi, doamnă? Chiar nu vezi câtă splendoare și cât diafan? Chiar nu vezi câtă elegie în alb? Și ce unică invazie de fluturi? Chiar nu vezi cest frumos gratis? Chiar îți scuturi gunoaiele pe așteptarea mea la pian?”... Mă opresc. Sunt tocmai la capătul rochiei fără sfârșit. Din inima de piatră a Monumentului, ca un
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
zeițele cum umblă/ dar ea, mergând, pășește doar pe lut./ Și totuși, jur pe cer, făptura-i rară/ cu nimeni și nimic nu se compară...”. Romanticul român, își găsește termenii comparației mai ales în peisajul naturii plaiului mioritic. În frumoasa elegie Atât de fragedă albul imaculat al florii cireșului devine simbolul sensibilității iubitei:“Atât de fragedă, te-asameni/ Cu floarea albă de cireș,”. Poetul simte nevoia să o înalțe pe femeia visurilor sale, sacralizând-o aidoma trubadurilor medievali: „Și ca un înger
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
visul din urmă cuprinde în ea împlinirea sufletului uman în speță. Iată absolutul pe care Dante Alighieri îl formula în versul final al Divinei Comedii, dar pe care Eminescu îl raportează la existența omului. Interesant este că până și în elegiile sale erotice, mult mai numeroase și mai izbutite artistic decât idilele, Eminescu are aceeași perspectivă a absolutului. Iubirea poate izbăvi ființa umană de uitare, de moarte. În atât de populara elegie Mai am un singur dor meditația poetului sfârșește cu
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]