886 matches
-
le adaugă și o comedie S.F. inspirată din lumea antică, Arma secretă a lui Arhimede (reprezentată pentru prima oară în stagiunea teatrală 1982-1983, inclusă în volumul Beția de cucută din 1984). Din nou, protagonistul este un bărbat ilustru al Antichității eline, din nou se pune problema confruntării dintre intelectual și putere și aceea a aplicabilității plăsmuirilor sale : ultima descoperire a omului de știință, scoica de citit gândurile, se poate dovedi o armă primejdioasă. Invenția este râvnită de toți - familia savantului, oficialitățile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de a-mi pune capăt zilelor ? (IV, p. 663). Ionel nu pare impresionat de declarația ei luată în râs cu argumentul că patetismul nu face bine nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în piesa lui Dumitru Radu Popescu. În Medeea, eroina își pune în aplicare planul de răzbunare abia după ce se asigură că are unde
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei luată în râs cu argumentul că patetismul nu face bine nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în piesa lui Dumitru Radu Popescu. În Medeea, eroina își pune în aplicare planul de răzbunare abia după ce se asigură că are unde să se refugieze după săvârșirea masacrului. Venit de la Delfi, din mijocul cel sfânt al lumii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
explicite la mitul Medeei asigură însă chiar suportul piesei care își lămurește sensurile prin raportare la tragedia lui Euripide. Cum s-a văzut, Dumitru Radu Popescu nu lasă pe seama spectatorului să descopere relația de intertextualitate a lucrării sale cu opera elină. O mărturisește în prefață, dar și - aluziv - în textul piesei. Pe de altă parte, se folosește de un procedeu de limbaj sugestiv : atribuie unora dintre personaje, lui Marian în primul rând, un fel de a vorbi mai elevat decât acela
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Phaidon (III, p. 120), pasajul care înfățișează reuniunea ucenicilor lui Socrate după moartea acestuia este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau sfere culturale. Scena ispitirii lui Platon de către Gorgias spre a-l face să-l trădeze pe Socrate parafrazează discuția Diavolului cu Adrian
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și cunoaștere Piesa lui Nicolae Ionel Oedip - datată de autor în 1980, dar publicată în volum în 1997 - urmează îndeaproape tragedia lui Sofocle Oedip Rege. Bun cunoscător al Anti chității, traducător al întregii opere vergiliene în română, dramaturgul respectă scenariul elin și înregistrează toate momentele anchetei întreprinse de protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Sofocle cu privire la momentul când poate fi proclamată împlinirea unei existențe (Oricui așteptați-i și ziua din urmă/ a vieții. Și numai când omul trecutu-i-a pragul,/ Dar fără amaruri, atunci fericit socotiți-l). Nicolae Ionel este fidel modelului elin în liniile mari ale intrigii, ca și în detalii ale argumentării. În pofida asemănărilor evidente, există și deplasări de accente între opera antică și cea modernă. Un comentariu al corului din Oedip Rege reține mândria lui Oedip de a fi dezlegat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
derutant al informațiilor vizuale privitoare la evenimentele actuale -, piesa lui Vlad Zografi reintră în cele din urmă în vadul tragediei antice. Omul și destinul La o distanță de trei decenii una de cealaltă, apar două monografii românești despre marii tragici elini : Eschil de Alice Voinescu (1946) și Sofocle și condiția umană de Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1974). Autoarele provin din lumea universitară bucureșteană : prima predă istoria teatrului la Conservatorul de muzică și artă dramatică, a doua explică literatura universală și comparată la Universitate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Voinescu, mereu preocupată să atragă atenția asupra dificultăților de interpretare a textului antic de către actorii moderni . Lucrările prezintă trăsături comune, de formă și de conținut. Organizarea este similară : după două capitole introductive menite să fixeze locul autorilor cercetați în literatura elină, partea cea mai consistentă a investigației vizează analiza minuțioasă, sprijinită pe citate, a tragediilor în cauză, pentru ca apoi concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a tragediilor în cauză, pentru ca apoi concluziile ample să rețină aspectul cel mai semnificativ al exegezei. În deschiderea monografiei sale - contemporană cu tentativele unor dramaturgi ca Dan Botta, Mircea Eliade și Radu Stanca de a relua în spirit modern miturile eline -, Alice Voinescu arată de ce nașterea tragediei este esențială în cultura greacă. Concentrându-se asupra ființei celei mai slabe din univers și întrebuințând stilul dramatic, în stare să exprime natura dinamică a omului înfiripată din tensiunea dintre trupul și sufletul său
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
analogia dintre Prometeu și Cristos, sugerată de Tertulian, interpreta arată că ea se bazează pe nevoia de a scoate oamenii din întunericul în care trăiesc (p. 174). Actul prometeic reprezintă prima fază de eliberare a omului prin fapta cugetării, raționalismul elin pregătind calea pentru creștinismul venit să mântuiască omul prin iubire (p. 175). Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mântuiască omul prin iubire (p. 175). Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a cugetului. Pe de altă parte, spiritul elin se face simțit într-o tragedie în care geniul etern omenesc biruie haosul (p. 175). Orestia dezvăluie pe larg concepția eschiliană despre relația eroului tragic cu destinul, așa cum o descifrează Alice Voinescu. Din legenda bazată pe o concepție religioasă primitivă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
182). Uciderea unei ființe spre a răzbuna moartea alteia nu satisface nevoia de dreptate a vremurilor noi. Vina lui Oreste nu se mai întemeiază doar pe voința zeului, soarta lui nu se confundă cu a neamului său. Înăuntrul tragediei cultura elină trece din stadiul mitic în cel religios-moral (p. 183). Trilogia se compune în jurul lui Oreste spre care tind toate întâmplările, cele trei momente fiind legate organic, căci numai prin înlănțuirea lor se arată sensul superior și unic al evenimentelor (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după retragerea din lume a zeilor (p. 180). În solilocviile sale, eroul își arată bogăția de gândire și adâncimea, dramaturgul refăcând o imagine complexă a făpturii umane. Exegeta consideră că Sofocle este cel mai interesant analist al omului dintre tragicii elini : el își exercită puterea de analiză pe numeroasele planuri ale ființei, în caracterele lui pline de adevăr umanul se înfățișează întreg, fiind investigate toate zonele temperamentului, ale afectului, ale voinței, ale sensibilității, ale răspunderilor morale (p. 181). Explorarea atinge în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au opinii diferite cu privire la tragedia lui Eschil. Cum am arătat deja, Alice Voinescu crede că în creațiile acestuia omul se impune ca erou tragic în luptă cu destinul. În schimb, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că primul reprezentant de seamă al tragediei eline ținea de o epocă legată de tradiții arhaice, căci în opera lui făptura umană nu se desfăcuse încă dintr-un univers global, ca și cel homeric, dominat de zei și de forțe magice rămânând încă instrument, neajuns încă la mărimea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îndoieli (p. 36). Euripide rămâne analistul pasiunilor în chip exclusiv, pe când la Sofocle umanul se înfățișează întreg, în mărime naturală, deși respiră și ascunde inexplicabile complexități (p. 181). Ambele exegete par să treacă cu vederea calitățile ultimului mare autor tragic elin. Interesantă este confruntarea acestor opinii cu cele ale lui Aram Frenkian, profesor de limbi clasice la Universitatea din București. În Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide (1969) , în centrul investigației se află problema raporturilor omului cu divinitatea. După
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Aram Frenkian, profesor de limbi clasice la Universitatea din București. În Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide (1969) , în centrul investigației se află problema raporturilor omului cu divinitatea. După o expunere succintă a acestei relații la primii autori elini, Frenkian se oprește asupra creației eschiliene, plină de religiozitate. Potrivit exegetului, la Eschil tragedia umană își dezvăluie înțelesul doar când este proiectată pe plan divin, căci altfel nenorocirile care lovesc pe oameni ar fi jocul unui capriciu nespus de crud
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de treabă și generoși (p. 90). Fără a nega dreptatea celor de sus, Sofocle vede în faptul că nevinovații sunt loviți de zei o dovadă a atotputerniciei nemuritorilor și a nimicniciei omenești. O comparație între arta tragicilor și a sculptorilor elini i se pare relevantă lui Frenkian. Ca și Fidias, Eschil depinde de templu, viața omenească desfășurân du-se sub oblăduirea zeităților ce împart răsplata pe măsura faptelor, căci acțiunea umană își pierde sensul dacă se rupe legătura cu planul divin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cele mai alese față de cetățeni, ajuns, fără vrerea lui și fără nicio vină din parte-i, cea mai nenorocită ființă (p. 73). Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să admită că ei se ocupă doar de cazurile importante, așa că adesea justiția vine târziu, dar vine sigur (p. 252). Interpreții români ai tragediei eline nu împărtășesc aceleași puncte de vedere asupra dramaturgilor abordați, însă ei examinează operele acestora dintr-o perspectivă similară, căci se preocupă mai cu seamă de definirea condiției umane la autorii în cauză. Studiile lor situându-se la un nivel incontestabil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul francez, mai mulți dramaturgi ai epocii se întorc la vechile mituri conferindu-le semnificații noi. În opere inspirate din tragedia elină, autorii moderni exprimă tendințe contemporane specifice. Corespondența situațiilor și a stărilor de spirit se explică prin perenitatea problemelor general umane, însă, dincolo de ceea ce este permanent, se manifestă particularitatea momentului istoric. În încercarea de a regăsi gravitatea unui teatru religios și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
particularitatea momentului istoric. În încercarea de a regăsi gravitatea unui teatru religios și civic într-o perioadă când, cel puțin în spațiul francez, scena era amenințată de frivolitate și divertisment, autorii care pornesc din nou pe căile deschise de cei elini o fac în altă manieră decât aceea tradițională. Clasicii francezi din secolul al XVII-lea își propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor : Socrate se teme de iminența morții, Platon admite eșecul utopiei sale politice, Diogene renunță la elogiul libertății supreme și face apel la semenii deveniți indispensabili. O
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Când reface istoria Casandrei, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină : Petru Dumitriu și Iosif Naghiu reiau prima secvență a Orestiei eschiliene, Radu Stanca, Nicolae Ionel și Vlad Zografi se întorc la una sau alta din tragediile lui Sofocle despre Oedip ; Dan Botta, Mircea Eliade, Paul Everac și Dumitru Radu Popescu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]