931 matches
-
critica de direcție.” Mă gândesc cu îngrijorare la posibila referire subtextuală la Titu Maiorescu. Mai ales că „Înapoi la Gherea!” i-a trecut prin minte lui Paul Cernat ca o eventuală „ricanare, bagatelizare sau ignorare a actualității autorului Neoiobăgiei” de către elitiști și acoliții lor. Mărturisesc rușinat că n-am prevăzut că foști studenți ai mei ar putea într-o zi să sfideze tot ce i-am învățat despre Maiorescu și să considere că am ricanat, bagatelizat și ignorat actualitatea, Dumnezeule mare
O nouă critică de direcție în cultura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3341_a_4666]
-
Valurile Dunării : Tată, da' de ce zice mereu tovarășe ? făcea afaceri?... Veți crede că inventez.. Da' deloc. Pă cuvânt! Mai greu, mult mai greu și fără nici un fel de efecte populare și electorale, bineînțeles, e să faci cultură cu sclifosiții ăia elitiști, destinși, care sunt și contra orice ai face, care strâmbă din nas pă orișiunde că aia nu, aia nu; că nu mai pot să audă haidem să... care habar n-au ce-nseamnă o vorbă cinstită, colo, românească. Cică mai
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
pare evident că t.v. n-are cum concura pe fiecare dintre celelalte mijloace în parte, superioritatea ei fiind, eventual, cantitativă, dar nicidecum calitativă. Al doilea motiv este că t.v. se adresează prea multora în același timp. Eu sînt elitist și nu suport concesiile făcute gustului majoritar, modei ori standardelor la orice fel. Cînd mă hotărăsc să văd un film comic, vreau să fie bun. Comediile cinematografice de la t.v. sînt de obicei lamentabile. Ca să atragă cît mai mulți spectatori
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
militară, pe poarta din stînga a palatului, pentru a-și înlocui colegii din ajun) are ceva vetust, constituind un anacronism deplasat. Pentru vizitatorul din țară balcanică, realitatea devine însă puțin diferită. Faimosul gentlemandin istoria britanică pornește de aici, din educația elitistă a cercurilor nobiliare. Dacă, în istoria lumii, avem un standard absolut A fi gentleman, în România, este un lucru atît de exotic încît, sînt convins, pentru mulți, friptura de cobră reprezintă ceva mult mai familiar. Isteria bizantină și, cu precădere
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
studiind el ănsusi mijloacele și posibilitățile apărăturii, parcurgând toate etapele de la discul mono până la video-disc. an opera a introdus sistemul schimbului de spectacole ăntre marile teatre, a promovat obiceiul de a se cântă an limba originală și star-sistemul cel mai elitist an scopul atingerii perfecțiunii; a fost primul dirijor (Wagner mai ăncercase) care a trecut de la pupitru pe scena regizând spectacolul și controlând până an ultimul detaliu, ăn dorința de a atinge idealul fuziunii desăvârșite ăntre scenă și fosa. Montările sale
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
numai ei, de aceea e nefiresc a privi filosofia ca pe o terapie menită a face binele în mod echitabil. Filosofia nu e echitabilă. Ea nu e pentru vulg și cu atît mai puțin pentru spiritele egalitariste. Filosofia e deprindere elitistă și morb aristocratic, rafinamentele ei neavînd nici o înrîurire asupra prostiei maselor. Tot ce poate spera un filosof este să se schimbe pe el însuși, dar sub nici un chip nu poate spera la educarea unor indivizi cărora filosofia le repugnă spontan
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
de la postul de radio Europa Liberă", decât "marginalizarea acelor scriitori patrioți atașați politicii PCR", și decât "refuzul să conceapă sau să semneze materiale de presă cu referire la politica PCR" (document din 20 iulie 1986). Toate acestea păleau pe lângă "spiritul elitist" pe care l-aș fi promovat în rândurile colegilor mei, definiți de Securitate drept "tineri veleitari" (în paranteză, "tinerii veleitari" vizați de Securitate se numeau Adriana Babeți, Ioan T. Morar, Daniel Vighi, Vasile Popovici etc.). După 1990, prin Partidul România
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
semnificație, reciclează o cantitate însemnată de clișee narative, se bazează pe o informație mitologică, istorică și teologică demnă de invidiat, pe scurt îndeplinește toate condițiile pentru a deveni un best-seller, fără a displăcea nici publicului cultivat, fie acesta oricît de elitist. Scriitorul italian știe exact cum să întrețină suspansul, dozează cu grijă elementele de senzațional și mostrele de erudiție, adoptă mecanismele literaturii de consum, dar face din cînd în cînd cu ochiul cititorului avizat, știe să fie amuzant sau grav, după
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care nu se poate gândi la foiletoanele sale muzicale destinate ziarului londonez ,Times" decât în ambianța galeriei vechilor maeștri de la Kunsthistorisches Museum. O continuă opoziție între ,ieri" și ,azi", între ,bine" și ,rău" dezvăluie nemulțumirile elitistului Reger. Pornirea mizantropului se îndreaptă împotriva tuturor valorilor consacrate. Aflat la vârsta senectuții înaintate, nimic nu scapă înverșunării sale cârcotașe, de la sistemul politic al Austriei care a pierdut Imperiul, la personalități din varii domenii ale spiritului, de la învățământul public dat
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
atunci când evaluează raporturile internaționale. Procedează astfel pentru că maimuțăresc - de altfel, fără să-l înțeleagă - spiritul practic american. Și pentru că n-au avut niciodată o reprezentare clară a culturii, pe care o consideră în mod eronat o îndeletnicire secundară și facultativă, elitistă, ineficientă și căzută în desuetudine. Cultura constituie însă o ofertă cu nimic mai prejos, din punct de vedere diplomatic, decât produsele alimentare sau armamentul, informația științifică sau securitatea regională. în plus, ea este o marfă miraculoasă: exportată, rămâne și în
Strada Eminescu din Islamabad by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15898_a_17223]
-
sora mai mare a ceea ce astăzi se autoinitulează, vag și emfatic, artă contemporană, se manifesta din ce în ce mai arogant, scopul insidios fiind acela de a dizloca profesionalismul și de a institui, în schimb, ideea că arta nu este o chestiune vocațională și elitistă, ci exclusiv una democratică și opțională. Cum întoarcerea la proletcultismul anilor '50 nu mai era posibilă, din motive obiective, ca să le spunem așa, adică din pricina simplă că revoluțiile obosite pe cîmpul de luptă efectiv își pierd și virulența romantică a
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
rol de leader cultural". Aceiași sociologi propun, ca resort psihologic al spectatorului, "plăcerea de a fi împreună, sau mai degrabă, cum scria Seneca, a fi împreună fiind singur"... Din același studiu aflăm că Frontul național vede în festival "o manifestare elitistă și pariziană", avînd ca efect invadarea orașului de către străini. Or, cifrele indică altceva: publicul majoritar provine chiar din acea sferă regională a Franței (Nisa-Lyon), parizienii fiind pe locul al doilea.Cît despre străini, doar 6,7% din publicul festivalului sînt
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Cronicar A murit Pavel Câmpeanu În revista 22 (nr. 716), două interviuri. Dl Livius Ciocârlie ia apărarea elitelor, nu și pe a elitiștilor. Întrebările aparțin unui tînăr critic, Marius Chivu, care i-a citit dlui Ciocârlie cărțile. (Precizarea nu e chiar inutilă, dat fiindcă nu se întîmplă des acest lucru.) Stimulat, evident, autorul Burgtheaterului provincial are ocazia să se destăinuiască: modest, sincer și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
editor, nici atîta. în "Le Nouvel Observateur" nr. 2092 am găsit, cu supratitlul Vocație și titlul Să găsești un job într-o editură, un interesant articol semnat de Anne Crignon. Jurnalista pleacă de la ideea că există o fascinație pentru mediul elitist editorial, tinerii închipuindu-și că vor avea de a face cu scriitori străluciți și vor purta febrile discuții intelectuale. Lecția nr. 1 - spune ea - e să te debarasezi de fantasme. Munca de editare nu se reduce la literatură, care reprezintă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
premiul Bagutta. De obicei, Sandro Penna este invocat alături de Attilio Bertolucci și Giorgio Caproni, în triada numită „linea antinovecentesca”, adică opusă direcției esteticii secolului XX; sintagma aparține lui P.P. Pasolini. Cei trei se detașează de limbajul la modă, premeditat dificil, elitist, caracterizat de un spirit analogic simbolic, preferând o exprimare legată de tradiție, limpezime și spontaneitate, ușor de înțeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism și filon narativ. Este ușor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli și
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
efortului editorial, pentru a acoperi în volumele următoare și intervalul care a mai rămas, 1955-1960. Retipărirea revistei „Caete de dor”, una dintre cele mai importante ale exilului, e o reeditare justificată de câteva rațiuni prioritare. Prima ar fi caracterul cultural elitist al publicației, reprezentativ pentru înaltul nivel de aspirație estetică și filosofică al unui grup de intelectuali români, pur și simplu disperați, în anii ´50, de absența unor modalități firești de exprimare. Aceștia se aflau „suspendați” în lumea liberă (încă neintegrați
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
Cei mai fericiți din țară Conform unei recente cercetări realizate pe un eșantion de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani, din București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Sibiu și Timișoara, românii sunt mondeni, familiști, săraci, implicați și elitiști. Cea mai mare categorie, cea a mondenilor, reprezintă imaginea conservatoare a tinerilor occidentali (consumatori de media, ies cu prietenii, se joacă pe calculator, ascultă muzică înregistrată, fac sport și merg la cinematograf). Familiștii, a doua mare categorie, e reprezentată de
Agenda2005-25-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/283835_a_285164]
-
și petrec mult timp în fața televizorului. Săracii sunt studenții care stau în cămin, au un consum mic de media și puține preocupări în timpul liber. Implicații participă la acțiuni de voluntariat, au preocupări artistice și sunt interesați de cultura altor țări. Elitiștii, grupul cel mai restrâns, au un consum cultural ridicat, sunt interesați de politică și au ca obiectiv succesul profesional. Conform aceluiași studiu, cei mai fericiți tineri din România trăiesc la Timișoara, pentru că posibilitățile de studiu, de petrecere a timpului liber
Agenda2005-25-05-general10 () [Corola-journal/Journalistic/283835_a_285164]
-
finanțarea proiectelor culturale. Se găsesc bani groși pentru pomeni electorale, dar nu se găsește mărunțișul pentru cărți, expoziții, spectacole ori tabere de creație. Mai nou, niște tembeli, cu aere de revoluționari bolșevici, vântură pe site-uri sintagma stalinistă a culturii „elitiste”, ca și cum cultura ar putea fi altfel. Ei sunt promotorii unei viziuni resentimentare, potrivit căreia omul trebuie să-și expună public nu produsul creierului, ci al părților de la nivelul articulării membrelor inferioare de bazin. Nerușinați și ratați, ar dori ca un
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
reușit să-ți antrenezi mintea dincolo de cele câteva sute de cuvinte învârtite în gură de vedetele de televiziune școlite mai mult cu „lecțiile vieții” și obișnuite cu subtilitatea conturilor bancare, și nu a complexității culturale, sigur că vei califica drept „elitist” demersul altminteri cât se poate de firesc al creatorilor de valoare. Cât de strâmbă - de fapt, schimonosită de neputință și abjecție morală - e lumea celor care dau cu piatra în creatori ne spune următorul exemplu: oare nu tot ceea ce face
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
fapt, schimonosită de neputință și abjecție morală - e lumea celor care dau cu piatra în creatori ne spune următorul exemplu: oare nu tot ceea ce face posibil ca odioasele lor raportări la cultură să ajungă la urechea oamenilor sunt tocmai creații „elitiste” precum televizorul, internetul, telefonul mobil? Dacă le-ai cere să saboteze și fondurile de cercetare în domeniul tehnologiei, te-ar privi ca pe un nebun. La fel trebuie să-i privim și noi pe cei care, în numele unor neîmpliniri personale
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
tehnologiei, te-ar privi ca pe un nebun. La fel trebuie să-i privim și noi pe cei care, în numele unor neîmpliniri personale, în absența unui organ care să le îngăduie accesul la marile frumuseți - pentru că acesta e obiectul muncii „elitiștilor”, frumusețea, acea frumusețe despre care știm că va salva lumea - contribuie la distrugerea culturii unei națiuni. Și asta în ciuda funcțiilor - când e vorba de politicieni -, și a celebrității, dacă vorbim de oamenii din televiziuni.
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
acestui circuit. Este bine, este mai puțin bine... o vom vedea în perioadele următoare. Căci muzica deceniilor din urmă dispare treptat din programele marilor instituții muzicale, ale marilor orchestre simfonice, spre exemplu, și, se retrage - în schimb - în spațiul restrâns, elitist, rezervat, al festivalurilor specializate, în bună parte... departe de marele circuit al vieții de concert. O știm cu toții, cu secole în urmă - de la Monteverdi la Haydn, atât în spațiul privat, cât și în cel public atât în palatul ducelui de
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
neo-marxist și preferând minimalismul. Eric Williamson definește scriitorul că pe un idealist înfrânt care reflectă realitatea printr-un urlet preschimbat în limbaj și simbol, exprimîndu-și astfel "oroarea față de lumea reală" (Say It Hoț). De altfel, Williamson respinge cu vehemență tradiția elitista a Coastei de Est, găsindu-l chiar și pe Fitzgerald demodat și lipsit de valoare, pe când pe Toni Morrison o considera un produs al curentul political correctness. Williamson se vrea cântărețul celor mai deznădăjduiți și desconsiderați americani. Românul sau cel
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
mergând până la a flata gustul mediu, nivelele de jos ale acestuia. Altele fac dovada unor profesiuni de credință ale autorului privind comunicarea responsabilă, gravă, problematizată. Inclusiv cea de la om la om, de la conștiință la conștiință. Se poate numi aceasta atitudine elitistă? Poate. E bine? E mai puțin bine? Am întâlnit lucrări mici ce aparțin unor autori mari, la fel cum autori modești dețineau pondere importantă în unele dintre concertele festivalului. Un exemplu? Un compozitor quasi-oficial și o muzică inutilă, plictisitoare, abuziv
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]