1,210 matches
-
și al clicii sale de mercenari"). S. Damian, ex-apologet și prieten al lui Marin Preda, regretă retrospectiv că a făcut jocul oficialilor, lăudându-l excesiv pe prozatorul care, amețit de succes, s-a crispat brusc când criticul va cuteza să elogieze o carte a nou-venitului N. Breban, "Francisca". Emblemă creditată de regim, Marin Preda nu va deveni peste noapte, așa cum o va face Breban, inamicul public numărul unu al ceușismului; cel ce crezuse sincer în utopia socialistă și în ascensiunea lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și mistică am precizat-o". Ne vom referi, bineînțeles, și la mai recenta carte de Elogii/dezeseuri, Cvartet: opus 1-4 (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2003, 200 pagini). Se dorește a fi, așadar, o structură muzicală în patru părți, fiecare dintre ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezită să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun elogiază întregul demers literar al lui Vasile Andru, subliniind "deschiderea metafizică", dar și inteligența teoretică a prozatorului. Teoretică, speculativă, formulată totuși într-o rostire eficientă, psihoterapeutică, reflex al idealului de optimizare umană. O amplă, emoționantă și documentată prezentare în cunoștință de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
își bea frumusețea și neființa"; 37. Proiecția orfică în spațiul vrăjit al unei lumi stranii, ieșită din trup (Muntele vrăjit). Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Prin poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, L. Blaga elogiază lumina și potențează misterul, nu strivește "taina" universului, nu sugrumă "vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric". Poetul își pune problema contopirii prin iubire, până la identificare cu misterele universale. Exprimând lumea prin metafora "corola de minuni", eul liric va constata
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în colbul școlii). În Epigonii (cea mai reprezentativă artă poetică eminesciană), poetul realizează o odă și o satiră, punând în opoziție operele scriitorilor pașoptiști cu cele ale contemporanilor (epigoni, lipsiți de valoare). Prima parte a poemului este o odă și elogiază poeții de altădată: Țichindeal, Paris Mumuleanu, Cantemir, Beldiman, Donici, Anton Pann, Cârlova, Bolliac. Unor poeți valoroși (Bolintineanu, Andrei Mureșanu, Negruzzi) li s-a închinat o strofă, iar lui V. Alecsandri, trei strofe. Față de aceștia, Eminescu avea o admirație deosebită. Aprecia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
artă se rezumă la "spoială", "lustru", "cârpeală"; o creație rece, sceptică, lipsită de idealuri. Sunt amintiți poeții care au scris o limbă "ca un fagure de miere": Cichindeal, Mumulean, Prale, Daniil, Văcărescu, Beldiman, Cantemir, Donici, Pann. În trei strofe este elogiat V. Alecsandri: "Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice". Preluând o idee de la Schopenhauer, după care existența universală se definește prin viață și moarte, poetul cugeta cu amărăciune într-o meditație filosofică, la o lume superficială: "Toate-s
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
locotenența domnească, este condus de Ion Ghica, cel care îl sprijinise, chiar dacă parțial, pe Bălcescu la revoluția de la 1848. C.A. Rosetti deține în cabinet ministerul cultelor. Heliade are o poziție echivocă, la început fiind împotriva domnitorului străin, după aceea elogiindu-l. Toate aceste aspecte sunt edificatoare pentru atitudinile scriitorilor și oamenilor de cultură în momentele de cumpănă ale epocii de după revoluție, până în preajma realizării statului național. Copilăria și adolescența lui Caragiale se desfășoară pe acest fundal general. Într-unul din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
știm noi despre urâțenia păduchelui? E o simplă presupunere, cu care ne mulțumim prea ușor. Pentru a fi siguri, ar trebui să dispunem de un microscop. Și chiar și atunci, am evalua-o fără să luăm în calcul frumusețea urâtului, elogiată de Aristotel. "Mândru ca un păduche" (Fier comme un pou) nu e nici ea o expresie întemeiată; înverșunarea noastră împotriva păduchelui aduce mai degrabă cu o reglare de conturi. Cârtiță "Orb ca o cârtiță" (Myope comme une taupe): Dotată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
științele profane și după aceea Sfântă Scriptură{\cîte 92}. În general, Sfinții Părinți nu condamnă filosofia antică în ansamblul ei, ci doar ceea ce contrazice dogmă și morală creștină. Ei au fost, totuși, moderați în a aprecia cultură și filosofia antică, neelogiindu-le pe acestea în mod exagerat, pentru că pentru dânșii adevărată filosofie ce duce la viață veșnică este Evanghelia, căci ea conține adevărul deplin, revelat în mod supranatural de Însuși Hristos Domnul. Biserică Ortodoxă și-a arătat aprecierea față de unii înțelepți
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Ca argument, să invocăm aici eseul Invitație la ridicol al lui Mircea Eliade 270. În accepția tânărului (pe atunci) istoric al religiilor, orice operă bine scrisă, temeinic argumentată, durează în conștiința contemporanilor o scurtă perioadă de timp. Aceasta va fi elogiată, comentată, preluată de către alții, după care va fi, inevitabil, predestinată uitării. Tot ce este rațional, întemeiat pe uzul comun, devine caduc. Celebritatea unei asemenea lucrări se constituie în propria piatră de mormânt. Singurul concept care mustește de viață, crede Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale și nu vei distruge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi vei fi elogiat, vei deveni scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere". Autobiografic vorbind, Al. Ecovoiu dă un sens revoltei sale
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cărțile unor autori numiți Kadare, Saramago, U. Eco sau Vargas Llosa. Thanatos Carnaval Diplomat în 1974 al Facultății de Filologie, secția filologie engleză, Universitatea "Al. Ion Cuza" din Iași, optzecist ignorat de Radu G. Țeposu în a sa "Istorie tragică ...", elogiat de Liviu Petrescu și Mircea Nedelciu, precum și de Dan Silviu Boerescu, constănțeanul Florin Șlapac (n. 1952) debutează editorial cu romanul "Matei și Eva" (1985). Nu cunoaștem impactul cărții în România anilor optzeci, ceea nu exclude mirarea noastră de-acum față de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unde poeta întrezărește vindecarea de sine prin expulzarea excesului" (Cristina Cârstea). Cu adevărat notabile sunt însă abia poemele maternității, unele dintre ele în ritmuri populare (De cătănie), altele în sonuri aproape liturgice (Bunavestire), toate circumscrise, fără excepție, nevoii de a elogia intrarea în cea mai fericită zodie a feminității, apoi suita de revelații continue, mereu surprinzătoare, a mamei. Miza lor este devoalată, pe jumătate, în finalul textului Opera magna: "Și tu vezi, dragul meu,/ nici ție nu ți-am numărat/ fir
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și echilibrată, trăsături fundamentale pentru succesul în meseria de jurist. De altfel, în această privință, naratorul nu ne lasă vreo posibilitate de îndoială, întrucît ne spune că este avocat de succes, cu birouri deschise chiar pe Wall Street, fiind adesea elogiat de către capitaliști notorii, între care doar amintirea marelui John Jacob Astor funcționează asemenea unei cărți de vizită încărcate cu titluri și onoruri. Referirile la Wall Street și capitalism asociate indirect cu valoarea profesională și socială a reflectorului nu sînt întîmplătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Doctorow rămîne un scriitor al americanității, în postmodernism, precum Steinbeck în modernism ori Melville în romantism. Miza artistică absolută din Ragtime trebuie căutată în primul rînd la acest nivel de construcție epică. Nu aș vrea să închei însă fără a elogia excelenta versiune românească oferită de doamna Antoaneta Ralian. Bibliografie E.L. Doctorow Ragtime. Traducere de Antoaneta Ralian. Prefață de Paul Cernat. București: Leda-Grupul Editorial Corint, 2007. Lungul drum al nopții către zi Parafrazarea celebrului titlu dramatic al lui Eugene O'Neill
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a face o expunere ireproșabil ordonată despre un fenomen care, prin pluralitatea manifestărilor, prin disparitatea acestora, s-ar crede că nu se lasă descris în termenii propuși de autoare. Maria CARPOV " Ce ne propunem de-acum înainte este să nu elogiem, dar nici să nu ridiculizăm postmodernismul în ansamblu. Postmodernismul trebuie mânuit atât de campionii, cât și de detractorii săi." Andreas Huyssen Introducere În ultimele decenii, termenul de postmodernism a devenit un fel de "extensie" culturală obligatorie, o terminație necesară a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Mircea Eliade Redactată în limba română, proza lui Mircea Eliade stă, aproape integral, sub semnul experimentului. Într-o literatură obsedată de "subiecte serioase", el își permite luxul cultivării unor teme epice marginale (straniul fantastic, teroarea supranaturală etc.), neezitând să elogieze, într-un rând din Oceanografie, chiar și policier-ul, pentru puritatea transparentă din construcție și din stil. Oricum, Adrian Marino are dreptate să deceleze un leitmotiv teoretic eliadesc: "existența structurilor narative comune mitului și romanului, unitatea scenariilor inițiatice, enigmatice, mitice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și îmbogățire ilicită în care s-au lăsat atrași decât în inițiative constructive vizibile în țară. Pletora politrucilor ("clasa politică") de azi o depășește mult pe cea de ieri, ținută sub un control mai strict. Ca și în "trecutul roșu", elogiat cândva de avangardiștii artistici de la începutul secolului XX, autoritatea necesară noilor forme de dominare s-a obținut provocând tot mai multor oameni frica de "înțelepți", care decid diabolic, în organizații secrete și impermeabile, mimând transparența, prin apariții autocontrolate în mass-media
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un înger înarmat. Cele două trăsături, mai ales prima, introduc în scenă decadentismul cel puțin tematic. Idealismul în pictură are ca reper o nouă modalitate de reprezentare sensibilă a ideii, păstrând ceva din dimensiunea abstractă, imaterială a ei. Stück este elogiat pentru "o imaginație fantastică à la Edgar Poe"3. Asociația nu este nicidecum accidentală, de la început, literatura și arta plastică vor realiza un mariaj sub semnul simbolismului, mariaj a cărui longevitate precizează afinități structurale. Este un fapt indeniabil că asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deși nu aceasta este sursa acestui senzualism și prin felul în care succesul ei la Paris a diseminat în epocă, pictorul refăcând fragmente, ca apoi să renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există acest balans între tendința unei nostalgice arhaicizări romantice, care vine și pe filiera mișcării nazareene germane și precisa observare a naturii pe care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai puțin cunoscuți, Val Prinsep, "Medievalismul era al nostru beau idéal (...)"88. Pictura prerafaelită va prelua moștenirea unei culturi și imagerii medievale, privilegiind, de asemenea, ca surse de inspirație și folclorul național, basmele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atenția asupra formelor imemoriale ale ceramicii populare, el propunându-i lui Petre Carp crearea de ateliere de artă ceramică. În articolul următor, "De la céramique" V121 din L'Indépendance Roumaine, la exemplele de mai sus sunt adăugați Clément Massier și Levy-Dhurmer, elogiat pentru reflexele hispano-arabe și ale sale "incandescențe și labradorizări 122", "apusuri de soare sau aurore boreale", Glatigny la Versaille cu emailurile sale, Dalpoyrat Lesbros pentru gama sa cromatică de "roșiuri sângerânde, griuri savante, nuanțe de mucegai rare", demne de cele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împărtășește în spiritul modernității opinia lui Bachelin că disocierea dintre artele majore, pictura, sculptura etc. și artele minore, artele decorative, industriale, este caducă. În acest sens, în articolul său, "Tinerimea artistică", publicat în 16 martie 1903 în revista Sămănătorul, criticul elogiază demersul unei bune părți a artiștilor Tinerimii de a face loc artelor decorative în preocupările lor artistice: era vorba de a doua expoziție pe care societatea o organiza. Într-adevăr, membrii cercului, partizani ai marei mișcări artistice din restul Europei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vine acea înclinare a lui Teișanu spre ilustrație, când pune o figură și o leagă numai decorativ cu natura înconjurătoare; sau izolarea figurei în tablou și întrebuințarea naturei numai ca împodobire decorativă a acesteia (Însemnat tabloul: "Fluturi albi")"182. Esteticianul elogiază la Teișanu "specializarea în arta aplicată a placatelor, sau cucerirea unei superioare arte idealist-romantice, o manifestare nouă românească, între prerafaelitismul englez și boeklinismul (sic) german"183. Un alt tablou discutat este Zimți de nori, fapt care-i permite lui Simionescu-Râmniceanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de continuitate la Luchian, tocmai prin idilă. În Ileana, nr. 3-4, între Hors textes regăsim o Idilă de Luchian, iar în interiorul revistei o Păstoriță (idilă), Ion Duican (Al.Bogdan-Pitești) îl elogiază pe pictor pentru o astfel de compoziție care are toate caracteristicile genului: tinerii, copii de țăran aflați la vârsta inocenței, își țes povestea de dragoste înflorită și parfumată într-un cadru bucolic. Instinctul îi dirijează mutual către o unire paradisiacă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]