1,263 matches
-
și filozofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim. După absolvire a predat literatura ebraică în licee și ulterior, începând din anii 1972 a fost conferențiar, și apoi profesor de literatură ebraică și comparată la Universitatea din Haifa. În prezent este profesor emerit al acestei universități. A fost mentorul multor scriitori, între care Mordechay Hertel În anul 1963 Yehoshua a plecat la Paris pentru studii la Sorbona și a rămas în capitala Franței până în 1967. Paralel cu îndatoririle academice, a fost activ în
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
Kaeferlie din Stuttgart. Pianul a aparținut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcănești din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat în posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziționat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului. În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Prahova și al conducerii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric, - s-au realizat lucrări de reparații interioare și exterioare, iar zona
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
de când sanctuarul marian de la Cacica a fost ridicat la rangul de Basilica Minor, în fața bisericii romano-catolice a fost amenajată o piață și a fost dezvelită o statuie a Papei Ioan Paul al II-lea. Monumentul a fost dezvelit de către primatul emerit al Poloniei, arhiepiscopul de Gniezno, Henryk Józef Muszyński și de episcopul Petru Gherghel. În anul 2009, Parohia romano-catolică din Cacica avea în asistența spirituală 170 de familii de polonezi, cu 415 credincioși. Liturghiile oficiate la Cacica sunt celebrate în limbile
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
sunt celebrate în limbile română, poloneză, germană și maghiară. Printre pelerinii de seamă participanți la Cacica au fost următorii: cardinalul Luigi Poggi (2000), cardinalul Giovanni Battista Re, prefect al Congregației pentru Episcopi (2003), arhiepiscopul Henryk Józef Muszyński de Gniezno, primat emerit al Poloniei (2010), arhiepiscopul Ioan Robu din București, arhiepiscopul György Jakubinyi de Alba-Iulia, nunțiul apostolic Jean-Claude Périsset, episcopul Petru Gherghel de Iași, episcopul Anton Coșa de Chișinău, episcopul Mihaly Mayer de Pecs (Ungaria), episcopul auxiliar Aurel Percă de Iași, episcopul
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
Gherghel, pr. Romuald Bulai, pr. Marius-Stanislav Bucevski, pr. Emil Robu și Ghervazen Longher, deputat în Parlamentul României ca reprezentant al comunității polonezilor. Icoana a fost dezvelită la 14 august 2010 în prezența ÎPS Iosif Henryk Muszynski, arhiepiscop de Gniezno, primat emerit al Poloniei, o delegație a preoților paulini din Czestochowa, formată din trei persoane, care au restaurat copia icoanei, PS Anton Coșa, episcop de Chișinău, PS Petru Gherghel și PS Aurel Percă. De asemenea, un interes deosebit prezintă și „Grota Lourdes
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
romano-catolice a fost amenajată o piață și a fost dezvelită o statuie a Papei Ioan Paul al II-lea. Piatra de temelie a pieței fusese sfințită la 15 august 2007 de către episcopul Petru Gherghel. Monumentul a fost dezvelit de către primatul emerit al Poloniei, arhiepiscopul de Gniezno, Henryk Józef Muszyński și de episcopul Petru Gherghel. La acest eveniment au mai participat episcopii Aurel Percă, Cornel Damian și Anton Coșa, eurodeputatul Bogdan Marcinkiewicz, președintele regiunii Rybnick, Damian Mrowiec, primarul localității Rybnic, Wieslaw Janiszewski
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
de aproximare sunt consacrați în literatura de specialitate. De asemenea, a publicat și a coordonat mai multe volume de analiză numerică și teoria aproximării. În anul 1997 a fost pensionat, dar a continuat să conducă programe de doctorat în calitate de profesor emerit consultant. Pe parcursul întregii sale activități a fost și a rămas un colaborator fidel al Institutului de Calcul „Tiberiu Popoviciu”, și aceasta nu numai prin faptul că este redactorul șef al revistei "Revue d’Analyse Numérique et de Théorie de l
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
Centrală, și cu alți nouă episcopi, înconjurați de zeci de preoți și diaconi veniți din toată lumea, în prezența reprezentanților altor culte religioase, precum și a mii de credincioși. Între ierarhii consacratori s-au numărat și episcopul Nathaniel Popp de Detroit, arhiepiscopul emerit Adrian Hrițcu al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, episcopul Gurie de Korsuna, episcop-vicar al Patriarhiei Moscovei; episcopii Pavel de Tracia și Mihail de Claudiopolis, episcopi vicari ai arhiepiscopului Serghie; episcopul Luca, al sârbilor din Franța; Andrei Andreicuț, pe atunci
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Cluj, funcție pe care o deține până la pensionare. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei Române. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 7 iunie 1943. În 1963 primește titlul de "Om de știință emerit". are contribuții de seamă în domeniul teoriei funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale și integrale, al ecuațiilor funcționale și algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele: ""Ecuații funcționale Angheluță"". De asemenea, are contribuții în teoria seriilor trigonometrice. Theodor Angheluță a
Theodor Angheluță () [Corola-website/Science/307077_a_308406]
-
face o specializare (1938 - 1939) la Göttingen. Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la Laboratorul de fiziologie generală și comparată al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind apoi numit profesor titular în 1947, Profesor universitar emerit în 1969 și ocupând postul de Decan al Facultății de Științe naturale-Geografie al Universității „Al.I. Cuza” timp de 13 ani. A înființat și organizat Centrului de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț
Vasile Petre Jitariu () [Corola-website/Science/307119_a_308448]
-
pe tema evoluției cunoașterii Deltei Dunării. În 1938 se înființează "Catedra de geografie generală și geografie umană", la care Gh. Năstase devine titular în 1939, unde rămâne până în 1948, când este arestat pe motive politice. După 11 luni de detenție, emeritul profesor traversează o perioadă mai puțin favorabilă și își limitează activitatea profesională la traduceri de specialitate din limba rusă. Ulterior, acesta revine în lumea științifică, devenind șef de sector la "Institutul de Geografie și Geologie al Academiei" în 1955, institut
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
în a cărei finală România a învins Rusia. Pentru această performanță, Nicolae Ceaușescu, foarte încântat de înfrângerea rușilor din ultimul act, l-a recompensat pe Vasile Stîngă cu 12.000 de lei. În anul 1988, avea să fie numit maestru emerit al sportului, iar un an mai târziu ajungea cu Steaua în finala Cupei Campionilor Europeni la handbal masculin, pierdută la Minsk, scor 37-23, după ce sovieticii de la SKA fuseseră învinși la București la doar 6 goluri, scor 30-24. În returul din
Vasile Stângă () [Corola-website/Science/308153_a_309482]
-
Baia Mare și la expoziția internațională de la Varșovia. 1956 Face o călătorie de studiu și documentare la Cluj și Aiud în vederea realizării unei compoziții dedicate lui Horea. Participă la expoziția artiștilor plastici din Satu Mare. 1958 I se conferă titlul de "Artist emerit". Nu se duce să-și ridice personal titlul. 1959 (1960?) Întreprinde o nouă călătorie de documentare la Cluj, Turda, Alba Iulia, Târgu Mureș, în care este însoțit de singura lui nepoată, "Irina". 1960 Încetează din viață la 8 august, cu
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
pentru activitatea didactică și științifică la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Moldova) în perioada 1958-1979. Devine membră a Uniunii Compozitorilor din RSSM în 1972. În 1972 este distinsă cu premiul „Maestru Emerit al Artei din RSSM”.
Lidia Axionov (muzicologă) () [Corola-website/Science/333450_a_334779]
-
se organizau competiții specifice, în prezența unui public local foarte numeros și participativ. [După mulți ani, din 1992, Ilie Alexandru va relua pe un plan excepțional, în cadrul firmei Hermes, tradiția creșterii cailor de rasă și a hipismului la Slobozia. Antrenorul emerit I. Velicu, sportivii Cristina Cătălin, Răzvan Bozan, Aurel Cojocaru, Ștefan Stoica, Ionel Bucur, Magda Isopescu ș.a. au realizat performanțe remarcabile și au obținut cele mai înalte titluri și medalii la campionatele Naționale și Balcanice, la cupe precum "Hermes", "Felix Țopescu
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj "Scurtă istorie". A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1962). Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu. s-a născut la data de 1 mai 1923 în orașul București. Gopo a
Ion Popescu-Gopo () [Corola-website/Science/297976_a_299305]
-
membru corespondent al Academiei Britanice și membru al Academiei naționale de științe a Israelului, a fost al treilea președinte al Academiei Limbii Ebraice. S-a distins, între altele, prin cercetările sale în domeniul dialectelor iudeo-arabe și creștine arabe. este profesor emerit la Universitatea Ebraică din Ierusalim și laureat al premiului Israel. Yehoshua Blau s-a născut la Cluj într-o familie evreiască ungarofonă. Tatăl său, dr. Pinhas Paul Blau, era comerciant și ziarist, iar mama sa se numea Sima, născută Grünfeld
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
1957-1962 și 1963-1976 a fost prorector al Institutului Politehnic Timișoara, iar între anii 1962-1963 rector. Simultan, între anii 1957-1974 și 1976-1984 a fost șeful catedrei de mecanică a Facultății de Mecanică. În 1972 a fost distins cu titlul de profesor emerit. În domeniul cercetării științifice a abordat probleme de mecanică generală și analitică, ciocniri, vibrații, percuții, zgomote și influența lor asupra organismului uman. Lucrările sale reprezentative sunt „Sisteme vibropercutante” și „Systemes dynamiques à interaction percutantes”. A fost ales membru corespondent al
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
a asasinării lui Virgil Madgearu. Maniu și Coposu s-au deplasa de urgență la locul asasinatului, unde ”cel care a fost profesorul Virgil Madgearu, economistul de prestigiu european, dascălul atîtor generații de studenți, strălucitul debater parlamentar, iscusitul ministru de Finanțe, emeritul ideolog democrat al României postbelice, zace întins pe spate, mînjit de sînge, cu fruntea spartă de gloanțe, purtînd pe corp urme de violență și tortură” . În acest sens, ziarista Doina Alexandru a povestit cum pe vremea comunismului, în timp ce lucra la
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
(n. 30 august 1938, Ungureni, județul Botoșani - d. 20 decembrie 2012, Iași) a fost un psiholog, inițiator de școală în psihologia socială, profesor emerit al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității
Adrian Neculau () [Corola-website/Science/328191_a_329520]
-
este compusă din două camere având funcții identice: camera deputaților și camera senatului republicii. Prima cameră este formată din 630 de deputați iar cea de a două din 315 senatori la care se adaugă senatori de drept pe viață (președinții emeriți ai republicii ) și senatori pe viață. În conformitate cu articolul 59 al constituției ei sunt cetățeni ce au ilustrat patria cu înalte merite în câmpul social, stințific, artistic și literar și sunt nominați de către președintele republicii. Nu este o directa corelație între
Parlamentul Republicii Italiene () [Corola-website/Science/319725_a_321054]
-
al Doilea Război Mondial, Franck a fost director al Diviziei de Chimie al Laboratorului Metalurgic de la Universitatea din Chicago, care a și fost centrul proiectului Manhattan District. În 1947, la vârsta de 65 de ani, Franck a fost numit profesor emerit la Universitatea din Chicago, el însă continuând să lucreze la Universitate drept Coordonator al Grupului de Cercetare al Fotosintezei până în 1956. În timpul șederii în Berlin, principalul domeniu al Profesorului Franck a fost cinetică electronilor, atomilor și moleculelor. Primele cercetări ale
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
an, își lansează primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară», și tot de atunci își desfășoară activitatea în calitate de profesor de canto popular la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga». În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific „Artist Emerit” al Republicii Moldova, iar în 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”. În anul 2007 este decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”, iar în 2010 i se conferă titlul de Artist al Poporului. Pe 4 aprilie 2013, Mihai Ciobanu a fost
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
1957 cu actrița Ibolya Farkas, cu care are o fiică, Júlia Lohinszky (n. 1958). Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Lorand Lohinszky i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, Ordinul Cultural „Medalia
Loránd Lohinszky () [Corola-website/Science/328864_a_330193]
-
căsătorit de 3 ori (1939, 1945, 1976) și, cu a doua soție Viorica Lăscuț, a avut 3 copii: Radu-Traian (13 octombrie 1946), Petru-Eugen (17 septembrie 1948) și Doina-Maria (25 iulie 1951). În anul 1953 i se acordă titlul de „Artist emerit” prin Decretul 108/1953, semnat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nu a fost membru al niciunui partid politic și nu a vrut să devină membru al PCR, cu toate insistențele și șicanele pe care le-a suportat în acea vreme. În anul
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]