2,689 matches
-
și 1989, a fost o formă de emigrație anormală, Întrucît realitățile caracteristice României acelei epoci erau, ele Însele, anormale. „The Last Wave”, cel care a Început În 1990, după evenimentele din decembrie 1989, nu se aseamănă nici el cu celelalte. Emigrarea către America și Canada s-a transformat Într-o adevărată goană către un Eldorado care nu mai era cel de altădată. Primele rezultate ale acestei mișcări de populație, dincolo de consecințele asupra cărora nu vom insista, au rezidat În sporirea numerică
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o pune În fața emigranților. Iar pentru cei cărora li se refuză pînă și viza de turist granița este la fel de materială și plină de riscuri ca și pentru cei care au privit spre ea timp de 45 de ani”. De aceea, emigrarea românilor În America s-a transformat, imediat după 1990, Într-o problemă internațională. În atare condiții, românii s-au văzut obligați să recurgă la cele mai neașteptate subterfugii, pentru a ajunge În America și Canada, eludînd, bineînțeles, legea. Astfel, „numai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și Naturalizare În 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților americane poate fi comentat, desigur, dar acest fapt nu va influența decizia Washingtonului. Iar dorința emigrării dincolo de Ocean nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atît timp cît un român american declară că „fac parte dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, cînd comunismul a fost alungat din România, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putem afirma cu certitudine că datele de care dispunem la această oră sînt cele autentice. Știm cum sînt apreciate, În general, informațiile statistice, Însă nu aceasta este cauza reticenței noastre. Un istoric care s-a ocupat, și nu tangențial, de emigrarea românilor În America se arăta convins că „cifrele privind românii emigrați anual sînt imposibil de stabilit cu exactitate”. Cu mulți ani mai Înainte, alți doi autori remarcau că „]n țări așa de Înaintate ca Statele Unite și Canada, cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de români americani. Recent, Gelu Neamțu considera că, „după cele mai cunoscute estimări, În Statele Unite ale Americii pînă În 1917-1918 se aflau circa 180.000-200.000 de români, emigrați În majoritate din Transilvania”. Într-un context diferit, discutînd chiar problema emigrării transilvănene În Lumea Nouă, același autor concluziona că „numărul emigranților români proveniți din aceste părți ajunge pînă În 1918 la o cifră de peste 200.000”. Un alt istoric, mai prudent, considera că „nu știm cu exactitate cîți români au venit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
distinct, le considerăm deosebit de sugestive. De altfel, asemenea aprecieri nu sînt singulare. Nu lipsită de importanță este precizarea că românii americani, deci un constituent a ceea ce ocolim, uneori, să numim Încă o națiune, au rezultat, ca grup etnic, În urma unei emigrări care nu a fost motivată de o afinitate culturală, etnică sau spirituală. Ei nu se pot compara, din acest punct de vedere, cu emigranții proveniți din spații de limbă și cultură engleză. Faptul acesta Însă, privit din altă perspectivă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
persecutării grupurilor minoritare, În special a ungurilor, după 1980, acest exod al germanilor a continuat. În ciuda afirmației lui Ceaușescu potrivit căreia etnicii germani erau o parte a națiunii române - și deci nu ar trebui să emigreze -, statul a profitat de pe urma emigrării germanilor, vînzînd În jur de 10.000 (de germani) pe an guvernului Germaniei de Vest În anii ’80. După căderea comunismului, statul a Început să ofere despăgubiri foștilor deportați prin decretul din 1990, dar, avînd În vedere situația economică generală
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ocupă de emigrația și imigrația evreilor și de efectul asupra situației lor În România. După o trecere În revistă a partidelor și mișcărilor naționaliste și/sau extremiste din perioada interbelică, studiul se apleacă asupra emigrației evreiești, subliniind că „posibilitățile de emigrare legală se reduceau În vreme ce presiunea exercitată asupra evreilor creștea” (p. 54). Politica statului român privind emigrația s-a schimbat În funcție de conjunctura internațională, astfel Încît evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu organizațiile evreiești pentru ajutorul acordat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a schimbat În funcție de conjunctura internațională, astfel Încît evenimentele din anii ’43-1944 vor determina autoritățile române să colaboreze cu organizațiile evreiești pentru ajutorul acordat celor care plecau spre Palestina. De asemenea, autoarea evocă eforturile depuse de Centrala Evreilor din România pentru emigrarea evreilor. Un studiu foarte interesant este cel al lui Radolph Braham, directorul Institutului „Rosenthal” de Studii asupra Holocaustului. Articolul reflectă tendința unor pseudoistorici xenofobi, cu o vădită tentă antisemită, de a nega Holocaustul. „Profesioniștii istoriei disculpative” (p. 74) au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de „fericirea” sistemului comunist. Părăsirea țării, care nu era o fugă condamnabilă, ci o deznădăjduită evadare, urmată de o bejenie lipsită de orice orizont, era o formă de protest față de lumea lăsată În urmă. Exilul nu este același lucru cu emigrarea, Întrucît exilatul, În cele mai multe cazuri, nu mai avea dreptul de a se Întoarce În țară, pierdea tot ceea ce agonisise pînă la data plecării și se trezea adeseori condamnat pentru o vină imaginară, nesocotindu-se astfel un drept fundamental al fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bilaterale. Aici e clou-ul: pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, clauza poate fi acordată unei țări comuniste datorită amendamentului Jackson-Vanik, care condiționează eliminarea tarifelor discriminatorii de respectarea unor drepturi fundamentale, În special a libertății de emigrare. În contextul relațiilor diplomatice amiabile, fiind privit, așa cum arătam, ca un lider independent care ar fi putut crea o breșă În blocul comunist, Ceaușescu primește clauza doar pe baza unei asigurări verbale - insistă să nu fie consemnată În vreun act
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În 1988. Din mărturia lui Kirk reiese că amînarea unei reacții ferme din partea americanilor s-a datorat În principal dorinței de a păstra un mijloc - cît de neînsemnat - de coerciție asupra Bucureștiului. Într-adevăr, În felul acesta s-a permis emigrarea unor persoane În Statele Unite - cu o medie de 2.500 pe an - și s-a asigurat unor culte religioase posibilitatea practicării religiei. Aceasta este, de fapt, și justificarea americană oficială. De partea cealaltă, Răceanu este de acord cu poziția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din ce În ce mai puternice din Congresul american au determinat Washingtonul să-și intensifice presiunile asupra conducerii de la București. Americanii au legat prelungirea clauzei națiunii celei mai favorizate de respectarea unor drepturi clar precizate: libertatea religioasă În cazul unor culte protestante, libertatea de emigrare și, pe un ton mai scăzut, drepturile minorităților etnice, cu referire specială la cea maghiară. În reacțiile sale, Ceaușescu se prevalează În primul rînd de conceptul de neamestec În treburile interne ale altui stat, alegînd astfel, din prevederile Actului Final
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
omului să nu fie inclusă În acord fusese acceptată de americani pe baza declarațiilor lui Henry Kissinger, care cita asigurările verbale ferme ale Bucureștiului. Un alt element Încurajator Îl reprezentase declarația președintelui Ford: Întrebat ce prevederi referitoare la libertatea de emigrare din România erau incluse În acordul comercial pe care Îl trimisese spre ratificare Congresului În 1975, acesta răspunsese că respectivul act se referea exclusiv la schimburile comerciale (vezi Ramona Cotca, „The Role of Human Rights in American Foreign Policy: The
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1988, În cursul vizitei la București a subsecretarului de la Departamentul de Stat, John Whitehead. Forțînd, bazîndu-se pe niște atuuri de dispariția cărora nu era conștient, Ceaușescu nu spera doar reînnoirea clauzei, dar și renunțarea la condițiile legate de libertatea de emigrare. Evident, răspunsul autorităților americane a fost ferm, iar principala componentă a relațiilor dintre România și SUA a fost eliminată. Percepînd, În sfîrșit, existența unei crize grave, Bucureștiul a Încercat să reînnoade legăturile privilegiate trimițînd o delegație oficială la Washington și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sînt asigurate, toate acestea conducînd la o amplă participare a tuturor cetățenilor la conducerea democratică a societății noastre. Noi am dori, de fapt, ca aceste drepturi să fie respectate În toate țările lumii. Consider că legarea drepturilor omului de problema emigrării este cu totul nepotrivită. [...] Nimeni nu suferă și nu este persecutat datorită apartenenței sale la o confesiune religioasă. Am vrut să vă spun aceste lucruri, domnule președinte, În speranța de a vă oferi posibilitatea cunoașterii situației reale - deși aceste chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
II-a, combined, Charles Scribner’s Sons, New York, 1985, p. 440. Cf. Ioan Podea, Românii din America, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1912; Ion Iosif Schiopul, Românii din America. O călătorie de studii În Statele Unite, Tipografia W. Krafft, Sibiu, 1913; Idem, Emigrarea În America scrisă de unul care a fost acolo, Biblioteca Poporală a „Asociațiunii”, Sibiu, 1914; Șerban Drutzu, Andrei Popovici, Românii În America, cu o prefață de Dl Prof. N. Iorga, „Cartea Românească” S.A., București, 1926; Christine Avghi Galitzi, A Study
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
100 Years of American-Romanian Relations, ed.cit., p. 47. Vezi si Idem, „Romanians”, in Stephan Thernstrom (ed.), Harvard Encyclopedia of American Ethnic Groups, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea În Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea În Statele Unite În 1906-1907”, Convorbiri literare, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Stephan Thernstrom (ed.), Harvard Encyclopedia of American Ethnic Groups, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea În Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea În Statele Unite În 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Press of Harvard University Press, Cambridge, Massaschusetts and London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea În Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea În Statele Unite În 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum sînt tratati imigrantii”, America, 3 februarie 1916
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
London, England, 1981, p. 880. Cf. P., „Emigrarea În Statele Unite (1905-1906)”, Convorbiri literare, Iași, nr. 5, mai 1907, pp. 536-537; M., „Emigrarea spre America”, Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, p. 655; „Emigrările”, America, 16 februarie 1908, p. 1; G.C., „Emigrarea În Statele Unite În 1906-1907”, Convorbiri literare, nr. 4, Aprilie 1908, pp. 471-472; „Ce oferă Statele Unite emigranților”, America, 5 noiembrie 1911, p. 1; C.R. Pascu, „Cum sînt tratati imigrantii”, America, 3 februarie 1916, p. 1; „Imigrarea româneasca În America de la Unire
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1934, pp. 111-112; Radu Toma, „Românii din Canada”, Ecouri românești, nr. 59, august 1979, p. 11. Apud Gelu Neamțu, op.cit., p. 30. Ibidem, p. 25. Sabin Manuilă, Istorie și demografie, Fundația Culturală Română, Cluj-Napoca, 1995, pp. 144-153; Edyed Ákos, „Problema emigrarii taranimii din Transilvania la Începutul secolului XX”, Acta Musei Napocensis, VII, Cluj-Napoca, 1970, pp. 365-378; Ioan Rusu Sirianu, Românii din statul ungar (statistica, etnografie), București, 1904, p. 309. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 30. Aureliu Ion Popescu, art.cit., p. 625
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
între 1961 și 1975, sunt extrase din documentele OCDE, din diferiți ani, iar valorile cu privire la form)rile de capital brut, valabile pentru Statele Unite, sunt obținute din documentele Oficiului de Statistic) al ONU, 1961, 1970 și 1974. Tabelul III Coeficientul cu privire la emigrarea european), ca procent din totalul populației europenea GRAFICUL! Tabelul IV Exporturi plus importuri, ca procent din totalul comerțului mondial, pentru ț)rile selectate Marea Statele Anii Britaniea Franța Germania Italia Japonia Uniunea Sovietic) Uniteb ———————————————————————————————————————————————— 1870-80 24,0 10,8 9
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dintre fluxul net de capital și produsul național brut. * valoare negativ) (n.tr.). c Semnul ,,+” este valabil pentru influxul net. * în lb engl. OECD - Organisation for Economic Co-operation and Development (n.tr.). Note: a Fiecare punct reprezint) totalul coeficientului de emigrare, din decursul unui deceniu, ca procent al mediei populației, valabile pentru un deceniu. Graficul exclude partea european) a Rusiei. Că o privire de ansamblu, este de remarcat faptul c), din 1846 și pan) în 1932, aproximativ 95 de procente din
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
să treacă împreună cu latinii în Balcani, părăsindu-și fostele teritorii. Dar conform lui Nicephor Gregoras, în preajma anului 1241, s-au retras la sudul Dunării circa 10.000 de cumani din stepa nord-pontică15. Este, probabil, vorba de un nou val de emigrări cumane provocat de iminența sosirii tătarilor în locurile stăpânite de ei până atunci. Încă un aspect al chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]