1,077 matches
-
pancronică, fie o viziune retrospectivă, iar focalizatorul intern o viziune sincronică. Fațeta psihologică a focalizării are un aspect cognitiv, din acest punct de vedere focalizatorul extern fiind omniscient iar cel intern dispunînd de o viziune cognitivă restrictivă și un aspect emotiv, unde focalizatorul extern are atributele obiectivității și detașării, iar cel intern pe cele ale subiectivității și implicării emoționale. Fațeta ideologică a focalizării poate fi explicită sau implicită, viziunea focalizatorului extern fiind înzestrată cu autoritate. La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
5: Niveluri ale narației În fragmentele de la d) la g) din Of Old People de Couperus, una din expresii a rămas neschimbată pe tot parcursul analizei: "Of! Acea voce a lui Steyn!" Această exclamație arată cîteva dintre caracteristicile utilizării limbajului emotiv adică, utilizarea limbajului care vizează exprimarea de sine a vorbitorului în legătură cu ceea ce se vorbește. Elementul acestei expresii care subliniază o funcție emotivă este cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe tot parcursul analizei: "Of! Acea voce a lui Steyn!" Această exclamație arată cîteva dintre caracteristicile utilizării limbajului emotiv adică, utilizarea limbajului care vizează exprimarea de sine a vorbitorului în legătură cu ceea ce se vorbește. Elementul acestei expresii care subliniază o funcție emotivă este cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei intonații încărcate de emoție. Mai mult, specificul gramatical, anume că acestei "propoziții" îi lipsește verbul, sporește efectul emoțional. Cine exprimă această emoție? Cu alte cuvinte, cine spune: "mama Ottilie
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
e.I avem un verb declarativ pentru a arăta că ceea ce îl precede este discurs direct, o propoziție încorporată. Vorbitorul din primul nivel se adresează vorbitorului din cel de-al doilea nivel. NP1 ("eu") îl "citează" pe NP2 ("eu"). Propoziția emotivă este o propoziție înserată, ca în d), adică o propoziție în cadrul alteia, fapt ce poate fi marcat prin folosirea parantezelor: NP1 [NP2]. În ambele cazuri, personajul se numește Ottilia. Dar, din punct de vedere naratologic, nu este aceeași Ottilie. NP1
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dar, din punct de vedere naratologic, nu este aceeași Ottilie. NP1 nu face decît să relateze post factum (în narativul "acum", chiar dacă se folosește perfectul compus) ceea ce NP2 a spus mai devreme ("atunci", trecutul narativului "acum"). Ca act lingvistic, expresia emotivă este parte din text. De exemplu, într-o altă versiune a aceleiași povestiri ea poate fi reprezentată astfel: "Ottilia și-a exprimat iritarea față de vocea lui Steyn". Discursul direct sau vorbirea directă, o propoziție înserată, face obiectul unui act lingvistic
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ea poate fi reprezentată astfel: "Ottilia și-a exprimat iritarea față de vocea lui Steyn". Discursul direct sau vorbirea directă, o propoziție înserată, face obiectul unui act lingvistic deși, în principiu, reprezintă un eveniment ca multe altele. În e.II expresia emotivă aparține textului ce provine de la NP1. Deși emoția comunicată este parte integrantă din text, exprimarea ei nu poate aspira la același statut. Într-un rezumat al fabulei am citi: "Ottilia era iritată de vocea lui Steyn". Nu actul expresiei verbale
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acea voce a lui Steyn! Am înțeles cum de Ottilia nu o mai putea suporta. În f.I, NP1 dă cuvîntul lui NE2 (Ottilia). Astfel avem o propoziție inserată obișnuită, cum s-ar găsi în orice text narativ. Continuarea frazei emotive în f.II concordă cu interpretarea fragmentului f) de deasupra, unde am presupus că NE (p) [EF] era de partea Ottiliei. Cuvintele din expresia emotivă sînt atribuite Naratorului Extern (p), și astfel se menține primul plan. Totuși, ceva s-a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
avem o propoziție inserată obișnuită, cum s-ar găsi în orice text narativ. Continuarea frazei emotive în f.II concordă cu interpretarea fragmentului f) de deasupra, unde am presupus că NE (p) [EF] era de partea Ottiliei. Cuvintele din expresia emotivă sînt atribuite Naratorului Extern (p), și astfel se menține primul plan. Totuși, ceva s-a schimbat în acest fragment. Prin adăugarea în textul narativ a unei expresii evident emotive din primul plan, vocea Naratorului Extern devine mult mai perceptibilă decît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că NE (p) [EF] era de partea Ottiliei. Cuvintele din expresia emotivă sînt atribuite Naratorului Extern (p), și astfel se menține primul plan. Totuși, ceva s-a schimbat în acest fragment. Prin adăugarea în textul narativ a unei expresii evident emotive din primul plan, vocea Naratorului Extern devine mult mai perceptibilă decît era. În această exprimare emotivă se sugerează că NE a auzit vocea lui Steyn și că "el" s-a simțit iritat de ea. Dacă acest agent a auzit vocea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
p), și astfel se menține primul plan. Totuși, ceva s-a schimbat în acest fragment. Prin adăugarea în textul narativ a unei expresii evident emotive din primul plan, vocea Naratorului Extern devine mult mai perceptibilă decît era. În această exprimare emotivă se sugerează că NE a auzit vocea lui Steyn și că "el" s-a simțit iritat de ea. Dacă acest agent a auzit vocea, el a fost implicit prezent în scenă ca actor. De aceea, f) și varianta f.II
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să facă altceva ce l-ar transforma în actor. Nu avem nici un motiv să insistăm asupra lui g). Posibilitățile sînt identice cu cele din f). Avînd în vedere situația narativă din g), ar fi evident fie că Ottilia rostește expresia emotivă în calitate de NP2 fie că martorul NP o rostește în calitate de NP1. În subsecțiunea "Obiectul focalizat" din Capitolul 2 se va face distincția între obiectele focalizate perceptibile și cele neperceptibile. Aceeași distincție trebuie făcută în ceea ce privește obiectul actului narativ. În analiza exemplelor e
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la reacțiile lui negative ca urmare a ceea ce îi spune. Forme intermediare: Vorbirea indirectă și Vorbirea indirectă liberă De ce modul în care este formulat exemplul f.II determină o schimbare în situația narativă? Analizînd fraza, am evidențiat semne ale funcției emotive. Am făcut acest lucru deoarece, cu această funcție emotivă, naratorul se referă la sine. Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spune. Forme intermediare: Vorbirea indirectă și Vorbirea indirectă liberă De ce modul în care este formulat exemplul f.II determină o schimbare în situația narativă? Analizînd fraza, am evidențiat semne ale funcției emotive. Am făcut acest lucru deoarece, cu această funcție emotivă, naratorul se referă la sine. Dacă, într-o afirmație, sentimentele vorbitorului sînt exprimate, atunci afirmația se referă la vorbitor. De asemeni, s-ar putea spune că o astfel de exprimare este comparabilă cu (Eu narez:) Mîine voi împlini douăzeci și unu de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu (Eu narez:) Mîine Elisabeta va împlini douăzeci și unu de ani. Chiar dacă naratorul nu se referă în mod explicit la el, "eul" narează despre sine, ceea ce înseamnă că un actor cu aceeași identitate ca naratorul este parte din fabulă. Semnele procesului emotiv sînt, prin urmare, și semne de auto-referință. Există mai multe tipuri de astfel de semne. Aș vorbi chiar de două situații diferite de limbaj: limbaj referitor la contactul dintre vorbitor și ascultător, și limbaj referitor la ceilalți. Această împărțire în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de mulți erau exterminați, atâta vreme cât rămânea un nucleu uman care să perpetueze specia. Filosofia reflectată de această afirmație era prea barbară pentru Marin. ― De aceea te vom distruge. Genul tău de raționament nu ne place! ― Tu vorbi complet stupid. Gândire emotivă tipic umană. Când fi binevoitori, oamenii vorbi cu compasiune și cu o logică aparentă. Dar realitatea alta. Când apărea ura, logica se deforma. Atunci, distrugere. Lipsit de sens, mult mai barbar decât eu. Eu face ce a fi logic, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
serioasă ca să își schimbe părerea. Cunosc acest gen de oameni: își păstrează ranchiuna toată viața. Orice tentativă de a comunica cu ei este sortită eșecului. Nu există decât un singur mijloc: glonțul sau măciuca. Au nevoie de un șoc puternic, emotiv sau de altă natură, cu condiția să fie foarte puternic, ca să se schimbe. Altfel nu. ― Greșești! exclamă ea cu fermitate. Marele Judecător poate fi convins. Mă duc să-i telefonez, să vorbesc cu el. Marin simți cum sângele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
76; în sfârșit, "Albina romînească" publica un Nou metod pentru vindecarea holerei, constând din întrebuințarea "unui aer numit protoxid de azot"77. Desigur că impactul unei epidemii atât de virulente s-a manifestat puternic asupra populației prin declanșarea unor reacții emotive în mentalul colectiv, epidemia ocupând un loc de frunte printre calamitățile ce s-au abătut atât de des asupra Principatelor la acest început de epocă a regenerării lor, dar și de înfruntare a unor crunte adversități. Cele mai instinctive și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de treburile mele, poate niciodată nu voi mai vorbi ca el, cu aceste gânduri încercă ea să se consoleze. Apoi, un alt gând „ dacă mă va căuta cândva, ce-i voi spune?”, aceasta, din cauza timidității ei și a firii ei emotive. în acea zi era doar prezentă în școală dar cu gândul departe, avea chipul trist și palid, nu putea vorbi cu nimeni, mereu îi venea să plângă, era agitată și fără răbdare. îi era foarte necaz pe ea însăși, pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
grăbindu-se să-și bea cafeaua, care încă era fierbinte și să plece. Un bărbat care intră in cofetărie se așeză la masă cu el. Radu mulțumi în gând că-l scoase din încurcătură. în astfel de împrejurări devenea vizibil emotiv. în noaptea care urmă Radu dormi foarte bine, trezindu-se foarte ușor, ba chiar amintindu-și visul în care se făcea cum că Ramona Plopeanu îl însoțea acasă la părinții lui. întrucât avea timp suficient în loc să meargă pe drumul obișnuit
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
strecura gelozia, pe care nu vroia să o recunoască. în acea seară el nu dansase decât cu ea, nu-și permitea să invite o altă femeie la dans, simțind că dacă ar face i-ar tremura vocea din cauza firii lui emotive. Ramona strălucea de frumusețe, ea îl privea pe Radu cu frumoșii ei ochi albaștri, cu multă înțelegere și blândețe. Deși aveau aceeași vârstă, ea îl vedea încă prea copil. Radu o privea cu multă admirație, bucurându-se zâmbindui cu ochii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dihotomică și ușor ideologizantă) înscriu religia populară în contextul mai amplu al culturii populare și se caracterizează prin preștiințificitate și înapoiere. În acest sens, Danièle Hervieu-Léger295 dă următoarea listă de caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
un Arghezi lăuntric pe care nu mulți îl vor fi cunoscut". Ca prieten de suflet, părintele și-a încrucișat destinul cu al poetului și l-a surprins în momente de maximă sensibilitate: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat de un demon care-i denunța emotivitatea drept slăbiciune și-l făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra de sine însuși
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al XIX-lea, cineast în 1960, poate videast în 2000. Fiecare epocă are o claviatură estetică (în sensul originar al aisthesis-ul grec), adică o senzorialitate colectivă, analogă mentalității cu același nume, determinată în același timp printr-o scară de performanțe emotive și o scară de prestigii sociale. Tabel comparativ al speranțelor medii de renume (cum se vorbește despre speranțe medii de viață) care atrage vocațiile și carierele. Mediul propune, talentul dispune? Dar propunerile plastice ale mediului nu au coeficient egal, astfel încât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să dai înapoi un flux de imagini, cum faci cu un teanc de pagini. Discernerea nu se face decât prin întârziere sau reconstrucție, iar judecata critică doar prin refuzul stimulului-răspuns. Doar autoritatea carismatică se folosește de flash-uri și extazieri emotive. Dacă supunerea și fanatismul se potrivesc bine cu imediatul, înflăcărările și freamătul transmisiunii în direct sunt incompatibile cu această deliberare colectivă decalată, prin intrmediul propozițiilor scrise, după un regulament comun și într-o incintă izolată, prin care un trib poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o fundamentare rațională. Ideologia devine, din această perspectivă, un element central al "gramaticii raționalității moderne", determinând "(...) emergența unui nou tip al discursului politic; discurs care urmărește acțiunea, dar nu numai prin invocarea autorității sau tradiției, ori numai printr-o retorică emotivă. E vorba de discursul predicat în ideea fundamentării acțiunii politice pe o teorie rațională și seculară. (...) Ideologia se separă de conștiința mitică și religioasă; ea justifică direcția acțiunii pe care o propune prin intermediul logicii și evidenței pe care o deține
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]