5,930 matches
-
ș. a. m. m. cari-s cu toate de origine empirică. De aceea filozofia transcendentală este o înțelepciune a rațiunei pure, speculative numa. Căci toate cele practice, întru cât conțin motive, se referă la simțăminte cari se țin de izvoarăle cunoștinței empirice. Voind a dispune împărțeala (împărțitura) acestei științe din punctul de vedere general al unui sistem, atunci aceasta pe care o expozăm ar trebui să conție: întîi, o învățătură elementară, al doilea o metodologie a rațiunei pure. Ambele aceste părți principale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmare la sensibilitate, pentru că-n alt mod nu ni poate fi dat nici un obiect. Impresia unui obiect asupra puterei reprezentative, întru cât suntem atinși de el, se numește simțire. Intuițiunea aceea care se referă prin experință la un obiect e empirică. Obiectul nehotărât al unei intuițiuni empirice se numește fenomen. Într-un fenomen numesc ceea ce corespunde simțirei materia lui, ceea însă ce face ca diversitățile unui fenomen să fie coordonate în raporturi oarecari numesc forma fenomenului. Fiindcă ceea înăuntrul căreia simțirile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mod nu ni poate fi dat nici un obiect. Impresia unui obiect asupra puterei reprezentative, întru cât suntem atinși de el, se numește simțire. Intuițiunea aceea care se referă prin experință la un obiect e empirică. Obiectul nehotărât al unei intuițiuni empirice se numește fenomen. Într-un fenomen numesc ceea ce corespunde simțirei materia lui, ceea însă ce face ca diversitățile unui fenomen să fie coordonate în raporturi oarecari numesc forma fenomenului. Fiindcă ceea înăuntrul căreia simțirile se orânduiesc și sânt puse într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate numi intuițiune pură. Astfel, daca din reprezentațiunea unui corp vom scădea tot ce mintea-și cugetă despre el, precum substanță, putere, divizibilitate etc., asemenea tot ce aparține simțirei, precum impenetrabilitate, soliditate, coloare ș. a., atunci totuși din această intuițiune empirică îmi mai rămâne încă adică extensiunea și forma. Aceste aparțin intuițiunei pure, care-și are locul apriori în suflet ca o formă numai a sensibilității chiar și fără un obiect real al simțurilor sau simțirei. {EminescuOpXIV 377} {EminescuOpXIV 378} O
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
principiele cugetărei pure și se numește logică transcendentală. În estetica transcendentală vom izola așadar mai întîi sensibilitatea, prin aceea că vom (secreta, secerne) discompune toate câte și cugetă la ele inteligența prin noțiunile sale, ca să nu ni rămâie decât intuițiune empirică. A doua, vom mai sustrage de la ea tot ce aparține simțurilor ca să nu ni rămâie decât intuițiunea pură și forma numai a fenomenelor, care-i singura ce ni poate da sensibilitatea apriorică. În cursul acestei cercetări vom găsi că există
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va sa zică de făptura subiectivă a sufletului nostru, fără care aceste predicate n-ar putea fi atribuite nici unui obiect? Despre a ne desluși asupra acestui punct vom (dezbate) expune mai întîi noțiunea spațiului. 1. Spațiul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din experiența exterioară. Căci pentru a putea referi simțiri oarecare la ceva afară de mine (adică la ceva într-un alt loc al spațiului decât acela în care mă aflu eu) totodată pentru a mi le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea critică a frumosului sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi apriorice după cari judecata gustului nostru să se îndrepteze, din contra, aceasta din urmă este piatra de probă a adevărului celor dentăi. De aceea am sfătui ca sau să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esență unul; iar diversitatea din el, prin urmare și noțiunea generală de spații, se fondează numai pe îngrădiri și mărginiri. Din asta urmează că-n privirea lui toate noțiunile despre el au drept temei o intuițiune apriori (ce nu-i empirică). De aceea toate principiele geometrice, d. p. că-ntr-un triunghi două laturi laolaltă trebuie să fie mai mari decât a treia, nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proveni ca obiect în afară (exterior), dar totodată și idealitatea spațiului cât privește lucrurile, întru cât s-ar considera de rațiunea în sine înșile și ca atari, adică dacă le luăm fără retrospectivă la făptura sensibilității noastre. Susținem așadar realitatea empirică a spațiului (în privirea a toată experiența exterioară posibilă) dar totodată și idealitatea lui transcendentală, id est că el nu-i nimic îndată ce omitem condiția posibilității a toată experiența și-l acceptăm ca ceva ce ar întemeia lucrurile în sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă, adică lucrul în sine însuți (Ding an sich) nici se cunoaște prin ea, nici poate fi cunoscut, dar după care esperiența nici n-a întrebat vrodată. DESPRE TIMP ESPOZIȚIE METAFIZICĂ A NOȚIUNEI TIMPULUI 1. Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care timpul intră în reprezentația obiectelor. Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată și de generalitate apriorică. Afirmările noastre ne-nvață prin urmare realitatea empirică a timpului, adică valoarea sa obiectivă față cu toate obiectele cari sânt sau pot fi date vreodată simțurilor noastre. Și fiindcă intuițiunea noastră e-n orice vreme sensibilă nici ni va putea [fi] dat vreodată-n experiență un obiect care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în paralelă cumva cu subrepțiuni a senzației, căci s-ar presupune atunci despre fenomen, căruia aceste predicate-i inerează, c-ar avea o realitate obiectivă, care aicea n-are loc defel, exceptat cazul daca această realitate se ia-n sens empiric, adică daca obiectul însuși e privit ca un fenomen: drept care să se recapituleze notița de mai sus a capitolului întîi. LĂMURIRE Împrotiva acestei teorii, care atestă realitatea empirică a timpului, contestă însă cea absolută și transcendentală, ni s-a făcut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are loc defel, exceptat cazul daca această realitate se ia-n sens empiric, adică daca obiectul însuși e privit ca un fenomen: drept care să se recapituleze notița de mai sus a capitolului întîi. LĂMURIRE Împrotiva acestei teorii, care atestă realitatea empirică a timpului, contestă însă cea absolută și transcendentală, ni s-a făcut din partea unor oameni pătrunzători o obiecție în mod așa de unanim încît conclud dintr-asta că trebuie să se fi iscat firește în toți lectorii care sânt neobicinuiți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea intui fără de această condiție a sensibilității, atunci determinările acelea pe cari azi ni le reprezentăm ca schimbări ar naște o cunoștință în care nici n-ar proveni reprezentația timpului, prin urmare nici acea a schimbărei. Rămâne deci realitatea lui empirică ca condiție a tuturor experiențelor noastre. Numai absolută realitate nu i se poate acorda conform celor înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă-i sustragem condiția specifică a sensibilității noastre conceptul timpului dispare și nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu însă întru cât ar reprezenta lucruri de sine însele. Numai fenomenele sânt terenul accepției lor, peste care trecând nu mai e la locul ei o întrebuințare obiectivă a lor. Această realitate a spațiului și timpului lasă-ndealtfel neatinsă siguranța cunoștinței empirice; căci sîntem tot atât de siguri de ele, atârne aceste forme în mod necesar de lucruri în sine însele sau numai de intuițiunea noastră despre lucruri. Pe când acei cari susțin realitatea absolută a spațiului ș-a timpului, primeasc-o ca subsistentă sau ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acele afirmări. Amândouă aceste greutăți teoria noastră despre natura adevărată a acestor două forme originare ale sensibilității le înlăturează. Pentru că toate conceptele cari mai aparțin sensibilității, chiar acela al mișcării, care conține amândouă momentele (a spațiului și timpului), presupun ceva empiric, e clar că estetica transcendentală nu poate conține decât aceste două elemente, adică spațiul și timpul. Căci mișcarea presupune percepția a ceva mobil. În spațiu, privit ca atare, nu e însă nimic mobil; drept care mobilul trebuie să fie ceva ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică spațiul și timpul. Căci mișcarea presupune percepția a ceva mobil. În spațiu, privit ca atare, nu e însă nimic mobil; drept care mobilul trebuie să fie ceva ce se poate afla în spațiu numai prin experiență, prin urmare un datum empiric. Tot așa estetica transcendentală nu poate număra între datele ei apriorice noțiunea schimbării; căci timpul însuși nu se schimbă, ci ceva ce este în timp. Deci se cere spre aceasta percepția unei existențe și a sucessiunii determinărilor sale, prin urmare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale lui, senzația, materia sa. Numai acelea le putem cunoaște apriori adică-nainte de orice senzație reală, deci se numesc intuițiune pură; aceasta însă este în cunoștința noastră aceea ce face ca ea să fie cunoștință a posteriori, adică intuițiune empirică. Acelea atârnă cu absolută necesitate de sensibilitatea noastră, fie senzațiile noastre de orișice fel ar fi; acestea pot să fie foarte varii. Dacă această intuițiune a noastră ne-ar succede a o aduce la cel mai mare grad de claritate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere, ci numai în a situației particulare și organizației simțului cutărui sau cutărui. Și-n această accepție se numește cunoștința întîia una care reprezintă lucrul în sine însuși, iar a doua numai arătarea sa. Dar această distincție e numai empirică. De rămânem pe lângă ea (cum se-ntîmplă în genere) și nu considerăm (cum ar trebui) acea intuițiune empirică ca fenomen numai, încît să nu se afle în ea nimic ce-ar privi lucrul în sine însuși, atunci distincția noastră transcendentală e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accepție se numește cunoștința întîia una care reprezintă lucrul în sine însuși, iar a doua numai arătarea sa. Dar această distincție e numai empirică. De rămânem pe lângă ea (cum se-ntîmplă în genere) și nu considerăm (cum ar trebui) acea intuițiune empirică ca fenomen numai, încît să nu se afle în ea nimic ce-ar privi lucrul în sine însuși, atunci distincția noastră transcendentală e pierdută și atunci credem totuși a cunoaște obiecte în sine înșile, deși pretutindenea în lumea sensibilă, până la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiectul în sine însuși, ceea ce-i și corect întru cât pricepem numai fizic noțiunea aceasta, ca un ce care în experiență e determinat în intuițiune numai așa și nu altfel, oricare ar fi situația simțurilor. Dar dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice simț omenesc, întrebăm dacă acesta reprezintă un obiect în sine însuși (nu picăturile de ploaie, căci deja ca fenomene sânt empirice), atunci întrebarea despre raportul reprezentațiunei la obiect este transcendentală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ar fi situația simțurilor. Dar dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice simț omenesc, întrebăm dacă acesta reprezintă un obiect în sine însuși (nu picăturile de ploaie, căci deja ca fenomene sânt empirice), atunci întrebarea despre raportul reprezentațiunei la obiect este transcendentală, și nu numai aceste picături sânt fenomene, ci și forma lor rotundă, ba chiar spațiul în care cad, nu sânt nimic în sine înșile, ci numai modificațiuni sau temeiuri ale intuițiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se razimă mintea noastră pentru a ajunge la asemenea adevăruri absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
absolut necesare și de valoare generală. Nu există alte căi decât sau prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin concepte sau prin intuițiuni; iar acestea sânt date sau apriori sau aposteriori. Cele din urmă, adică conceputele empirice, precum și ceea pe ce ele se razimă, adică intuițiunea empirică, nu ni pot da un alt axiom sintetic, decât iar unul empiric, adică un axiom al experienței, care prin urmare nu poate conținea niciodată necesitate și generalitate absolută, cari-s caracteristica axiomelor geometriei. Considerând însă cel întîi și unicul mijloc care ne -ar mai rămânea, de a ajunge adică prin noțiuni numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]