1,678 matches
-
self reactive. CD102 (ICAM-2Ă o glicoproteină expresată pe celulele endoteliului vascular, pe limfocite și monocite; nu pe granulocitele neutrofile. Este ligand pentru integrina CD11a / CD18. CD105 Receptor TGF-beta, expresat pe celulele endoteliale. CD106 Numit și VCAM-1 este expresat pe celulele endoteliale. Este ligand pentru CD49d / CD29 (VLA -4Ă. CD115 Receptor M-CSF este expresat pe macrofage și precursorii lor. CD116 Receptor al lanțului alfa al GM-CSFRα; se constată pe granulocite, monocite și eozinofile. CD117 Numit și c-kit este receptor pentru
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și c-kit este receptor pentru factorul celulelor stem. Este o imunoglobulina a superfamiliei tirozinkinază prezenta pe celulele precursoare hematopoietice. CDw118 Receptor pentru INF alfa și beta. CDw119 Receptor INF gamma prezent pe celulele B, macrofage, monocite, fibroblaste și celulele endoteliale. CD120 a și b Receptori pentru TNFR I și TNFR ÎI. Primul este expresat în cantități mai mari pe celulele epiteliale, R ÎI sau b pe celulele mieloide. CD121a și b Două glicoproteine receptor pentru ÎL-1 (ÎL-1R IA și ÎL
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și TNFR ÎI. Primul este expresat în cantități mai mari pe celulele epiteliale, R ÎI sau b pe celulele mieloide. CD121a și b Două glicoproteine receptor pentru ÎL-1 (ÎL-1R IA și ÎL - 1R ÎI expresate pe timocite, fibroblaste, keratinocite, celule endoteliale (tip IA, macrofage și celule B (tip IIĂ. CD122 Este lanțul ÎL-2R beta. Este expresat de celulele Ț, celulele B activate, celulele NK și monocite. CD123 Este lanțul alfa a receptorului ÎL-3 deci ÎL-3R. CD124 Este receptorul ÎL-4, expresat de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
tip IIĂ. CD122 Este lanțul ÎL-2R beta. Este expresat de celulele Ț, celulele B activate, celulele NK și monocite. CD123 Este lanțul alfa a receptorului ÎL-3 deci ÎL-3R. CD124 Este receptorul ÎL-4, expresat de celulele Ț și B, fibroblaste, celulele endoteliale și celulele stem, deci ÎL-4R. CD125 Receptor pentru lanțul alfa al ÎL-5 (ÎL-5RĂ. Este o glicoproteină transmembranară. CD126 Receptor pentru lanțul alfa al ÎL-6. Expresat de celulele Ț și B, fibroblaste, celule endoteliale și celule stem. CD127 Receptor ÎL-7, o
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de celulele Ț și B, fibroblaste, celulele endoteliale și celulele stem, deci ÎL-4R. CD125 Receptor pentru lanțul alfa al ÎL-5 (ÎL-5RĂ. Este o glicoproteină transmembranară. CD126 Receptor pentru lanțul alfa al ÎL-6. Expresat de celulele Ț și B, fibroblaste, celule endoteliale și celule stem. CD127 Receptor ÎL-7, o glicoproteină expresată pe celulele stem, celulele Ț și monocite. CD128 Numiți și CXCR 1 și 2, receptorii ÎL-8, IL18R sunt glicoproteine expresate pe leucocite și keratinocite. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 113 CD130 Lanțul beta
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
matricea extracelulara, creșterea permeabilității structurilor fibrilare, sporirea difuzibilității prin spațiile intercelulare, cuprinderea în procesul inflamator a unor arii tisulare din ce in ce mai întinse. Acțiunea agenților patogeni asupra capilarelor se va manifestă pe de o parte asupra porilor existenți la contactul dintre celulele endoteliale, iar pe de altă parte asupra membranei bazale a capilarelor, producând depolimerizarea acesteia. Se creează astfel condițiile trecerii conținutului vascular în țesuturile înconjurătoare, apariția exsudatului. Acumularea exsudatului în țesuturi va determina modificări alterative secundare atât prin acțiunea mecanică de dilacerare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se relevă o accentuată acumulare de celule provenite parte din exsudație, parte din proliferarea mezenchimului local, cu diferențierea elementelor noi în histiocite, limfocite, plasmocite, fibroblaști și fibrocite. Concomitent cu hiperplazia liniei conjunctive a mezenchimului activ, se produce și hiperplazia liniei endoteliale cu apariția de vase noi, capilare de neoformație, capilare al căror perete este constituit dintr-un singur rând de celule endoteliale. Acest țesut nou-format și în același timp „formant" constituit din celule și vase tinere poartă denumirea de țesut de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
histiocite, limfocite, plasmocite, fibroblaști și fibrocite. Concomitent cu hiperplazia liniei conjunctive a mezenchimului activ, se produce și hiperplazia liniei endoteliale cu apariția de vase noi, capilare de neoformație, capilare al căror perete este constituit dintr-un singur rând de celule endoteliale. Acest țesut nou-format și în același timp „formant" constituit din celule și vase tinere poartă denumirea de țesut de granulație. Îl vom întâlni în toate procesele reparatorii din organism. Zona externă este zona de apărare, constituită din țesut fibros secretat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cărora substanțele internalizate sunt degradate sau digerate prin acțiunea enzimelor lizozomale. Particulă pinocitabilă are un diametru mediu de 1-2 micrometri și cantitatea de substanță pinocitată într-o oră este egală cu o treime din volumul inițial al celulei. În celulele endoteliale ale capilarelor, o bună parte din veziculele pinocitate traversează citoplasma de la un pol la altul și se elimină în matricea externă a celulelor. Fenomenul, descris de Moore și Ruzka a fost numit Cytopemphis, romanizat citopemfis. Karnovsky (1965Ă l-a demonstrat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
integrează în plasmalema sau uneori, fără să fuzioneze cu lizozomii, trec prin citoplasma de la un pol la altul și își elimina conținutul în afara celulei. Acest proces este denumit transcitoză. TRANSCITOZA Transcitoza este o variantă a micropinocitozei utilizată adesea de celulele endoteliale. A fost întrevăzuta de Emil Palade în 1953 și studiată de I. Baciu în 1971 și N. Simionescu (1993Ă. Transportul veziculelor pinocitate prin transcitoză se face în două modalități: - trecerea veziculelor sub formă de șiraguri de pe o fată a plasmalemei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fiind de 1:3; administrarea de estrogeni pare să joace un rol; - Mai frecvent Întâlnit În decadele 4-5 de viață, vârsta medie fiind de 45 de ani. Patologie - Microscopic sunt spații vasculare dilatate chistic pline cu sânge, căptușite cu celule endoteliale normale, separate de septuri fine; - Pot fi hemangioame capilare mici (sub 2 cmă sau hemangioame cavernoase mari; - Pot fi unice sau multiple (10%Ă; - Sunt egal distribuite la nivelul ficatului drept și stâng; - Mărime: - cel mai frecvent sunt de dimensiuni
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
LEZIUNI CHISTICE HEPATICE NEPARAZITARE CLASIFICARE - Include: 1. Chistul de retenție a. Chistul solitar b. Chisturi multiple de retenție (boala polichisticăă 2. Chistul proliferativ (chistadenomul) 3. Chistul biliar 4. Chistul sanguin și degenerativ 5. Chistul dermoid 6. Chistul limfatic 7. Chistul endotelial - poate fi simplu, multiplu, difuz, localizat, unilocular sau multilocular; - 0,15% la autopsie; - mai frecvent prezent la femei. CHISTUL SIMPLU SEROS - leziuni solitare (50% din cazuriă, cu conținut seros, uniloculare (nu prezintă septuri În interioră, nu comuncă cu arborele biliar
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
structurii activarea mastocitelor și a bazofilelor (C3a, C4a si C5a), care conduce la eliberarea histaminei, creșterea fluxului sanguin local și imobilizarea antigenelor. Citokinele sunt polipeptide secretate în cea mai mare parte de limfocite, dar și de alte celule (fibroblaști, celule endoteliale), sub influența unor antigene, complexe imune, factori solubili (alte citokine) sau factori fizici. Interferonii (α, β, γ) sunt glicopeptide cu rol antiviral, antiproliferativ și imunomodulator. Fibronectina este o glicoproteină cu rol în aderența intercelulară, și fagocitoză. 1.5.3 Factori
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cu un singur serotip cunoscut. În rubeola dobândită după naștere, poarta de intrare a virusului este mucoasa nazofaringiană, pe care o invadează, diseminând în ganglionii limfatici regionali. Multiplicarea virusului are loc inițial la nivelul epiteliului respirator, apoi în sistemul reticulo endotelial, fiind transportat de celulele limfomonocitare. Poate fi detectat în sânge cu ~ 1 săptămână înaintea erupției și câteva zile după debut. Erupția tegumentară este mediată imun. În rubeola congenitală, virusul trece transplacentar în cursul viremiei materne, diseminează în țesuturile embrionare sau
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
intravascular, concomitent cu fibrinoliza și CID. (4) Activarea fosforilarii oxidative și apariția leziunilor tisulare. (5) Activarea sintetazei inductibile de monoxid de azot ( NO) și eliberarea NO cu vasodilatație și șoc septic. Mecanismul principal al disfuncției multiorganice este reprezentat de leziunile endoteliale vasculare diseminate, care determină creșterea permeabilității vasculare cu edem interstițial, microtromboze vasculare, CID, hipotensiune, contribuind la hipoxia tisulară și leziunile hipoxice consecutive. 8.4 Diagnostic Sepsisul este o urgență și reprezintă prima cauză de deces în unitățile de terapie intensivă
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
câteva trepte și numai câteva clone celulare ale tumorii au toate aceste proprietăți. După inițierea și dezvoltarea creșterii maligne, populația celulelor crește rapid (circa 109, după 30 de diviziuni). Celulele tumorale devin mobile, invazive, deformabile, capabile să determine retracția celulelor endoteliale. Devine astfel posibilă intravazarea și migrarea celulelor în alte țesuturi și organe. Unele dintre celulele emigrate, aflate în stadiul G0, rămân în acest stadiu, uneori ani de zile, fiind total insensibile la tratamente specifice. Sub influența unor factori încă necunoscuți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
control genetic, dar genele implicate în realizarea sa nu sunt încă identificate. Informația genetică pentru programul de mobilizare și invazie celulară este prezentă în genomul tuturor celulelor și este utilizată în condiții normale, în diferitele etape ale dezvoltării ontogenetice. Celulele endoteliale au proprietatea de mobilizare ca trăsătură normală, fiziologică, în angiogeneză. În embriogeneză și morfogeneză, mobilizarea și invazia celulară sunt procese normale și asigură arhitectura viitorului organism. În perioada implantării embrionului în mucoasa uterină, astfel de proprietăți sunt manifestate de trofoblaste
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proprietăți sunt manifestate de trofoblaste. Există o deosebire principială între manifestarea normală, fiziologică, a proprietăților de mobilizare și invazie celulară în embriogeneză și mobilizarea și invazia celulelor maligne. În condiții normale, fiziologice, aceste proprietăți dispar odată cu dispariția stimulului fiziologic (celulele endoteliale) sau cu inițierea citodiferențierii (trofoblaste), dar celulele neoplazice mențin permanent în stare activată programul de mobilitate și invazie, precum și căile preformate de transducție a semnalelor activatoare ale mobilității și invaziei celulare. În realizarea acestui program intervin proteine cu localizări distincte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
antioxidant (53). O dată cu introducerea în practică clinică a acidului alfa lipoic (tioctic) - Thiogamma 600 s-au putut observa numeroase efecte favorabile asupra mecanismelor fiziopatologice implicate în procesul neuropatiei diabetice. Astfel, a fost dovedit efectul antioxidant și de prevenire a disfuncției endoteliale prin inhibarea NO-sintetazei, prin normalizarea concentrației de glutation și prin stimularea activității superoxid dismutazei (1). Videocapilaroscopia a arătat o îmbunătățire a microcirculatiei periferice prin scăderea activității moleculelor de adeziune (26) la pacienții tratați cu Thiogamma. Un argument în plus pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
Cantitativ, colagenul este diminuat deși proporția dintre colagenul de tip I și III rămâne neafectată. Se asociază celule epitelioide, histiocite și gigante. Apariția tardivă a celulelor încărcate cu grăsime explică histologic desemnarea „lipoidică”. Vasele sangvine sunt întotdeauna implicate cu proliferarea endotelială, ocluzia arteriolelor și a venulelor și îngroșarea pereților capilari (18). Deși patogenia acestei maladii nu este încă clar elucidată, modificările vaselor sangvine, care sunt întotdeauna prezente, ne fac să o clasificăm aici împreună cu alte tulburări angiopate. Se găsește de obicei
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92265_a_92760]
-
și ulcerative. Histopatologia arată leziuni alcătuite din numeroase capilare proliferate în dermul mijlociu sau profund în stadiul precoce, iar la leziuni mai vechi se observă zonele de celule fusiforme cu spații vasculare înguste, pline de hematii și tapetate de celule endoteliale, uneori dificil de idenntificat. 5. Diagnosticul leziunilor cutanate În dermatologie anamneza și examinarea leziunilor se fac în același timp, deoarece datele obținute prin examinare orientează anamneza și reciproc. Se vor observa: tipul leziunilor (macule, vezicule, papule, noduli, leziuni atrofice etc.
Tratat de diabet Paulescu by Lawrence Chukwudi Nwabudike, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92265_a_92760]
-
pentru formarea rețelei de neovase care să vascularizeze transplantul), este încă nevoie de tratament insulinic (14). Cauze de posibil eșec O mare parte din insule se pierde la scurt timp după transplant. Cele mai multe sunt distruse de către celulele Kupfer și celulele endoteliale hepatice. Pentru a proteja celulele transplantate de reacția de rejet a organismului gazdă este nevoie de tratament imunosupresiv. Până nu demult în acest scop se folosea o combinație de chimioterapice și steroizi, binecunoscute, printre altele, pentru diabetogenicitatea lor. Recent, au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
bune, iar în unele țări este încă în uz. Principala problemă a xenotransplantului este incompatibilitatea imunologică între porc și om. Rejetul grefei porcine de către om se datorează în principal unei molecule oligozaharidice (GAL) exprimată pe suprafața tuturor celulelor de origine endotelială ale porcului (deci și pe suprafța celulelor β). Împotriva cestui xenoantigen major apar rapid anticorpi care, prin activarea complemetului și a coagulării, provoacă hemoragia și/sau tromboza țesutului transplantat (6). O altă problemă este ridicată de recenta teamă de zoonoze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92269_a_92764]
-
o citoplasmă granulară mai palid colorată decât a celulelor acinilor glandulari din jur. Reprezintă grupări de celule mici endocrine, organizate în cordoane scurte, neregulate, susținute de o rețea subțire de fibre reticulare ce conține numeroase capilare sanguine în care celulele endoteliale sunt fenestrate. Celulele A și B au fost descrise în 1907 de Lane (21), pe baza colorației histochimice diferite și a mărimii diferite a granulelor secretorii. Prezența insulinei numai în celule B a fost precizată numai în 1959 de Lacy
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
a studiului lor (eventual, pe segmente de pancreas: cap, corp, coadă) să aducă precizările așteptate, pentru cunoașterea mai bună a structurii, organizării și arhitecturii insulelor Langerhans umane. Aproximativ 1% din celulele aflate în insulele Langerhans aparțin unor structuri conexe: celulele endoteliale proprii vaselor (în special capilarelor) intrainsulare; celulele Schwann (celule implicate în nutriția fibrelor nervoase), care ajung în insule odată cu filetele nervoase vegetative. Insulele conțin celule vasculare endoteliale, dar și celule monocitare, având formă alungită și procese celulare ramificate. Aceste „celule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]