806 matches
-
diabetice) exprimă greu sintetaza inducibilă a NO atunci când sunt expuse la IL1? și la TNF?. Același efect îl are însăși excesul prducției de NO, prin modularea expresiei eNOS (72). 3.3.2 Endotelina 1 (ET-1) Este un peptid secretat de endoteliu și este una dintre cele mai puternice substanțe vasoconstrictoare din organism, amplificând și acțiunile vasoconstrictoare ale altor substanțe vasoactive precum AT1, noradrenalina și serotonina. Ea participă la activarea leucocitelor și trombocitelor, facilitând (prin dezechilibru) fenotipul biochimic protrombotic (95). Endotelina posedă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
susținută de prezența în sânge a markerilor biochimici încadrați în ceea ce s-a numit „proteine reactive de fază acută”. În fapt, acești markeri inflamatori se mențin multă vreme după injuria endotelială inițială, cronicizându-se sau chiar permanentizându-se. Răspunsul pro-inflamator al endoteliului față de diferite agresiuni s-ar putea datora unor defecte primare (genetice) ale celulei endoteliale, ceea ce ar justifica definiția potrivit căreia diabetul este prin excelență „o boală vasculară”. În cazul de față, defectul endotelial este pus în evidență în condițiile tulburărilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
caracteristice disfuncției insulinosecretorii. Asocierile variabile între diabet și disfuncția endotelială redate în tabelul 4, explică apropierea (uneori până la identitate) dintre complicațiile vasculare angiopatice diabetice și cele aterosclerotice. Disfuncția endotelială joacă un rol important în procesul aterosclerotic. Afectarea vasodilatației dependente de endoteliu în arterele coronare conduce la vasoconstricție paradoxală, cu reducerea perfuziei miocardice și accentuarea ischemiei. Aceeași disfuncție endotelială interferă cu remodelarea fiziologică a arhitecturii vasului, prin aceasta contribuind (alături de tromboza sau ruptura plăcii de aterom) la instalarea unor sindroame coronariene acute
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
se asociază cu eliminarea urinară crescută de albumină chiar dacă valorile glicemice se află în perimetrul normal. 4.2.2 Circulația coronariană poate fi apreciată prin angiografie coronariană cantitativă (examinarea modificării diametrului coronarelor ca răspuns la perfuzia intracoronariană cu substanțe vasodilatatorii endoteliu dependente - de exemplu NO - precum Acetilcolina). La pacienții cu disfuncție endotelială, vasodilatația nu se mai produce normal sau, în mod paradoxal, poate apare vasoconstricție. Funcția endotelială a vaselor coronariene mai poate fi apreciată prin tehnica Doppler intracoronarian care permite măsurarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
aparatură greu accesibilă nevoilor practice. 4.2.3 Circulația periferică poate fi apreciată cu ajutorul ultrasonografiei arterei brahiale. Ocluzia brațului timp de 5 minute duce la hiperemie reactivă după înlăturarea manșetei ocluzive. Creșterea stresului de flux conduce la vasodilatație dependentă de endoteliu. Studiul fotopletismografic, sau a pletismografiei de impedanță venoasă, permite cuantificarea fluxului sanguin periferic (în fotopletismografie apreciat la pulpa degetelor iar în pletismografia de impedanță venoasă la nivelul brațului), ca răspuns la administrarea intraarterială a unor agenți farmacologici. Ultrasonografia de mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
sugerează că în stările de insulinorezistență efectele fiziologice vasodilatatorii și antiaterogene ale insulinei (mediate de PI-3K) sunt scăzute, concomitent cu o creștere a efectului proaterogen (mediat pe calea MAPK). 4.3.3 Rolul stresului oxidativ crescut După cum am mai arătat, endoteliul vascular este foarte susceptibil la acțiunea speciilor reactive de oxigen (ROS), tendința spre stres oxidativ crescut fiind o caracteristică a “mediului intern” diabetic (35). Sursele majore de ROS la nivelul peretelui vascular sunt reprezentate de NADPH oxidază (37) și de către
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
eliberării crescute de acizi grași liberi (AGL) de la nivelul adipocitelor în condițiile insulinorezistenței/deficitului insulinic (11). Particulele de LDL mici și dense sunt foarte susceptibile la oxidare. La rândul său, LDL oxidat este unul din factorii majori de lezare a endoteliului vascular precum și a celulelor musculare netede vasculare. În plus, LDL oxidat are efecte chemotactice pentru monocite și poate antrena creșterea expresiei endoteliale a genelor pentru MCSF (Macrophage Colony Stimulating Factor) și MCP-1 (Monocyte Chemotactic Protein). Astfel, aceste particule au rol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
constant de glucoză și oxigen reiese din faptul că întreruperea acestuia pentru numai 10 secunde induce o comă profundă. Transportul de glucoză prin bariera hematoencefalică se face prin trei mecanisme distincte. Primul tip de transport, care are loc prin membrana endoteliului capilar și în celulele gliale, nu necesită consum energetic, operând la 50% din capacitatea sa la o concentrație a glucozei sanguine de 7 mmol/l. Cel de al doilea tip de transport, operant în neuroni și celulele gliale, se face
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
LCR. Se pare că un rol important în pătrunderea celulelor T CD4+CDw29 a fost explicată prin studiul structurii moleculei CDw29+ care ar putea trece selectiv BHE. Asociindu-se celulelor prezentatoare de antigeni, această moleculă ar favoriza adeziunea celulei la endoteliul capilar și ar da o informație mai bună asupra funcției sale de helper-inducer. Celula T activată este recunoscută după o moleculă de antigen situată pe suprafața ei, numită Ta1 care nu se află pe celulele neactivate. Această moleculă a fost
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
colaboratorii (1990). Mc. DONALD și BARNES (1989) au propus o secvență de evenimente ce justifică modificările RMN asociate cu modificările unei plăci. Există mai întâi o ruptură precoce a barierei hematoencefalice care rezultă prin modificările provocate prin inflamarea la nivelul endoteliului vascular al unei celule. Rezultă un edem de origine vasculară și demielinizarea apare potrivit unui mecanism imunologic. Integritatea barierei hematoencefalice este restaurată în două luni și micșorarea edemului se traduce printr-o regresie a imaginilor de RMN în patru până la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
colab., 1999). Diminuarea activității lezionale implică nu numai celule imune și mediatorii acestora, dar și celule ale sistemului nervos. În concluzie, etapele patogenice în SM sunt: 1, activarea mielinei sau a celulelor T specifice sistemului nervos central; 2. aderarea la endoteliul din sistemul nervos central a celulelor T autoreactive proinflamatorii, dechiderea barierei hematoencefalice și migrarea celulelor T, B, monocite/ macrofage prin barieră; 3. amplificarea răspunsurilor intraparenchimatoase mediate celular și umoral și activarea celulelor cu rol de antigen; 4. stadiul efector al
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ulterioare a bolii. La modul general, prezența limfocitelor într-un focar inflamator, unde trebuie să atace și să lichideze fracțiunile antigenice de orice fel, ca etapă inițială, prinderea (atașarea) acestor globule albe circulante prin sânge, de o anumită porțiune a endoteliului capilarelor venoase are o mare importanță și pentru modul în care evoluează neoplaziile. Este vorba de fenomenul de „marginație“ a leucocitelor, care nu este altceva decât o ancorare a lor la locul unde vor realiza ieșirea din vasul de sânge
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Este vorba de fenomenul de „marginație“ a leucocitelor, care nu este altceva decât o ancorare a lor la locul unde vor realiza ieșirea din vasul de sânge și migrarea lor ulterioară în țesutul afectat (inflamat, neoplaziat etc.). Ancorarea limfocitelor la endoteliul venulelor (homing, în literatura de limba engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele molecule de adeziune prezente pe celulele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
venulelor (homing, în literatura de limba engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele molecule de adeziune prezente pe celulele endoteliului venular. Metaforic, dacă asemănăm limfocitele circulante cu niște bărci care plutesc în torentul sanguin, receptorii pe care acestea îi exprimă „în caz de necesitate“ (apel provenit de la o inflamație), ar fi niște frânghii de acostare care agață stâlpii debarcaderului. Acostarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de acostare care agață stâlpii debarcaderului. Acostarea este însuși fenomenul de homing, iar acești receptori limfocitari de agățare sunt molecule glicoproteinice de talie mică. Unul dintre cei mai importanți asemenea receptori de pe suprafața limfocitelor este L-Selectina (CD62L). Pe suprafața celulelor endoteliului venular (la țărm, cum ar veni) sunt exprimați o serie de alți receptori de care „se agață“ receptorii limfocitari, în cursul operației de acostare-ancorare cunoscută și sub numele de marginație și adeziune leucocitară. Respectivii receptori de pe celulele endoteliului venular, ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
suprafața celulelor endoteliului venular (la țărm, cum ar veni) sunt exprimați o serie de alți receptori de care „se agață“ receptorii limfocitari, în cursul operației de acostare-ancorare cunoscută și sub numele de marginație și adeziune leucocitară. Respectivii receptori de pe celulele endoteliului venular, ca și cei de pe suprafața limfocitelor, fac parte dintr-o clasă vastă de molecule de adeziune, cunoscută sub numele generic de CAM = Cell Adhesion Molecules. Receptorii de tip CAM sunt exprimați atât pe suprafața limfocitelor (limfocite homing receptors), în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cunoscută sub numele generic de CAM = Cell Adhesion Molecules. Receptorii de tip CAM sunt exprimați atât pe suprafața limfocitelor (limfocite homing receptors), în care caz poată indicația L, precum găsim la L-Selection, cât și „la țărm“, adică pe suprafața celulelor endoteliului venulelor, caz în care înaintea numelui respectivei molecule de adeziune apare litera E (Endotelial Selection). S-a mai descris și o P-Selectina (Platelet-Selection), receptor exprimat pe suprafața trombocitelor, factor implicat în agregarea plachetară. În ciuda numelui, P-Selectina nu este exclusiv trombocitară
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1981) este format din câteva familii între care: NCAM (Neural Cells Adhesion Molecules), ICAM-1 (Intercelular Cell Adhesion Molecules), VCAM-1 (Vascular Cell Adhesion Molecules) ș.a. Un alt grup de molecule de adeziune poartă numele de Cadherine. Cea exprimată pe suprafața celulelor endoteliului venular este E-cadherina. Receptorii exprimați pe suprafața limfocitelor (Lymphocyte homing receptors) sunt, în afară de selectine, o serie de molecule de adeziune ce poartă numele de Adresine. Cele mai cunoscute sunt CD34 și GLYCAM-1. 7. Unele aspecte ale proceselor imunitare implicate în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ochi și urechi“ celulare, integrinele leucocitare culeg și informează limfocitele circulante despre starea celulelor fixe sau mobile cu care intră în contact. Evident, integrinele, atât cele exprimate ca receptori pe suprafața limfocitelor migratoare cât și cele exprimate pe suprafața celulelor endoteliului venular („căngile“ cu care se prind limfocitele migratoare) au și un rol de „lipire și priponire“ în fenomenul de adeziune limfocitară (homing). Astfel, unele care se exprimă pe suprafața limfocitelor circulante cum sunt LFA-1, sunt „agățate“ de moleculele de adeziune
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
simplu sau dublu catenar. Cercetătorii au definit și genele care codifică diferitele integrine celulare. Reținem în special integrina avb5, exprimată pe fibroblaste și celule epiteliale capabile să „agațe“ (absoarbă) particule adenovirale. S-a crezut multă vreme că aderarea limfocitelor la endoteliul venular se face nu importă unde. S-a dovedit ulterior că homing-ul și ieșirea din patul venos către ganglionii limfatici sau țesutul inflamat/tumoral are loc numai în anumite porțiuni ale venulelor, tapetate cu un endoteliu cu celule cuboide, unde
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
că aderarea limfocitelor la endoteliul venular se face nu importă unde. S-a dovedit ulterior că homing-ul și ieșirea din patul venos către ganglionii limfatici sau țesutul inflamat/tumoral are loc numai în anumite porțiuni ale venulelor, tapetate cu un endoteliu cu celule cuboide, unde frecvența joncțiunilor este mai mare decât cea obișnuită. Este vorba de zone post-capilare venoase, care morfologic apar ca niște expansiuni și care în literatura de specialitate poartă numele de High Endothelium. 7.5.2.3. Mascarea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
puse în evidență două mari grupe de leukine: unele care favorizează apărarea imună, altele care, dimpotrivă, participă la instalarea unei depresii imunitare (A. C. Joneway și colab., 2005). Din prima categorie fac parte: l IL-1 (Interleukina 1), care activează limfocitele și endoteliul vascular; l IL-2 activează răspunsul imun mediat celular. S-a demonstrat că acei pacienți care posedă un nivel corespunzător de interleukină 2, beneficiind de un răspuns imun relativ eficient, au un prognostic mai bun decât cei la care nivelul acestei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
interleukină 2, beneficiind de un răspuns imun relativ eficient, au un prognostic mai bun decât cei la care nivelul acestei citokine e scăzut. TNF-α (Tumor Necrosis Factor α) face să crească permeabilitatea capilară, prin activarea, pe mai multe direcții, a endoteliului vascular. Tumor Necrosis Factor-α (TNF-α) a fost descoperit în 1968 de către Gala A. Granger de la Universitatea California Irvine (UCI), ca fiind o proteină secretată de limfocite și care posedă un efect citostatic. El a numit acest factor limphotoxin (LT). În
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stimularea anormală de către produsele virale a unor factori care accelerează ritmul ciclului celular, ducând la o multiplicare anarhică. Astfel gena ORFK1 viral codifică o proteină transmembranară care „imortalizează“ limfocitele T. Respectiva proteină stimulează secreția (induce expresia) factorului de creștere al endoteliilor vasculare (Ve6f = Vascular endothelial growth factor) care, în exces, este protumorigen. Interacția dintre virus și celule poate îmbrăca două aspecte: infecție litică (mai rar) și infecție persistentă (de obicei). A. Infecția litică (virusul lizează celulele de cultură) poate fi obținută
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
atât nivelul (cantitatea) de Vegf (Vascular endothelial growth factor) și numărul receptorilor kinazici ai acestui factor de creștere endotelială. orfK2/v-il-6 este omologul viral al interleukinei 6 umane (c-Il-6) care în mod normal este prezentă în limfocite, macrofage și celulele endoteliilor vasculare. C-Il-6 joacă un rol fiziologic important: intervine în procesul de maturare al limfocitelor B în plasmocite. Folosind aceiași receptori, v-Il-6 (virală) induce o rapidă creștere a mugurilor vasculari care, dezvoltându-se în vase de neoformație, hrănesc și oxigenează țesuturile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]