3,954 matches
-
acasă sufocat de un sentiment de neputință pe care nu-l mai trăise. Își făcea planuri pentru a doua zi cum să facă s-o așeze, o dată pentru totdeauna, acolo unde îi era locul. Era destul de greu să nu te enervezi atunci când, în fiecare ceas al zilei, ți se comanda unde să mergi, ce să faci și cum să faci, mai ales în situația în care acasă erai "băiatul lui mama", fratele cel mare și a toate știutor iar la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
amăgi cât mai frumos, cât mai convingător și ea să intre în casă cu inima împăcată. Din nefericire, începu să se scuze copilărește și fata țâșni în picioare ațâțată de vorbele lui goale. Mă crezi proastă, Renar? Nimic nu mă enervează mai mult decât să fiu mințită iar nedreptatea pe care mi-o faceți mă scoate din sărite. Dacă am greșit cu ceva spune-mi clar și răspicat și hai s-o luăm de la capăt ca doi buni prieteni, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară la ea din ce în ce mai uluite. Luana, nu înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e încă aici. Se uită în jur. Spuse timid: Unde e, în baie? Ștefan începu să râdă. Deci așa mă cunoști tu pe mine, fostă doamnă Escu. Ești geloasă? Îmi pot permite să trag concluzia că ești geloasă? Ea se enervă și se îndreptă spre ușă. Am să plec și n-am să te mai deranjez altă dată. Bărbatul sări din pat și-i aținu calea cu un braț rezemat de perete. Luana simți pe obraz fierbințeala pielii lui parfumate. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica pe care o asculta Karl Începuse să-l enerveze. N-avea nici un fel de importanță ce se cânta. Când Îl vedea pe Karl Îndreptându se spre patefon Îi Înțepenea spinarea. Altădată, viorile Îl umpluseră de emoție, acum sunetele lor Îi păreau aspre, țipătoare, iar vocile cântăreților de operă, care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă nu merită, n-are decât să-și răcească gura cât o vrea. Dar mă supără, mă intrigă. Duca-se dracului, nu? Marcu respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o reverberație aparte. Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A plecat la ai ei. V-ați certat? Nu, nu ne-am certat. Ea îi studie neîncrezătoare, legănând pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu încă o oră. Rezultatul a fost că se scula din ce în ce mai obosită. Abia reușea să-și păstreze luciditatea în timpul celor opt ore de serviciu deși consuma foarte multă cafea. Somnul o luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de praf, toate deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apusă, nici cel mai absurd gând nu-i va da dreptul să spere. Se privi în vitrine. Arăta bine, așa de departe, avea o alură chiar tinerească. Oare? Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce, frumoaso, vin pentru tine, zic, dar bateria s-a terminat și cred că ultimele cuvinte nu le-a auzit, mai bine, spune Prietena mea. Stau și îmi aud țiuiturile din urechi și inima îmi mută tot corpul. L-a enervat că nu l-am sunat și nu i-am răspuns de ieri până azi, mă sună noaptea, se gândește la mine, cred că și lui i-e dor. Tânjeala mea pare că se lungește ca un cordon ombilical și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și am terminat și gata, am terminat cu el, nici n-a venit c-am dat o bere de ziua mea, ți-am povestit? Am primit cadou un bărbat, dar majoritatea orelor am vorbit de el și Cehov mă tot enerva că nu ți-a trecut, vezi? dacă vorbești atâta de el? Ba nu! Ba da! Cum să-ți mai placă de cineva, știi ce-a zis când a venit atunci la București? când am stat la hotel, după ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aștepta acasă, dar eu ajunsesem la faza că trebuia să-l târăsc fizic ca să stea. Acuma pleacă, pleacă, i-am zis, împingându-l cu picioarele. Go! Fuck yourself! Căcat, habar n-am de ce ajung să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură de la Ceainărie și asta după venirea de la mare cu Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Marius. A zis că ne vedem la teatru și n-a venit, noroc că ai venit tu, Bianca, el m-a sunat târziu, că a avut treabă și că eu oricum voiam să văd piesa, așa că unde e problema? mă enervez și mă port ca o nevastă, e clar, totuși, Bianca, că se întâmplase ceva, iar Prietena mea care e mai sus și e vrăjitoare uneori mi-a zis, e clar că a intervenit ceva, l-a întors din drum, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tu! zâmbind 2 ore mai înainte, am, cred, un iubit, e tandru, zi-mi tu întâi, ziiiiii-mi... o forțez din ochi în ochii ei, are o iubită în Maroc, o să vină la sfârșitul lunii... iar eu mă ridic și plec enervată de faptul că m-am îmbrăcat atât de frumos cu gândul că lui o să-i placă, și gestul ăsta era un deliciu pe care îl uitasem de ceva vreme, uite ce pantaloni mi-am luat, zice el, și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nu crezi că e o treabă superficială, îmi place de tine foarte tare și așa îmi va spune și Bianca la telefon în timp ce el ar rămâne pe bordură cu capul în mâini, să dorm liniștită, nu e cazul să mă enervez, asta e, încă un șurub în aer Bianca, deși voi vorbi destul de tare pe stradă, nu se poate așa ceva, de ce mi se întâmplă mie iar asta? De ce? În țara asta toate inimile sunt ocupate, am scris eu în tren când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în timp ce Prințesa Miau aruncă de la lojă poleiala de la ciocolata cu caramel în capul cui s-o nimeri. De care ciocolată vrei, îl întreb eu pe Păianjen, de care vrei tu? De care vrei tu, eu nu știam că se va enerva și îi va părea că suntem un cuplu la mare în care el conduce prea ușor, îmi place să domin, zice el, pe spate, în camera de o persoană, când deja totul era stricat, ești o monogamă convinsă nenorocită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mie mi se pare grețos scenariul și beau repede din bere și băi, eu mă duc să mă plimb, nu mă supăr, stați liniștiți, aveți ce vorbi, ei își rumegă dramele comune din care eu nu fac parte și mă enervează eroul principal al povestirii lui, care l-a chinuit și l-a handicapat și i-a dat privirea aceea hăituită de animal care vânează disperat și mai ales: te iubesc de nu mai pot, asta îmi sună în urechi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pot, asta îmi sună în urechi, și nu mie, și băi, stați, chiar nu mă supăr, am chef să mă plimb, ne vedem acasă, întoarce-te aici, nu știu, văd, vorbiți, chiar nu mă supăr, insist prea mult și mă enervează și asta și plec, plec, în sfârșit singură, fără de nimeni, merg pur și simplu pe malul apei în întuneric și fumez cu mâna pe pachet în buzunar, lumină și muzici alternează din dreptul fiecărui bar și eu merg singură, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cădem și buzele lui, și limba lui, și iar, și-l văd între picioarele mele uitându-se de deasupra, de ce nu se poate? De ce poate fi mai bine decât cu mine? tu nu ești bărbat, tu nu ești bărbat, mă enervează că nu e nimic posibil și că am și stricat, merg mult pe faleză, până la graniță, până în dreptul cortului unde anul trecut aici eram cu Dragoș și cu alt câine, lupul, mă uitasem și ieri, nu a mai venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dreptul cortului unde anul trecut aici eram cu Dragoș și cu alt câine, lupul, mă uitasem și ieri, nu a mai venit la mare, mă uit și acum și nu e, merg ca și cum aș fi într-un film și mă enervează și asta, defect profesional, primesc un mesaj de la Păianjen: vino acăsică să facem nani, și asta mă face să râd în hohote cu lacrimi multe și iar dau în ras, de ce nu m-ai iubit Dragoș de ce nu m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu mine, ce am de o iau toți la fugă, știi ce rău îmi pare?... foarte rău, eram așa de apropiați și de calzi, am fost prieteni sezonieri? îhî, am zis eu peste inima mea, am pierdut un prieten, mă enervează batjocura zâmbetului pe care Filosoful îl tot poartă pe la mese, încep să râd, indecent poate, dar așa râd eu, tare, deși știu că exagerez, dar îmi place, îmi face bine și cad peste un tip de la masă care-mi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]