149,895 matches
-
de ex. ca proprietar, creditor etc.). În asemenea ipoteze - susține Del Vecchio - se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune pe sine Însuși propriilor sale legi. Acesta se exprimă pe scurt, spunând că Statul și celelalte entități politice au, pe lângă personalitatea de drept public și o personalitate de drept privat”. D. Coercibilitatea Dreptului. Dacă dreptul este, În esență, un imperativ, acesta se manifestă ca sancțiune și, astfel, este tot prin esență, coercibil - adică dacă nu e luat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legile sale: Divinitatea are legile sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale (Ă). Există, așadar, o rațiune primordială; iar legile sunt raporturile dintre ea și diferitele entități precum și raporturile dintre aceste entități.” În esență, Montesquieu observă absurditatea celor care neagă obiectivitatea legilor; el spune definitoriu că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale, lumea materială are legile sale, substanțele spirituale superioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale (Ă). Există, așadar, o rațiune primordială; iar legile sunt raporturile dintre ea și diferitele entități precum și raporturile dintre aceste entități.” În esență, Montesquieu observă absurditatea celor care neagă obiectivitatea legilor; el spune definitoriu că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ignora și alte căi asemănătoare, de acțiune a Statului - dar și a particularilor Întru Închegarea unei „republici universale a gândirii care este aproape un ideal, către care tinde, prin Însăși natura ei, gândirea umană”. 2. Relațiile dintre Stat și celelalte entități sociale a) Familia Este cunoscut faptul că familia a precedat, istoricește, Statul, iar normele fundamentale care o guvernează Încă și În zilele noastre nu și-au tras originea lor de la Stat, ci direct de la natură, atât În ce privește legătura conjugală, cât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o respectare a integrității familiei - natural și legal constituită, de acord cu sentimentele cele mai profunde ale sufletului uman - Statul s ar sustrage de la sarcina și misiunea sa. Desigur, sfera autonomiei rezervată familiei, ca și aceea recunoscută individului și altor entități, nu scutește Statul de datoria de vigilență, de coordonare și de integrare, care Îi aparține: de a exercita peste tot unde se Întinde puterea sa legitimă. Chiar și față de copiii născuți În afara căsătoriei. Autoritatea publică, prin organele de protecție a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu alterează principiile fundamentale (Ă). Cu alte cuvinte, activitățile și forțele normative ale diverselor entități particulare și colective trebuie să se Împace și să se armonizeze cu expresiile directe ale Suveranității Statului. Aceasta cere un efort reciproc de comprehensiune și de adaptare, fără care cele mai grave și cele mai funeste perturbări În viața societății
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
justificarea sa intrinsecă; și numai din ea, Statul poate să-și tragă directivele necesare pentru Împlinirea misiunii sale.” Această misiune rezidă, exact, În realizarea dreptății (justiției) atât privitor la: relațiile (raporturile) cu indivizii, cât și privitor la: raporturile cu celelalte entități sociale. „Statul trebuie să se inspire - susține Giorgio del Vecchio - de la principiul că: acordarea celei mai largi libertăți posibile În limitele legii, marchează În mod real o creștere, și nu o diminuare a eficienței sistemului Întreg care găsește, În Stat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată, simultan, un caracter public, dar și privat, de exemplu În funcția penală; deci: cu caracter politic! De fapt, observă Giorgio del Vecchio, entitatea Statului nu se dovedește ca fiind reală, decât când „s-a constituit un regim ordonat și stabil, având un caracter de autonomie față de elementele individuale care Îl compun.” Astfel, nu putem vorbi decât despre „prodromuri” sau „fragmente de realitate” a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
n.n. - V.V.) cu aceea a lui «a fi» (Sein, n.n. - V.V.)”. În consecință: Statul este - după Del Vecchio - „punctul ideal de convergență a subiectivității, În mod esențial, proprie tuturor indivizilor, care cooperează În chip unitar Într-un sistem de viață. Entitatea sa constă exact În acest necesar, prin care toate individualitățile se rezumă și se concentrează, adică reconfirmă ideal autonomia originară, care este comună tuturor și identică În toți; ceea ce cu siguranță permite o unitate nouă și superioară, care totuși nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statul, din clipa În care ea intră În raport cu alte persoane”. Filosoful nostru relevă că, astfel, se constituie „un fel de mediație (mijlocire), prin care drepturile naturale ale indivizilor se reunesc Într-o expresie unică de putere, și dau loc unei entități noi, care există cu adevărat, atâta vreme cât ea dobândește, consacră și confirmă aceste drepturi. Dar din acest moment, acestea apar ca drepturi pozitive, tocmai prin faptul că, după o astfel de concentrare, ele se prezintă ca o emanare din centrul comun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestui raport, atâta cât el este juridic”. El ne mai arată că o astfel de concepție (vizează linia istorică a teoriilor lui Hobbes, Locke, Rousseau, ș.a.) are consecințe practice foarte importante, și anume: „Dacă există o lege imanentă care constituie entitatea Statului, această lege nu poate fi abolită prin nici un act de autoritate a puterii centrale, nici printr-o oarecare deliberare a majorității, și nici chiar prin cea a totalității indivizilor. Bazele raționale ale Statului nu pot să fie la cheremul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult mai grea, deoarece trebuie să cercetăm dacă există un izvor de obligațiuni, deasupra voinței fiecărei entități, asemenea aceleia care, În domeniul raporturilor private, e reprezentat de Stat”. În argumentarea sa strictă, riguroasă, filosoful italian raționează astfel: „Dacă se pleacă de la conceptul că Voința Statului e absolut liberă - Înțelegând libertatea În sensul de putere arbitrară - nu e
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
căror „acorduri” semnalează o „necunoaștere a personalității umane”. Astfel apare ca justă: nulitatea pactelor de dare În sclavie, sau aceea de mutilare a propriului corp etc. Aceeași ordine de adevăr există și În domeniul raporturilor sociale care au ca subiect entități colective cum sunt, prin excelență, Statele. „Simplul fapt al voinței de a se Învoi sau de a se obliga, nu este suficient”, declară filosoful italian. „Un principiu care ar declara valabile a priori toate acordurile posibile, oricare ar fi caracterul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire irepetabilă implică o largă paletă de bucurii dar mai cu seamă de nenorociri, unele previzibile, altele bizare, subsumabile unei entități incontrolabile numită destin. Fatalitatea decide cel mai adesea - pare să ne spună autorul la fiecare pas. Moartea este, în aceste proze, nu o ipoteză ci o certitudine aproape palpabilă. și ea poate veni natural ori prin violență sau sinucidere. Vânătoarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
două-trei din astea, ca să facă, ziceau șuii din conducere, majoritate. și, buni răi, cum erau, au reușit să se adune, încropind o majoritate. Care, mai încolo, s-a și mai consolidat, încât, a reușit să pună căpăstrul pe capul celorlalte entități politice. Pe mine, dracii dracilor, m-au ademenit să le fiu propagandist. Adică, purtătorul de cuvânt, mai precis, mâncătorul de... Dar, hai, să trec și peste asta! Treci-treci, Capdelemn Parpalea, dar, concomitent, îți trec și ție anii, iar, odată cu aceasta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de serenitate. Să fii un biet gândăcel. Ce poate fi mai simplu și mai fain? Uite o dorință pe care Universul ar putea să mi-o îndeplinească. Că, vorba aia, e ditamai entitatea, nu? Pentru asta trebuie să mă destind, să adopt o atitudine pozitivă și să dau comanda. He, he, he! Uite că mintea mi s-a eliberat și casc, caaasc, de-mi troznesc fălcile. O toropeală plăcută a început să-mi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unde, am creat un conflict interior și astfel mai multă durere. Acum înțeleg că am fost atașată de propria durere și-mi pare incredibil, dar totuși am rupt atașamentul cu durerea mea. Durerea este un câmp energetic negativ, aproape o entitate care devenise locatarul temporar al spațiului meu interior, iar o parte din energia și vitalitatea mea rămăsese blocată în această capcană numită boală. Da, prieteni în final am reușit să rup atașamentul cu boala și am reușit să-mi recapăt
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
corpuri (fizic, psihic, spiritual și energetic) în unul singur, așa cum este și normal, iar forța este mult mai mare. Nimic din toate aceste nu ar fi fost posibile pentru mine dacă nu aș fi reușit să mă eliberez de acea entitate dureroasă, care stătea cu chirie în corpul meu. Tot ce am scris și voi scrie în continuare, nu ar fi fost posibile dacă nu lăsam vântul prielnic (Forever Living Products) să mă ducă în direcția bună, de acolo a început
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
alții, frica de a exprima liber sentimentele, frica de schimbare, frica de tine însuți, frica pentru ziua de mâine, frica de a vorbi în public, frica de moarte și în final ... FRICA DE FRIC|. Frica de orice a devenit o entitate dominantă care a pus o pătură groasă asupra ochilor și minții noastre și nu mai vedem și gândim cu claritate. Am să fiu generoasă și am să spun vreo două vorbe despre această emoție teribilă și nejustificabilă. Dacă nu știți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când cârligul unei automacarale l-a culcat la pământ, de data asta definitiv
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și cretină când nu e criminală, dominată fiind doar de forța banului" (p. 304). Dar nu numai societatea, considerată în ansamblu, frizează monstruosul, acest element se regăsește și la nivel individual, la "omul nou", sintetic și expresiv prezentat drept o entitate cu "sensibilitate de Caliban, estetică de Frankenstein (și) gingășie de Godzilla" (p. 308). Nici Horia-Roman Patapievici nu s-ar fi putut exprima în termeni mai potriviți. Accente dramatice se regăsesc și în paginile referitoare la condiția omului de litere și
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
tromboza venei porte intrahepatice datorate cirozei hepatice sau invaziei prin hepatocarcinom. Pe de altă parte nici nu include formarea unui cavernom portal și dezvoltarea hipertensiunii portale secundar unei afecțiuni cu evoluție îndelungată. Termenul de EHPVO a fost acceptat ca o entitate distinctă și nu ca o asociere la o boală hepatică primitivă. Astfel, se înțelege că tromboza de venă portă, complicație frecventă a cirozei și a hepatocarcinomului nu este inclusă în entitatea EHPVO. DEFINIȚIA EHPVO 1. EHPVO este o boală vasculară
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92032_a_92527]
-
îndelungată. Termenul de EHPVO a fost acceptat ca o entitate distinctă și nu ca o asociere la o boală hepatică primitivă. Astfel, se înțelege că tromboza de venă portă, complicație frecventă a cirozei și a hepatocarcinomului nu este inclusă în entitatea EHPVO. DEFINIȚIA EHPVO 1. EHPVO este o boală vasculară a ficatului; 2. Se definește ca o obstrucție a venei porte extrahepatice cu sau fără tromboză de venă portă intrahepatică sau a venei splenice sau a venei mezenterice superioare. FRECVENȚA EHPVO
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Journalistic/92032_a_92527]
-
românului reuși să-l enerveze. Nu Înțelegea chiar nimic! Doctorul Thomas Încercase zadarnic să-i explice cum e cu realitatea. Între timp, mai băuse Încă două pahare de votcă. — Domnule, dumneata ești de fapt proiecția În spațiul tridimensional a unei entități mult mai complexe. Realitatea dumitale, ceea ce eu numesc astfel, este proiecția instantanee În acest loc, În acest moment, a acelei entități despre care nu știu decît ceea pot constata empiric. Poate că eu numesc oameni obiectele pe care dumneata le
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
timp, mai băuse Încă două pahare de votcă. — Domnule, dumneata ești de fapt proiecția În spațiul tridimensional a unei entități mult mai complexe. Realitatea dumitale, ceea ce eu numesc astfel, este proiecția instantanee În acest loc, În acest moment, a acelei entități despre care nu știu decît ceea pot constata empiric. Poate că eu numesc oameni obiectele pe care dumneata le numești scaune sau cîini. Eu văd un om și spun: om, dar dumneata auzi: cîine. Dumneata vezi un cîine și spui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]