1,583 matches
-
nesiguranța, singurătatea și ocazionalele decizii pripite care aveau consecințe rușinoase - totul mai puțin partea cu gânditul la sex tot timpul. Una peste alta, el nu era o persoană complicată. Dacă i se putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
existau niște viermișori care pătrundeau sub pielea tălpii, urcau apoi pe picioare, ajungeau În stomac și de-acolo În sus, până se cuibăreau În creier. Moff se apropie de căsuțele din copac. Când Își dădu seama ce erau, o chemă entuziasmat pe Heidi. Arătă către rădăcinile mari: —Sunt smochini strangulatori adulți. Am mai văzut În America de Sud, dar ăștia sunt uriași. —Strangulatori, spuse Heidi Înfiorată. —Vezi acolo sus? Și apoi Moff Îi explică cum semințele prindeau rădăcini sus, În crăpăturile pline cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu o căldură frățească, având impresia că fusese salvată datorită lui, iar Esmé, după chicotelile și privirea atentă, părea să creadă la fel. Primul amor, gândi Marlena. Era și tristă, și bucuroasă că Esmé găsise pe cineva care să o entuziasmeze, un băiat care să o facă să viseze la viitor, să-i dea voință să răzbească, acum când viețile le erau nesigure. Malaria Îi speriase tare. Măcar În tabăra asta aveau un adăpost, apă curată și așa-zisa mâncare. Gazdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aflat că era vorba de gaz sarin și, în sfârșit, mi-au făcut niște analize. Înțeleseseră. Mi-au pus o perfuzie și m-au internat imediat. Pentru că eram prima victimă a atacului cu gaz sarin din spitalul X, doctorii erau entuziasmați. Nu am fost grav afectat. Doctorii s-au strâns în jurul meu, au început să mă atingă, ca să vadă ce simptome aveam și să discute între ei: „Vezi, așa se face!“. Am stat în spital trei zile. În noaptea aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală și îndoieli. I-am repetat: - "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Când o simțeam mai mâhnită, căutam s-o entuziasmez asupra frumuseții naturii cu teorii fantastic de naive: "Ești o intelectuală, vom citi, vom discuta!" Cu toate că nu vedeam nici un sfârșit pentru mai târziu, nu-mi mai făceam iluzia că e posibilă o întrerupere bruscă. Îmi dam seama, în sfârșit, că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
are în mână, mă sărută fără să-și dea seama dacă e cineva de față, și întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat bine în fundul unui scrin). Se entuziasmează pentru oamenii nefericiți, cu un zbucium sufletesc în ei. Dar, până la urmă, constată că se entuziasmase prea iute, căci rar se găsesc nefericiri veritabile, fără o mare doză de trișare în ele. Da altfel, oricum s-ar fi prezentat noul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întreg sufletul ei e la suprafață, mică provincială, după moda veche, naivă și fermecătoare, ca un obiect vechi păstrat bine în fundul unui scrin). Se entuziasmează pentru oamenii nefericiți, cu un zbucium sufletesc în ei. Dar, până la urmă, constată că se entuziasmase prea iute, căci rar se găsesc nefericiri veritabile, fără o mare doză de trișare în ele. Da altfel, oricum s-ar fi prezentat noul ei favorit, nu are nevoie de prezența lui. E suficient ca să cunoască doar câteva date, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce i se întîmplau și lui. Se considera uneori personagiul central din vreo carte care îl pasionase pentru cine știe ce teorie ce putuse să extragă de acolo, dar apropierea era complect convențională și totdeauna complezentă. Tot ce explica Ioanei, și o entuziasma, erau interpretări arbitrare ale realității, totdeauna subtile, dar nu se pricepea să sufere fără să-și mai discute suferința. Ioana îl asculta cu admirație, îl repeta deseori, ambițioasă se forța să înțeleagă cărțile lui grele, dar imediat ce rămânea singură, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stat împreună, n-a fost gând pe care să nu ți-l împărtășesc, am împărțit cu tine toate bucuriile, ți-am citit tot ce mi se părea important dintr-o carte, te-am făcut să auzi orice bucată muzicală mă entuziasmase, în toate plimbările în mijlocul naturii te luam cu mine, cu toate că știam că mergi fără ușurință, obosești ușor și deci mi se ratează excursia. Și, pe cât m-am priceput, te-am păzit, am făcut tot ce am putut pentru sănătatea ta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bucurie. - Mă întreb uneori dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea grăbite, după obicei. Din moment ce sunt în stare, și încă cu vehemență, să mă entuziasmez și să mă deprim, nu pot fi numit mașinărie. De altfel, cred că nu se potrivește acest termen nici unui om. În fiecare se găsește o altă structură a instinctelor, o altă combinare a lor. Deci, dacă mă iubești, trebuie să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mai trec cinci minute și i-o citesc toată, inclusiv partea de mai înainte, cu rugămintea lui... A ieșit foarte interesantă - zice tati. Dragoș-Sebastian: - E puțin educativă, măcar? Da, e educativă - spune tati. Ești inteligent, mami, îi spune și mami, entuziasmată - vino să te pup!... - Iu-huu!, sunt inteligent! Merit o recompensă!... Apoi, văzând că eu tot scriu pe calculator ce se vorbește: - Gata, gata - STOP-JOC. Nu mai scrie! 3 ani și 10 luni Am inventat povestea asta pentru tine, tati, ca să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
indicii despre participarea sa la războiul bagaudic, pe care nu părea să-l treacă între acțiunile sale cele mai glorioase, Sebastianus se convinse că experiența sa pe câmpul de luptă nu trebuia trecută cu vederea. Metronius, printre altele, nu era entuziasmat de a avea un alan ca însoțitor în acea misiune: îi aminti lui Sebastianus că, în urmă cu doi ani, detașamentele alanilor fuseseră, în principal, cele care îi vânaseră pe bagauzii de pe Loira și îl avertiză că prezența sa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să-l opresc pe Eudoxiu, de aceea ție îți revine să rămâi cu ei și să-i organizezi cum poți și să-i duci pe urmă la Etius. — Oh! Floare la ureche, crede-mă! comentă cu sarcasm Metronius, nicidecum entuziasmat de sarcina primită. — într-adevăr, nu știu ce anume se așteaptă Magister să obțină de la bandiții ăștia: tocmai ai avut un exemplu al capacității lor militare. Oricum, o să putem să mai vorbim de spre asta. Deocamdată, te întreb iarăși: ce facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întunecat, părea să ezite. întorcându-se spre hartă, scoase un suspin adânc, punându-și mâinile în șolduri. — Nu avem ce face, spuse, scuturând in cap descumpănit, bagauzii tăi sunt o problemă: nu știu unde să-i pun. Metronius, care, desigur, nu era entuziasmat de comanda care i se încredințase, înțelegea motivele pentru care comandantul său avea o asemenea atitudine: cu o lună înainte, când Etius dispunea numai de câteva mii de soldați, care îl urmaseră din Italia, până și bagauzii îi păreau indispensabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o seară cu lună, după o zi de ploaie, un flaut dintre niște copaci. Iar în iunie, când preparam examenele, ne duceam să învățăm la grădină pe la 4 dimineața. Acasă la noi, la crâșmă, pe ulițe, în natură, discutam, ne entuziasmam, visam viitorul omenirii, făceam poezie - și niciodată nu ne gândeam la noi, la viitorul nostru, la cariera noastră. Totuși o frică ne întuneca adesea fericirea: bacalaureatul. Era așa de greu, auzeam, noi, provincialii, atâtea legende, încît ne speria sfârșitul liceului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de treisprezece ani în tot ce privește detaliile fizice ale acelei camere. În afară de faptul că era ultraaglomerată și zăpușitoare, mai țin minte doar două lucruri: că o orgă cânta chiar în spatele meu și că doamna din dreapta mea s-a întors entuziasmată spre mine și mi-a șoptit teatral: — Eu sunt Helen Silsburn! După dispunerea scaunelor noastre, am dedus că nu putea fi mama miresei, dar, ca să evit riscurile, i-am zâmbit și am dat sociabil din cap, gata să-i mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șantier... În afară de asta, banii care Îi Încasez În plus mă vor ajuta să-mi realizez planurile de perspectivă. Apropo, ce facem după amiază...? Să cumpăr bilete la un film...?” „Dacă Întradevăr vrei să mergem la film, ești un drăguț...” - se entuziasmă fata. Ai de grijă ce bilete cumperi. Doresc neapărat să fie În rândurile din mijlocul sălii, iar dacă nu trebue să stai prea mult la coadă, ași prefera un film american...!” „Am fost informat: În mod sigur, zilele acestea pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
destul de avantajoasă. Dacă contractul pe doi ani va fi perfectat - era vorba de construirea unui complex industrial În orașul Sydney - În afară de salariul care se dubla, compania Îi oferea gratis biletul de avion pentru Europa ori de câte ori dorea să călătorească. Atena se entuziasmă. „Fantastic...! Australia e o țară În care bănuiesc, vom avea ce vedea. Ce te Împiedecă dragul meu? Dacă vrei, merg cu tine...!” „Ei bine, zâmbi Tony Pavone - la asta nu m-am gândit! Atena Îi sări de gât sărutăndu-l. „Minunat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe acel nemernic, dar Îmi pare rău, osteneala-i de prisos...!! Nimeni nu mă va putea Împiedeca să-i administrez ani grei de pușcarie. Ai Înțeles...?” Mai goli dintr’o sorbitura un pahar cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel de miliție guvernului...? Ce credea imbecilul, vroia să mă sperie...? Să tremur de frică În fața lui, cerându-mi iertare...? Într-o societate Totalitară unde puterea executivă se bazează pe forțele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din Europa rămasă În stare de neutralitate, Hitler i-a respectat decizia incredibil de repede. Care să fie marele secret...? Desigur, În nebunia lui acesta spera În viitorul apropiat ca, comisia de aprecieri dela Fundația Alfred Nobel (1833-1896) să se entuziasmeze de isprava lui În Europa și să-i ofere premiul Nobel...! În această uriașă desfășurare de forțe agresive a Germaniei Naziste, România se afla la răscruce de drumuri. Hitler era cu ochii pe rezervele de petrol din Valea Prahovei, produsele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
românilor În Siberia și, repopularea cu populație rusescă ce a continuat până la moartea asasinului Stalin În anul 1953 când abuzurile au fost sistate. Dar, ce s-ar fi putut Întâmpla dacă Stalin mai trăia câțiva ani de zile...? Puterile AngloAmericane, entuziasmate de victoria finală asupra germaniei fasciste, au ignorat România a-l cârui teritoriu a fost cotropit de armata roșie și trebuia să se apere Într-un fel. Iar atunci când, Hitler În imaginația lui de om schizofrenic a fost la o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajuns la Polul Nord cu bicicleta. Își dai seama că ne vor da În judecată pentru daune. Avionul e distrus. Civil Aeronautics or să-i ridice brevetul. Ce n-aș da să-l ridice și pe el. Dar el era foarte entuziasmat. Mi-a spus: „N-ar trebui să-i spunem tatei?“. Nu! — Da, spuse Angela. Era furioasă. Pe doctorul Cosbie, pe Wallace, pe Widick, pe Horricker. Și era pornită și Împotriva lui Sammler. Iar el Însuși era departe de starea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi păsa de nimic... nici măcar de propriile-i haine. — Era un tip activ ? Știu eu... mai degrabă prevăzător. — Nu te contrazice. Semnificația e total diferită, ca și cînd o dispariție este deliberată sau Întîmplătoare. — De fapt... adevărul este că se entuziasma din orice... rămînea pur și simplu cu gura căscată... — Ce anume Îl entuziasma atît de mult ? — Orice... Era ca un copil... — Mașini, aparate de fotografiat ?... — Da, mașini... avea și autorizație de reparat mașini ... — Îi plăceau și jocurile de noroc ? — Murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Știu eu... mai degrabă prevăzător. — Nu te contrazice. Semnificația e total diferită, ca și cînd o dispariție este deliberată sau Întîmplătoare. — De fapt... adevărul este că se entuziasma din orice... rămînea pur și simplu cu gura căscată... — Ce anume Îl entuziasma atît de mult ? — Orice... Era ca un copil... — Mașini, aparate de fotografiat ?... — Da, mașini... avea și autorizație de reparat mașini ... — Îi plăceau și jocurile de noroc ? — Murea după autorizații... era de-a dreptul maniac. Avea și două carnete de conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
opuse. Aceasta era o tehnică personală de observare și am fost foarte Încîntat cînd mi-am dat seama că și colegii mei o găsesc bună. Doar șeful meu era de altă părere. El Îi considera pe toți cei care se entuziasmează de ceva niște proști. Timpul ideal pentru observație era Însă noaptea și trebuia să-i afectezi cel puțin două are. Și-apoi, mai Închipuie-ți că iei masa cu subiectul cercetării tale, În mai multe ipostaze: ești șeful lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]