734 matches
-
și să-l respecte pentru asta, nu va putea niciodată să-și conducă piroga dincolo de Al Doilea Cerc. O s-ajungem în călătoria asta pana în Al Cincilea Cerc, acolo unde apele se solidifica, transformându-se în munți albi, uriași? întreba entuziasmat Tapú Tetuanúi, pentru care călătoria legendară a căpitanului sau devenise aproape o obsesie. — În nici un caz, răspunse Navigatorul Căpitan, sigur pe el. Locul ăla este înspre sud, în timp ce noi ne-ndreptăm spre nordvest, astfel că, în curând, căldura va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
permiseseră lui Miti Matái să-și facă o idee clară despre geografia acestor ținuturi din Al Cincilea Cerc și despre cum trebuia să-și conducă ambarcațiunea pentru a nu greși drumul. La rândul lor, membrii echipajului se simțeau tot mai entuziasmați, căci trecuseră unsprezece luni din noaptea aceea teribilă când Bora Bora fusese jefuită și, pentru prima oară, aveau motive să creadă că mult așteptată zi a răzbunării era aproape. Războinicii își ascuțeau armele, femeile îi ofereau sacrificii lui Oró, zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau atât de entuziasmați, încât nici nu reușeau să se facă înțeleși, din cauza vitezei cu care încercau să povestească ce văzuseră. —Ei sunt, fără-ndoială! exclamară grăbiți. Aceleași tatuaje, aceleași capete rase, cu două mese laterale, și același tip de ghioage... Ce oameni oribili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul cu fîn, mai bine alegi să treci ca vodă prin lobodă, ca lumina prin ocean, ca pruncul prin leagăn... mai bine alegi să fii atent și miraculos, entuziasmat și alert, intens și însorit, să simți și să vrei mereu altceva, mereu mai mult, mereu mai aproape de fericire, să dorești și să crezi, să evoluezi și să percepi acest întreg univers așa cum este, adică imprevizibil, diversificat, creativ și infinit
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă. Judecînd după ochii lui blajini și obosiți, bietul om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Italia... aș prefera să merg acolo decît pe traseul nostru, dar nu poți avea totul deodată, nu-i așa? — Nu, consimți domnișoara Blake, categoric că nu. — Și totuși e extraordinar cît de multe reușești să vezi! continuă domnișoara Turner destul de entuziasmată. Dacă stai să te gîndești că toată excursia ține șase săptămîni din ziua cînd pleci de-acasă, e extraordinar cît de multe reușești totuși să vezi, nu crezi? — Așa e, spuse domnișoara Blake. — Ei, cred c-ar trebui să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
august am luat trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari cu rame aurii și umbla sub braț cu o mapă din vinilin verde. Ne-a arătat entuziasmată orașul: băncile vopsite în roșu-galben-albastru și uriașa statuie a lui Avram Iancu, care costase vreo două milioane de euro. Primarul orașului, Hunar, și președintele Caritas-ului, Stoica, făcuseră din Cluj centrul politic și financiar al țării. Oamenii din toate provinciile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
colo, surpriză enormă. Șoacățu a pus catalogul pe marginea catedrei, fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mă însoțești mâine în vizitele mele, ca să înțelegi cam ce fac eu. S-ar putea să-ți fie de folos într-o bună zi: e un subiect despre care ai putea să scrii. Desigur, am spus încercând să mă arăt entuziasmat și nereușind. — Dar, spuse ea, evident dezamăgită de reacția mea, probabil că vrei să lucrezi. N-aș vrea să intervin între tine și muza ta. — Despre ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, nebăgând în seamă sângele care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de apărare, pe care Valerius o executase rapid, făcu tridentul să zboare din mâna lui Flamma. Acesta se dădu înapoi câțiva pași, deposedat de principala sa armă și uimit de abilitatea cu care începătorul reacționase la atacul său. Ignorând strigătele entuziasmate ale publicului, Valerius se hotărî să profite de debusolarea adversarului. Înaintă repede, cântări dintr-o privire poziția lui Flamma, apoi, cu un gest neașteptat, îi înfipse brusc vârful pumnalului în umăr, în punctul în care știa că rana nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ceilalți intrau în apă, dar nu puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poker. În pauza dezbaterii Legii pentru Democratizarea și Liberalizarea Tot mai Accentuată, dezbatere întreruptă pentru modificarea articolelor 4.16 și 81 înlocuite inițial cu 4.16 și 16 bis, 81 și 161 bis și 161 bisbis, Zaston Anibal relevă asistenței entuziasmate Regulamentul Jocului De-a Bâzza spre fericirea bufetierei care, datorită vârstei și modestiei, încă nu reușise să-și ofere mâna nici unui pretendent. Bufetiera priimi cu recunoștință și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ilustrat, continuă Marina. Știm toți ce s-a petrecut la Buchenwald, chiar dacă nu știm, și nu vom ști niciodată, eroismul sau sfințenia anumitor victime. Dar cum o să arătați mijloacele prin care a fost cucerită libertatea interioară? Toți începură să aplaude, entuziasmați. Fericit, emoționat, cu obrajii îmbujorați, Ieronim se întoarse către ei: - Să-i spunem? exclamă. Nu, nu putem să-i spunem!... - Nu avem dreptul, vorbi, cu o senină gravitate, tânărul înalt și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se Marinei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici alta, îl întrerupse Arhip. - Ce vrei să spui? îl întrebă Darie turburat, privindu-l fix. Arhip ridică din umeri. - Cum s-ar mai putea spune altfel? Ai încercat formularea "o serie de evidențe mutual contradictorii", dar nu păreai prea entuziasmat. Atunci, să mai căutăm, adăugă depărtîndu-se, să mai căutăm... Îl privea cum se depărtează, mâhnit și furios totodată că nu mai poate adăuga nimic. - Alors, nous sommes foutus! șopti. Il n'y a plus d'espoir. Foutus pour l'éternité
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
caz, e plăcut. În fond, vei petrece zi după zi, săptămână după săptămână cu această femeie absolut uluitoare. Și este, Într-adevăr, uluitoare, a zis ea trăgându-și sufletul și, pentru prima oară de când Începuse să vorbească, a părut ușor entuziasmată. — Sună grozav, am zis eu și vorbeam serios. Prieteni de-mei, care Începuseră să lucreze imediat după absolvirea facultății, aveau deja la activ șase luni de muncă În posturile lor modeste și păreau cu toții decepționați. Fie că lucrau la bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dus acolo numai pentru că nu aveai unde altundeva să te duci, nu-i așa? — Exact. — Ei bine, acum ai! Putem să Închiriem un apartament Împreună unde vrem noi! — Grozav! Vocea mi-a sunat golită de emoție, deși eram cu adevărat entuziasmată. — Ei, te tentează ideea? a Întrebat ea, iar pasiunea a părut să i se mai domolească puțin. — Lil, absolut. Zău, cred că e o idee splendidă. N-am vrut să par neinteresată, dar plouă cu găleata, sunt afară și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
supărat, dar eu abia mă mai puteam mișca. Efortul de a‑l recâștiga, de a găsi cuvintele potrivite nu numai ca să‑l conving că nu Îl scăpasem din vedere, dar și ca să‑l asigur că eram suficient de recunoscătoare și entuziasmată Îmi secătuise ultimele resurse de energie. Nu‑mi amintesc cum m‑am urcat În mașină, nu‑mi amintesc drumul spre casă și dacă i‑am dat bună ziua sau nu lui John Fisher‑Galliano În holul clădirii. În afara unei profunde extenuări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii slabă. E adevărat, În afară de publicul entuziasmat, nu am avut nici o plăcere În viață, dragostea, acel impuls care mă stăpânește deplin și acum s-a dus... nu pot uita, vreau să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând încă merindele de la micul dejun. E entuziasmată și zice că a văzut un decret pus pe zidul orașului. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în genunchi, cerând atenție. Sunt enervată și îi spun să plece. Însă atunci când își ridică ochii, îl recunosc. E tânărul eunuc pe care l-am întâlnit în ziua alegerii mele, cel care mi-a adus apă. — An-te-hai? îi zic, aproape entuziasmată. — Da, doamnă, îmi răspunde cu același entuziasm. An-te-hai, sclavul dumneavoastră credincios. Mă ridic și îi ofer ambele mele brațe. Se dă repede înapoi câțiva pași, amintindu-mi de statutul meu. Mă așez la loc și zâmbim amândoi. — Ei, An-te-hai, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]