3,074 matches
-
care produce hemoliză completă în jurul coloniei pe geloză sânge. Se caracterizează printr-o mare varietate de grupuri (19) și tipuri. Patogenitatea streptococilor βhemolitici grup A este determinată de antigenele capsulare și de perete (M, T, C, MP), precum și de echipamentul enzimatic complex: streptolizine, streptokinaze, ADN-aze. O parte dintre streptococii βhemolitici grup A secretă toxine eritrogene (A, B, C), responsabile de apariția erupțiilor. Bolile eruptive MAJORE 58 Poarta de intrare a streptococului βhemolitic grup A este frecvent orofaringiană, mai rar cutanată și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
bacteriilor acidogene), iar pe de altă parte capacitatea altor bacterii (grupul bacteriilor proteolitice) de a produce procese de dezorganizare a țesuturilor cu structură proteică. Principalii microbi din placa dentară care produc acizi sunt streptococii viridians și lactobacilii. Aceștia scindează pe cale enzimatică mono-, diși polizaharidele, formându-se acizi variați: acid lactic, acid acetic, acid propionic, acid butiric, acid glutamic, acid aspartic. Coborârea pH-ului sub valoarea 5 face ca rețeaua cristalină de apatită a smalțului să se transforme în fosfat tricalcic și
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
variabilă. Rinitele induse de polen sunt cele mai tipice boli alergice mediate Ig E, induse prin interacțiunea mediatorilor eliberați din celule (ce sunt implicate atât în inflamația alergică, dar și în hiperreactivitatea non-specifică). Se apreciază că alergenii (datorită activității lor enzimatice proteolitice) pot activa direct aceste celule. Rinitele alergice se caracterizează prin prezența unui infiltrat inflamator realizat de diferite celule. Acest răspuns celular include: chemotaxia, recrutarea selectivă și migrarea transendotelială a celulelor, eliberarea de citokine și chemokine, localizarea celulelor în diferite
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
temporal (juxta-allocortex) asigură memoria recentă, iar cortexul prefrontal deservește integral memoria imediată; o memorie de lungă durată ce are o localizare difuzăcriptogenetică. Teoriile chimice consideră acizii nucleici drept posibile molecule ale memoriei; alte ipoteze - infoenergetice motivante fiind acelea ale inductorilor enzimatici și cea a deplasării Ca++ (a balanței calciu/fosfor). Memorarea datelor asigură păstrarea bagajului de experiență, compararea noilor stimuli cu cei anteriori și alimentează imaginația; datorită imaginației motivația sexuală poate persista la om și se poate activa chiar în absența
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în organismul animal este convertibil în vitamină A cu un randament variabil [Oeriu, 1974]. Un alt aspect general al problemei vitaminelor privește modul de acțiune, iar numeroși alți factori vitaminici hidrosolubili (grupul B) sunt cunoscuți în acest fel drept cofactori enzimatici cu rol decisiv în metabolismul intermediar (fermenții galbeni, coenzima I și II, coenzima A etc). În celelalte cazuri mecanismele sunt puțin elucidate, dar surprinzător activitatea biologică este chiar mai bine precizată (vitamina K în coagulare, vitamina A în menținerea integrității
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
sinteza bazelor azotate din nucleotidele ADN. Liniile celulare de ovar de hamster chinezesc (CHO) supuse unor concentrații progresiv ridicate de mtx, devin rezistente la acest medicament citostatic, prin mutații care modifică activitatea enzimei dihidrofolatreductază (DHFR). Ca alternativă la modificarea activității enzimatice DHFR se înregistrează o creștere a cantității de enzimă sintetizată în celulă, prin amplificarea numărului de gene structurale dhfr. Amplificarea are loc cu o frecvență mai mare decât frecvența cu care apar mutațiile punctiforme în secvența genei dhfr care este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele permisive. În celulele nepermisive, ciclul de multiplicare a virusului este stopat. Genomul viral se integrează în genomul celulei-gazdă, replicându-se odată cu acesta sau rămâne în stare fizic independentă, ca ADN circular, replicându-se fizic autonom, dar dependent de aparatul enzimatic și de componentele moleculare ale celulei-gazdă. Infecțiile virale nepermisive condiționează cel mai adesea transformarea malignă a celulei-gazdă. Aceasta este O TRANSFORMARE NEOPLAZICĂ MEDIATĂ VIRAL. Oncogenele virale codifică sinteza unor proteine ce induc proliferarea anarhică a celulei-gazdă în serviciul multiplicării virusului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în ADN celular, forma sa circulară redevenind liniară în urma inserției în dublul-helix ADN din cromozomul celulei gazdă. Este un proces de recombinare genetică neomoloagă. Acolo unde rămân goluri monocatenare în cadrul procesului de integrare, acestea pot fi umplute prin activitatea complexului enzimatic de recombinare-integrare. Integrarea creează la nivelul situsului de integrarea scurte repetiții directe prin duplicația ADN, acestea flancând ADN proviral. Odată integrat, ADN proviral poate fi transcris de ARN polimeraza II în ARNm proviral care este supus splicing-ului alternativ, rezultând mesageri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transductori sunt defectivi. Mecanismul transducției genelor celulare este ipotetic. Se admite că integrarea genomului viral ca provirus are loc în proximitatea unei oncogene celulare, în amonte, în raport cu promotorul ei, în aceiași orientare de transcriere. Transcrierea genomului viral, catalizată de aparatul enzimatic al celulei, se extinde asupra oncogenei celulare, deoarece gena c-onc trece sub controlul promotorului viral. Astfel, este transcrisă o moleculă himeră de ARN, care conține atât copia transcrisă a provirusului, cât și aceeea a oncogenei celulare. Copia ARN viral este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
intervenția receptorilor din membrana celulară la care el să se poată lega. Mai mulți produși proteinici ai oncogenelor, precum ErbA, ErbB, Fms, Kit etc. reprezintă asemenea receptori de factori de creștere, aflați în membrana celulelor. Asemenea receptori au o activitate enzimatică specifică, reprezentând fosfotirozinkinaze ce au capacitatea de a fosforila (adăugă grupe fosfat) tirozina. Există două grupe de produși oncogenici cu activitate fosfokinazică și anume tirozin-fosfokinazele, care sunt lipsite de funcția receptoare și sunt localizate pe partea internă a membranei plasmatice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
azotată guanină și care se numesc proteine G. Proteinele G reprezintă veritabili comutatori moleculari care reglează o varietate mare de căi de transducție a semnalului. În conformația lor activă, proteinele G leagă o moleculă de GTP și posedă o activitate enzimatică intrinsecă, prin care hidrolizează GTP legat și-l convertesc la GDP, revenind la starea de bază. Mutațiile în oncogenele activate ras anulează activitatea hidrolitică, iar proteina rămâne în conformația sa activă. Mutații similare au fost descrise pentru genele ce codifică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Escherichia coli a fost descris sistemul Dam de metilare a Adeninei din secvența GATC, la un anumit timp după replicare. Sistemul Dam identifică catena matriță și corectează selectiv catena nou sintetizată, numai dacă Adenina nu a fost încă metilată. Sistemul enzimatic Dam recunoaște, excizează împerecherile eronate și le înlocuiește cu perechi normale Watson-Crick de baze azotate. Mutațiile genelor care codifică sistemul Mut HLS de corectare a erorilor de împerechere, determină o creștere de 100-1000 de ori a ratei mutației. Fishel și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este urmat de neoplazie, probabil că șocul traumatic a fost precedat de mutația uneia dintre protooncogene. Evenimentul mutațional este însă insuficient pentru a induce instalarea ireversibilă a transformării maligne a celulei. Traumatismul ulterior evenimentului mutațional permeabilizează lizosomii, al căror echipament enzimatic hidrolitic bogat și divers, inclusiv DN-aze acționează asupra ADN. Astfel este indusă a doua mutație (posibil, la nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele implicate în carcinogeneză. Cele două evenimente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Capitolul 22 GENE ALE STABILITĂȚII GENOMICE ȘI RELAȚIA LOR CU TUMORIGENEZA Sub acțiunea mutagenilor și/sau carcinogenilor sunt induse alterări ale structurii normale a duplexului ADN, cunoscute sub numele generic de leziuni ADN. În decursul evoluției s-au diferențiat sisteme enzimatice care intervin în repararea leziunilor moleculei ADN. Enzimele reparatoare sunt codificate de gene care s-au numit GENE DE STABILITATE GENOMICĂ (GSG). Funcționarea normală a acestui set de gene asigură eficiența sistemelor reparatoare. Dacă genele GSG suferă mutații, repararea leziunilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la origine o protooncogenă. Ulterior, au fost identificate numeroase alte protooncogene activate prin translocație cromozomală și devenite astfel oncogene celulare, în diferite neoplazii umane. Gena care codifică interleukina-3 este translocată și exprimată anormal în unele leucemii. Se consideră că sistemele enzimatice care mediază recombinarea normală V(D)J, în geneza genelor funcționale pentru catenele imunoglobulinice ar putea crea rearanjamente cromozomale care prefațează transformarea malignă (Tsujimato, 1985). În translocațiile: t(11;14) (p13; q11) și t(7;11) (q35; p13) sunt implicate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
implicate fie TCR-α, fie TCR-δ, din 14q11 sau TCR-β, din 7q35. Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de către aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N, ceea ce este considerat un indiciu clar al activității recombinazice. Ruperile din genele TCR apar cu precizie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
leucemiile cronice limfocitare cu celule B (B-CLL) în care s-a identificat translocația t(11;14) și în limfoame foliculare cu translocația t(14;18) recombinaza V-D-J este implicată în mecanismul translocațiilor cromozomale. Haluska și colaboratorii afirmă că același mecanism enzimatic este implicat și în translocația t(8;14) din limfomul african Burkitt și din ALL cu celule pre-B. Cercetările lui Finger și colaboratorii (1986) au arătat că punctul de rupere cromozomală implicat în translocația cromozomală t(8;14) (q24; q11
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reunirea V-J au apărut la nivelul punctului de rupere din ambii cromozomi 14 și 8, ceea ce sugerează că translocația a fost săvârșită în cursul rearanjamentului de segmente genice pentru asamblarea genei funcționale pentru TCR și este catalizată de sistemele enzimatice participante în reacțiile de reunire V-J. Implicarea genei c-myc în translocație și asocierea semnalelor de reunire la nivelul punctelor de rupere sunt similare situației din translocațiile în care este implicată c-myc și locii genici imunoglobulinici din neoplasmele cu celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu sunt transcrise la vârsta adultă a individului uman. Gena care codifică interleukina-3 este translocată și exprimată anormal în unele leucemii. Partenerul de fuziune al erg din cromozomul 16 (indicat c16) nu a fost încă identificat. Se consideră că sistemele enzimatice care mediază recombinarea normală V(D)J, în geneza genelor pentru catenele imunoglobulinice ar putea crea rearanjări cromozomale care prefațează transformarea malignă (Tsujimato, 1985). În două tipuri de translocații t(11;14) (p13; q11) și t(7;11) (q35; p13
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
implicate fie TCR-α, fie TCR-δ, din 14q11, sau TCR-β, din 7q35. Punctele de rupere la 11p13 apar la nivelul unor secvențe care au o mare omologie cu o secvență heptamerică canonică ce poate fi recunoscută în mod normal de aparatul enzimatic al recombinazelor. Recombinaza este responsabilă de reunirile anormale ale segmentelor cromozomale, deoarece adesea ambii cromozomi reciproc translocați au o adiție nucleotidică în regiunea N - semn clar al activității recombinazice. Ruperile din genele TCR apar cu precizie și invariabil în punctele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
suficient de stabile pentru a avea valoare selectivă. Recombinarea care are loc în procesul fuziunilor genice este una neomoloagă, dar studiile de secvențiere au evidențiat motive secvențiale scurte, aflate în apropierea punctelor de rupere, care pot facilita interacțiunea cu aparatul enzimatic de recombinare. Acum este bine dovedită implicarea în tumorigeneză a dereglării mecanismelor de control al ciclului celular: cele mai multe celule maligne sunt lipsite de punctul de control RbG1, prin mutația unuia dintre elementele din axa ciclina D-CdK4-p16-Rb. Perturbarea unor rețele moleculare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celule care eliberează IL; H2O2 și produșii de oxidare a glucozei au efect toxic direct asupra celulei țintă, prin perturbări membranare. Oxidul nitric (NO) este toxic pentru celulele maligne. NO se formează prin combinarea oxigenului cu azotul derivat din dezaminarea enzimatică oxidativă a L-argininei*. Reacția este catalizată de nitric-oxid-sintază. NO mediază citotoxicitatea macrofagului, dependentă de L-arginină. Una dintre cauzele primare ale patologiei maligne este metastazarea, adică eliberarea celulelor din situsul tumorii primare, pentru a iniția la distanță, creșterea unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
două variante de ARNm matur, unul pentru caspaza-2 integrală (lungă), care induce moartea celulară, și altul pentru caspaza-2 truncată (scurtă), care poate antagoniza moartea celulară. Caspaza-2 scurtă este formată prin adăugarea unei secvențe de 61 pb după regiunea corespunzătoare situsului enzimatic activ (domeniu pentapeptidic), care determină apariția unui codon stop prematur. Caspaza-2 scurtă este exprimată predominant în creier, mușchiul scheletal și în inimă (Kumar și colab., 1997). În celule, activarea caspazei-2 necesită asamblarea unui complex proteinic mare, cu o masă moleculară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
UMUC-9, UM-UC-14, T24 și RT4 care au activitate telomerazică pusă în evidență cu ajutorul protocolului amplificării repetiției telomerice (TRAP). Această activitate telomerazică a fost evidențiată în toate liniile celulare tumorale, pe când în linia celulară fibroblast W38 nu apare o asemenea activitate enzimatică. În culturi de celule a fost evidențiat efectul citotoxic al tratamentului cu spA4-anti-hTR sau cu specii de A4 anti(M6)hTR. Pentru aceasta au fost inoculate 5 × 103 celule din fiecare linie într-un vas, la 37°C, peste noapte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
endonucleaze ARN cu specificitate pentru structuri poliribonucleotidice bicatenare, numită Dicer. Duplexurile scurte se numesc și siRNA-uri, adică ARN-uri mici de interferență (de la small short interfering RNAs). siRNA-urile se leagă la ARNm corespunzătoare și induc asamblarea unui complex enzimatic care s-a numit RISC (de la RNA Induced Silencing Complex) adică complex de silențiere indus de ARN. Acest RISC este foarte eficient și reduce ARNm al majorității genelor până la nivele cantitative nedectabile. Interesant apare faptul că aceeași enzimă Dicer procesează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]