742 matches
-
un astfel de capăt și nu utilizează o modalitate care să poată fi înțeleasă în termenii vreunei ordini. Atemporalul întotdeauna „este cu un pas înaintea” efortului nostru de a-l înțelege și nu ne furnizează nici un punct de oprire 20. Eonii (timpul) și spațiul au fost creați pentru a furniza un receptacul pentru lucruri și evenimente; eternitatea însăși nu se măsoară prin eoni, nici nu trece o dată cu timpurile; prin urmare, nu are trecut sau viitor, pentru că „nu există nimic în afara să
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
un pas înaintea” efortului nostru de a-l înțelege și nu ne furnizează nici un punct de oprire 20. Eonii (timpul) și spațiul au fost creați pentru a furniza un receptacul pentru lucruri și evenimente; eternitatea însăși nu se măsoară prin eoni, nici nu trece o dată cu timpurile; prin urmare, nu are trecut sau viitor, pentru că „nu există nimic în afara să care, călătorind în trecut să poată genera trecut sau viitor”. Toate lucrurile trecute și viitoare „sunt în mod egal prezente” pentru ea21
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Grigorie de Nyssa, Contra Eunomium, în col. cît., 1.134. 21 Ibidem, 1.136. cât și „lipsa extensiunii”. Ultima reprezintă definiția corectă a infinității, dar discuția despre incapacitatea noastră de a „străbate” infinitatea divină sau despre „înălțarea noastră în urmă eonilor” indică spre prima, iar ambivalenta este un bun exemplu al „deplasării dimensionale” neoplatoniene 22. Așa cum lumină, în teoria fizicii moderne, este simultan undă și particulă, tot așa eternitatea este simultan punct și linie infinită și oscilează de la una la alta
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
din care o analizăm. În Contra Eunomium 2.210, Sfanțul Grigorie spune că, în timp ce raiul și pământul au început și sfârșit, Dumnezeu străpunge orice limite, datorită infinității Sale, pentru că „natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod natural, concepția noastră este în termeni de durată extinsă, iar ca si Creator, Dumnezeu trebuie într-
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
parcat un mercedes ultimul tip o plajă pe care-adie briza ușoară-a reclamelor și mici izvoare de gînduri grandioase de pretutindeni murmurînd în grotele sintetice și stropi de coniac în iarbă radioși cum buburuzele nimic nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și unul după altul dealurile pielea lor de rinocer sub bărbia noastră uriașele lor labe așezate prietenește lîngă picioarele noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spirit” constituie, dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un contraargument serios în chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui Adam, altă scriere sethiană, al treisprezecelea eon corespunde creștinilor „psihici”, creștinilor „de mâna a doua”, intermediari, aflați între „spirituali” și „hylici”. Așadar Iuda joacă rol de căpetenie, îi depășește pe ceilalți apostoli, dar într-o lume inferioară, sublunară, care nu este „lumea sfinților”. Al treilea contraargument major
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
casă cu acoperiș de verdeață, înconjurată de „lume bună”. Dar lui nu i se permite să intre. Isus îi explică: steaua l-a înșelat arătându-i Împărăția veșnică, locuită numai de sfinți, de gnosticii împliniți. Iuda, ca toate ființele din eonul sublunar, nu va avea niciodată acces în casa contemplată. El va trebui să se mulțumească, spune Isus, cu rolul de al treisprezecelea eon, căpetenie a lumii inferioare (p. 46). Concluzia se desprinde ușor. Din datele apocrifei rezultă că Iuda beneficiază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înșelat arătându-i Împărăția veșnică, locuită numai de sfinți, de gnosticii împliniți. Iuda, ca toate ființele din eonul sublunar, nu va avea niciodată acces în casa contemplată. El va trebui să se mulțumească, spune Isus, cu rolul de al treisprezecelea eon, căpetenie a lumii inferioare (p. 46). Concluzia se desprinde ușor. Din datele apocrifei rezultă că Iuda beneficiază, într-adevăr, de o poziție privilegiată, dar la un nivel inferior, în universul sublunar. De asemenea, el se află „mai presus” de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho aion autos) se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acestea două se despart și le cunosc distinct și încă-mi par mai blînde, mai curate. Temperatura trupului scade o gradație. Se aude un oftat general. Căci ziua întîia s-a sfîrșit. O nouă tremurare naște timpul. De-o parte Eonii neclintiți așa cum au fost ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum a fost ea, dacă nu este prea mult ceea ce cer eu, cum a ajuns lumea pe Pământ, cine a creat Pământul? În cifre omenești - vom Încerca să transpunem În cifre umane, pentru că este vorba de altă cifră, universal - 1 eon la pătrat a existat viață atât pe planeta Marte, cât și pe planeta Venus. Aceste planete s-au distrus, dar unele corpuri au reușit să ajungă și aici, pe Pământ, ajutate totuși de alte civilizații mai evoluate, și li s-
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
fizic, de celule, de oase, pentru că totul devine energie. Suntem asemenea unei coloane vertebrale de energie și lumină, care ia formă, așa cum am mai spus, În funcție de dimensiunea În care intrăm. Suntem unul și În același timp putem fi miliarde de eoni. Putem fi În aceeași miime de secundă aici și În celălalt capăt al universului, pentru că Noi suntem energie. Suntem iubire. Și dacă vreți o imagine plastică a modului cum suntem ierarhizați, Noi suntem vidul care unește pla netele, galaxiile, universurile
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
nucleului. Nucleul a dat naștere la atomi. Atomii s-au multiplicat, dând naștere la reacții chimice. În acel moment, locul pe care voi Îl numiți azi Terra funcționa pe cale vibratorie și abia apoi a devenit stare fizică. De-a cursul eonilor - pentru că voi calculați după alt timp, În dimensiunea de unde venim Noi și În galaxie nu există timp -, vibrația a prins formă fizică, devenind LUMEA. La Început, datorită mișcării rotativ-circulatorii, s-a format un singur continent și, În momentul În care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Înșelătoare, dintr-o dată zăresc un tînăr zeu intonînd cîteva descîntece militare contra mea. Pe umărul stîng are așezat, drept rang de cenușă, o femelă a șoimului, care, deschizînd ochiul spre mine, caută să-mi reproșeze ceva. Văd o străfulgerare de eoni cinetici, În ochii șoimului- femelă, aidoma unei semnături pe un pact de agresiune. Acest mîrșav de galonat ține bine strînsă la piept cartea franțuzului Laurent: „De quelque phenomenes mecaniques produits au moment de la menstruation”, de unde cu siguranță a compilat fenomenele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie 'n afară": descrie transfigurarea starea de dincolo a luceafărului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Hyperion către demiurg, mările de lumină din jurul acestui zbor, totul polarizând în jurul celor trei dialoguri de amplitudine de asemenea cosmică: Cătălina luceafăr: înfruntarea dintre creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are loc punerea de acord a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
postum. Conștiința acestui eșec este admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință umană și eonică. Doina, unicat românesc, este o expresie de înaltă noblețe a inimi, și profundă rezonanță a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
subterană era luminată difuz. Așa va fi mereu! O lumină veșnic ascunsă, întotdeauna ghicită, la capătul unui coridor întunecat care pune capăt unei istorii și începe o alta. Destinul omenirii! Chronosi Vladimir Capitolul 19 Leverif Nu poți schimba milenii și eoni de istorie nepetrecută încă pentru a-ți satisface tu mofturile! Pur și simplu nu se face! Împăratul ieși din încăpere și se uită rece și calculat la mine, băgând de seamă în același timp palma pe care o țineam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău“. —Și chiar așa e. Și mai ce? Se uită În sus la mine, fix cu privirea aceea de cocker spaniel pe care i-am remarcat-o și la prezentarea finală, acum niște eoni. Ai spus că mila, deși scumpă, nu Înseamnă În mod neapărat bani aruncați pe fereastră. Nu am spus asta. —Ba da. —Doamne, ce oribil. Sunt o vacă. Și ce altceva am mai zis? — Ai spus că banii nu-și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi al dandy-ului „etern”, atunci secolul al XVIII-lea oferă câteva exemple năucitoare. Între care, celebru, cavalerul d’Eon, cel ce tulbură minți și inimi la curtea Franței, Rusiei și Angliei. Deghizat Într-o superbă domnișoară, Charles Geneviève Louise Auguste Andrée Thimothée de Beaumont, tânărul și delicatul diplomat francez Împovărat cu șase prenume (trei masculine, trei feminine), o cucerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
300000 de lire. Nimeni altul decât Beaumarchais este trimis să clarifice misterul ciudatului francez. Medicii, dar și Împricinatul declară oficial, În scris: e femeie. Așa va rămâne până În clipa morții, timp de Încă trei decenii, În exil londonez: domnișoara d’Eon. Numai că, după ce examinează cu atenție corpul bătrânei de 83 de ani, medicii decretează, la 21 mai 1810, În prezența a 15 martori: e bărbat. Excentricități nu mai puțin spectaculoase Îi Împing În același secol al XVIII-lea pe austriacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Indiile Britanice, mult prea firavul Horneck nu-și află Împlinirea. Moare neîmpăcat la doar 53 de ani, purtându-și ca o tichie reputația de „little lilly military macaroni”, căpitan doar de formă, căci, spun unele voci, asemeni cavalerului d’Eon, nu se poate ști cu siguranță dacă, la drept vorbind, era sau nu bărbat. Dar Corintienii? Pur și simplu, un alt nume dat acelorași tineri londonezi fashionables, care vizitează pe la 1770 nu Italia, ci Grecia. Din acest Sud strălucitor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]