1,648 matches
-
sigur că îți e foame) și după aceea îmi poți spune cum să fiu mai bun. Scaunul de lîngă pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din coadă de bou, așa că luă o lingură și începu să mănînce. Indexul nostru începe cu trei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi salvată doar printr-o mare acțiune în care guvernele stabile să folosească priceperile de cunoaștere instituțională, fiind pe deplin sprijinite de corporațiile bogate. Consiliul, institutul și creatura trebuie să lucreze pretutindeni împreună. Rezerva de combustibil a planetei e aproape epuizată. Rezerva de hrană e insuficientă. Deșerturile noastre au devenit mult prea vaste, iar mările supraîncărcate cu pește. Avem nevoie de o nouă rezervă de energie, pentru că energia înseamnă mîncare și comustibil. în prezent, materia neînsuflețită e transformată în alimente prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reveni de pe pământ ca să controleze, împreună cu Kair, testele. Fotografiile arătau mii de influxuri, ca niște fire foarte fine, care se polarizau către creierul suplimentar. Experiențele continuară, astfel că, în final, când se întoarse în apartamentul său, Gosseyn era cu totul epuizat. În timp ce se îndrepta spre ascensor, observă că, în afara obișnuiților paznici, în spatele său plutea în aer o mică sferă din care răsăreau o mulțime de mici tuburi electronice. Prescott, care era comandantul escortei, prin-zându-i privirea, explică cu răceală în glas: ― Conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
reveni de pe pământ ca să controleze, împreună cu Kair, testele. Fotografiile arătau mii de influxuri, ca niște fire foarte fine, care se polarizau către creierul suplimentar. Experiențele continuară, astfel că, în final, când se întoarse în apartamentul său, Gosseyn era cu totul epuizat. În timp ce se îndrepta spre ascensor, observă că, în afara obișnuiților paznici, în spatele său plutea în aer o mică sferă din care răsăreau o mulțime de mici tuburi electronice. Prescott, care era comandantul escortei, prin-zându-i privirea, explică cu răceală în glas: ― Conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai ales iarna? Nu, se pare că nu suntem bineveniți la orice oră. Când Domnul nu e pregătit pentru musafiri, știe să se ferească. Sau poate că și El are orele lui de somn. M-am întors descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai repede! strigă cârnul ațâțat. Dă și din mâini, ce naiba! Bătrânul se lovea de mobile, gata să cadă. Melania Lupu duse mâna la gât. " Ce-i drept, asta nu ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura căscată. ― Am impresia că trăiesc un coșmar, declară sculptorul. Barba îi crescuse, arăta sleit, dar se liniștise. " Nu ești departe de adevăr", reflectă Grigore Popa. Se simțea epuizat, avea o singură dorință. Să doarmă măcar un ceas. Doru Matei continuă: ― Mă întreb dacă merită. Îmi vine să-mi iau lumea în cap! Melania Lupu înghiți bomboana. ― Peste exact trei zile, sosește domnul Van der Hoph. Are un avion
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce-a fost neplăcut și rămân doar amintirile frumoase. ― Sânt convins... Matei dârdâia lângă Azimioară. I se auzea clănțănitul dinților. ― A naibii vreme! Acu' și-a găsit și ăsta să... Întâlni privirea Melaniei Lupu și amuți. " Ori e îngrozitor de obosit, epuizat, își zise locotenentul, ori e într-adevăr bolnav." ― În locul dumneavoastră aș lua ceva tare. Un rom sau o vodcă. Sculptorul își ridică gulerul canadiene!. ― Exact la asta mă gândeam și eu. Numai că n-am să iau o vodcă, ci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
contemporan cu o producție cinematografică hollywoodiană fascinată de Orientul care își relevă tainele sub impulsul tragediei politice. De la The general died at dawn până la The bitter tea of general Yen, China interbelică este un decor ale cărui potențialități nu par epuizate. Tintin și Milou sunt absorbiți, la rândul lor, în acest vârtej de intrigă și de mistere. Exotismul este însă absent din ecuația ficțiunii. Ceea ce predomină, dincolo de desenul rocambolesc al confruntării cu japonezii, este natura profetică a criticii politice a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lăsîndu-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
soluție. Ființe pe care le lega gândirea, inima și trupul au fost silite să caute semnele acestei vechi comuniuni în majusculele unei telegrame de zece cuvinte. Și cum de fapt, formulele care pot fi folosite într-o telegramă sunt repede epuizate, vieți îndelung împărtășite sau pasiuni dureroase s-au rezumat curând la un schimb periodic de formule gata pregătite, cum ar fi: "Sunt bine. Sănătos. Mă gândesc la tine. Te iubesc." Unii dintre noi, totuși, se încăpățânau să scrie, și inventau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-a chircit, s-a retras în fundul patului, cuprins de spaima flăcării care îl ardea și își agita înnebunit capul azvârlind pătura. Lacrimi mari, țâșnind de sub pleoapele inflamate, au început să curgă pe chipul său plumburiu, și, la capătul crizei, epuizat, crispându-și picioarele osoase și brațele a căror carne se topise în patruzeci și opt de ore, copilul a luat în patul pustiit o poză de crucificat grotescă. Tarrou s-a aplecat asupra lui și, cu mâna sa grea, șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sau un prim-ministru al vreunui guvern străin. Bineînțeles că israelienii și palestinienii păstrau o cale de comunicare. Se gândi acum din nou la acest lucru, stând întinsă pe patul hotelului, lăsându-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
seama că ziua nu avea să fie o zi bună. Iar după numai o oră, unul dintre ei spuse, în cele din urmă că, după părerea lui, numai un idiot ar fi investit în citocine. Frumos. Așa că acum se simțea epuizat și învins, stând prăbușit în vestiar, când Jack Watson, bronzat și splendid într-un costum alb de tenis, se lăsă să cadă pe bancă, lângă el, și spuse: — Deci? A fost un meci util? Era ultima persoană pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atât de diferit, Încât Armanoush a Început să creadă că Istanbulul era un labirint urban, că existau mai multe orașe Într-unul singur. S-a Întrebat dacă James Baldwin a avut același sentiment când a fost aici. Pe la trei după-amiaza, epuizate și Înfometate, au intrat Într-un restaurant, Asya pretindea că aceea era o necesitate absolută fiindcă acolo se găseau cele mai bune döner cu pui din oraș. Au cerut fiecare câte o döner și câte o băutură rece cu iaurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În vremurile de demult. Chiar În momentul ăla ușa băii de jos s-a deschis și Armanoush li s-a alăturat; părea nedormită și epuizată, iar În ochii ei frumoși se citea mâhnirea. Era o altă Armanoush, care abia dacă avea vreo legătură cu lumea din jurul ei și oarecum mai bătrână. A intrat Încet și prudent. — Ne pare foarte rău că ți-ai pierdut bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de gheișă strălucea de fericire. Nu-i venea să creadă că petrecea atât de bine, că avea o Zi V „perfectă“, cu un necunoscut picat În ultimul moment. Păcat că nu era partenerul corect. Ajunse În baie aproape fără răsuflare, epuizată, se privi În oglindă, lângă o negresă Înaltă, subțire, superbă, Îmbrăcată Într-o rochie strâmtă, strălucitoare. Oare unde era Matthew acum? se Întrebă Kitty. În vreun restaurant Împreună cu „ea“? Era fericit? Părea mai departe ca oricând. Oare Îl pierduse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-le celorlalți grija de a se descurca cu viitorul. Uneori, din senin, izbucneau certuri. Astfel mai trecea vremea. Poate de aceea ele se prelungeau mult peste motivele neînsemnate care le generaseră. Protagoniștii oboseau, dar nu se hotărau să tacă. Până când, epuizat, unul renunța. Căci nimic nu poate dura pentru totdeauna. Nici măcar certurile. 16 Au urmat mai multe zile în care cerul a fost mereu sticlos și fierbinte. Chiar și noaptea era o căldură de iad care mă secătuia de vlagă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și nici nu-mi păsa prea mult după discuția cu Laura. În cameră, m-am lungit pe pat fără să mai aprind lumina. Mă simțeam epuizat, nu mai aveam energie nici măcar să-mi fac un ceai ca să-mi liniștesc stomacul. Și luam mereu aceleași gânduri de la capăt. Sigur, o iubeam pe Laura, dar de ce-mi cerea imposibilul? De ce-mi cerea să renunț la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că mesajul era clar și transmitea generațiilor următoare că arta începând cu acel moment este doar un “element” insignifiant pe care se poate oricine ușura. ... Duchamp a recurs la kitsch... pentru a respinge câteva crase concepții estetice greșite și convenții epuizate...<footnote Idem., p. 247 footnote>. Și probabil că Duchamp nu s-a înșelat din moment ce non-valori se îngrămădesc unele peste altele cerând întâietate și dorindu-se a fi considerate elemente de cultură. Lipsa totală a bunului simț (și în special a
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
păreau terne, cenușii și subminate postmodernist de către trecut. Mai și ploua tot timpul și Wakefield de abia de-și putea permite o ceașcă de cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ceață? — Dar nu am reclame la Pampers în ochi, insistă Fran, nu-i așa? Stevie ignoră întrebarea. — Hai! E timpul să mergem să edităm un ziar. Spre marea sa ușurare, responsabilitățile redacției o acaparară, lăsând-o la sfârșitul zilei prea epuizată ca să mai poată face altceva. Abia după o săptămână, hotărî că, dacă Laurence avea de gând să-i dea papucii, putea măcar s-o facă așa cum se cuvine. Nici nu puse bine mâna pe telefon, că Stevie bătu la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se potrivise. Perfect. Jack înșfăcă rolele și le îndesă într-un sac adidas cu un aer macho. Spera sincer că nici unul dintre băieții din redacție n-avea să aibă drum pe lângă pista de dat cu rolele. Două ore mai târziu, epuizat, dar surprinzător de înviorat și pe deasupra nespus de mândru de figura ce punea în pericol femurul pe care tocmai o învățase de la Ben, își târî fiul după el ca să dea o raită pe la bar. — Pot să mă duc măcar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]