KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât și intranzitivă. NP se deplasează în poziția subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcția medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale și Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanța tranzitivă (între formele incoative și cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricționate decât construcțiile medii. Hale și Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale și Keyser (1993: 90) susțin că diferența dintre ergative și tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât și intranzitivă − splash 'a murdări', drip 'a picura', dribble ' a se scurge', pour 'a curge'), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparține structurii lexicale interne, ci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și unul central. Deși mulți cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare, agentul există la nivel semantic și în cazul ergativelor, dar este invizibil în sintaxă. Matsuzaki (2001: 41) arată că diagnosticele inacuzative reflectă faptul că distincția dintre inacuzative și inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
John moved 'John s-a mișcat' (c) John moved the stone 'John a mișcat piatra'. Autorul arată că între enunțurile (a)−(c) există o relație "ergativă": subiectul unui verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același tip de analiză: ca și pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care voi prezenta pe scurt câteva și apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și Tanya Reinhart (și coautori) și a câtorva critici și alternative propuse pentru aceste modele. Keyser și Roeper (1984) susțin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115). Alexiadou și Anagnostopoulou (2004: 116−118) arată că morfologia proiecției Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inerente și ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
între ergative și reflexive (nu e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rolului extern > rolul intern e realizat > structură inacuzativă. Reinhart (1991) încearcă să găsească răspuns la întrebarea când e posibil ca un verb cu două roluri să-l absoarbă pe cel extern în Lexicon. Autoarea observă că variantele tranzitive ale verbelor ergative acceptă ca subiect Instrumentul sau Cauza nonagentivă (spre deosebire de inergative și tranzitive): Max/the storm/the stone broke the window 'Max/furtuna/piatra a spart geamul'. Reinhart (1991, 1996) susține că este util ca rolurile tematice să fie clasificate prin trăsături

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbi ca greaca, în care pasivul este obligatoriu agentiv, proiecția Voice [− Agentiv] poate fi folosită pentru interpretarea anticauzativă. Concluzia autorilor este că nu există o direcție a alternanței cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcții nu derivă direct din cealaltă. 6. RELAȚIA ERGATIV−REFLEXIV Așa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nereflexivă și posibilitatea de a explica diferența semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unități) care pot avea atât formă reflexivă, cât și formă nonreflexivă, între care se pare că există anumite diferențe semantice. Aceste verbe 131 exprimă: schimbarea de stare: accelera, aclimatiza, aglutina, albi, anchiloza, arde, cangrena, coace, cocli, condensa, crăpa

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre forma cu se și cea fără se. Trebuie precizat că acest se (a cărui apariție pare determinată de contextul semantic, și nu de cel sintactic) nu poate fi analizat la fel ca se "incoativ", "spontan" (Calude 2007: 240) sau "ergativ" (Burzio 1986: 36−41), a cărui apariție este obligatorie (în contexte de tipul Boala s-a agravat/Poluarea a agravat boala), marcând operația lexicală de detranzitivizare/reducere/anticauzativizare (vezi supra, 5.3.2.). Diferențele semantice dintre cele două structuri au

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s'est cassée − Obiectiv. ● Lakoff (1977)136 a arătat că marcarea medie este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
medie este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neașteptate, construcția reflexivă fiind

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
parametrice; spre deosebire de si nonargumental, si argumental este asociat cu un rol tematic la toate nivelurile de reprezentare; si nonargumental trebuie să se combine cu acordul în persoană. Potrivit lui Cinque (1988: 531), si nonargumental apare numai în propozițiile finite (cu verbe ergative, psihologice, de mișcare, copulative, pasive, cu ridicare). Cinque (1988: 542) arată că, în propozițiile cu timp specific de referință, si primește o interpretare generică/arb numai cu verbele tranzitive și inergative; cu alte tipuri de verbe (deci și cu ergativele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergative, psihologice, de mișcare, copulative, pasive, cu ridicare). Cinque (1988: 542) arată că, în propozițiile cu timp specific de referință, si primește o interpretare generică/arb numai cu verbele tranzitive și inergative; cu alte tipuri de verbe (deci și cu ergativele), si primește o altă interpretare, "o clasă nespecificată de persoane care include și vorbitorul" ("noi"). În ceea ce privește limba română, Cinque (1988: 569) este de părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e limbă pro-drop. Se apare în română cu tranzitive (Piesa asta s-a jucat anul trecut), cu inergative ( S-a cântat bine) și cu ergative (Ieri s-a ajuns târziu acasă), autorul subliniind că această ultimă situație nu e predictibilă. Preluând date de la Dobrovie-Sorin (1987: 495)152, Cinque (1988: 572) arată că, în română, nu toate verbele ergative acceptă construcția cu se, iar cele care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inergative ( S-a cântat bine) și cu ergative (Ieri s-a ajuns târziu acasă), autorul subliniind că această ultimă situație nu e predictibilă. Preluând date de la Dobrovie-Sorin (1987: 495)152, Cinque (1988: 572) arată că, în română, nu toate verbele ergative acceptă construcția cu se, iar cele care o acceptă sunt reanalizate ca inergative. Cinque (1988: 575) propune următoarele distincții: ● si impersonal este un clitic arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul tematic extern și nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic extern și Cazul acuzativ; ● cliticul reflexiv [NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului intern (reflexive inerente). Autorul precizează că si impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]