1,416 matches
-
30 noiembrie 1976, în această unitate au făcut trecerea pe elicopterele de luptă piloții și personalul tehnic din Escadrila 115 Elicoptere înființată la Turnișor - Sibiu. Era unitatea destinată a asigura nevoile operative ale Armatei 4 române. În octombrie 1978, această escadrilă s-a transformat în "Regimentul 58 Elicoptere" (Ordinul Marelui Stat Major PR 00455 din 21 iunie 1978). Din regiment, ulterior, se va forma și unitatea de elicoptere de la Caransebeș. În organica aerodromului Alexeni a intervenit o nouă schimbare în anii
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
Regimentul 58 Elicoptere" (Ordinul Marelui Stat Major PR 00455 din 21 iunie 1978). Din regiment, ulterior, se va forma și unitatea de elicoptere de la Caransebeș. În organica aerodromului Alexeni a intervenit o nouă schimbare în anii 80, prin constituirea unei escadrile independente (subordonare divizie) înzestrată cu elicoptere IAR 330H. În toată perioada cât au fost dislocate la Alexeni, atât regimentul de vânătoare-bombardament cât și unitățile de elicoptere au influențat sub varii aspecte modernizarea comunei, ridicarea nivelului de viață, de instruire a
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
Au existat și căsătorii între cadre din unitate și tinere din comuna Alexeni; unii și-au legat viața de localitate atât cât au fost în activitate cât și după aceea. Dupa evenimentele din 1989, la 2001, atât regimentul cât și escadrila independenta au fost desființate. Nimănui nu i-a venit sa creadă până în momentul în care a sosit la unitate documentul oficial. La momentul citirii ordinului de desființare a participat generalul Gheorghe Bucșe, comandantul Statului Major al Aviației; drapelele de luptă
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
au fost livrate între anii 1989-1990 (17 monoloc și 4 biloc). Comanda pentru restul de 24 de avioane a fost ulterior anulată. Avioanele MiG-29 au fost alocate Regimentului 57 Aviație Vânătoare de la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, fiind organizate în escadrilele 157 și 257. În 1994, România a achiziționat încă un avion MiG-29 din Rusia. În 1992, România a primit un MiG-29S ("Fulcrum-C") din Republica Moldova în schimbul unei datorii de 30 milioane de dolari. În 2002, doar 18 avioane mai erau în
Mikoian-Gurevici MiG-29 () [Corola-website/Science/307946_a_309275]
-
frontului său ajunsese în Depresiunea Kattara, unde înaintarea tancurilor nu mai era posibilă. În cele din urmă, la sfârșitul lunii octombrie 1942, în a două bătălie de la El Alamein, britanicii, cu un sprijin masiv din partea unităților de tancuri și a escadrilelor de avioane, au reușit să neutralizeze tancurile germane rămase fără combustibil și i-au împins pe germani mult spre vest. După cucerirea portului Trípoli, britanicii au reușit să-i priveze pe germani din Afrika Korps de cea mai importantă sursă
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
fost suficient de rapide pentru a intercepta și distruge V-1, operând în mod coordonat cu avioanele de vânătoare cu rază scurtă de acțiune Supermarine Spitfire și Hawker Tempest. La 8 mai 1945 (sfârșitul luptelor pe teatrul operațional din Europa) escadrilele de vânătoare ale USAF dotate cu P-51 Mustang au raportat un număr de 4.950 avioane inamice doborâte în luptă (aproape jumătate din totalul victoriilor USAF) și alte 4.131 avioane distruse la sol. Pierderile s-au situat la
P-51 Mustang () [Corola-website/Science/308432_a_309761]
-
a forțelor aeriene SUA din Pacific pentru a superviza bombardamentele din regiune. Producția industrială japoneză s-a prăbușit la mai puțin de jumătate, iar zonele construite din 64 de orașe au fost distruse de bomabardamentele cu bombe incendiare lansate de escadrilele de avioane B-29. Doar între 9 și 10 martie 1945 peste 100.000 de oameni au fost uciși într-un uriaș incendiu cauzat de bombardamentul asupra orașului Tokyo. De asemenea, râurile navigabile japoneze au fost minate cu ajutorul avioanelor, cu scopul
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
fost construite la șantierul naval din Rijeka (pe țărmul Marii Adriatice, azi în Slovenia, pe atunci numit Fiume și făcând parte din Regatul Italian). Gheorghe Koslinski a fost avansat la rangul de comandor în anul 1929, încredințându-i-se comanda escadrilei de distrugătoare (1933-1935), cea mai importantă a marinei militare, în care avea să introducă manevra tactică pe bază de cinematică. A fost unul dintre cei mai distinși tacticieni ai Marinei, predând la Școala Superioară de Război din București și elaborând
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Bătălia de la Heilsberg. După pacea de la Tilsit Kiseleff a revenit la Sankt Petersburg. A fost numit în calitate de ordonanță al reginei Louise în timpul șederii lor în Sankt Petersburg (1808-1809) și a familiei regale prusace. În timpul Bătăliei de la Borodino a comandat prima escadrilă a regimentului. A fost decorat cu Ordinul Sf Anna clasa IV pentru Borodino. În total a participat la 26 de lupte ale războiului din 1812 și a campaniilor din 1813-1815.. Imediat după Borodino a fost numit adjutant al generalului Mihail
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
de altă parte, pozițiile avansate sovietice erau plasate pe coamele unor mici dealuri, de unde se putea ține sub observație întreaga zonă și era puțin probabil ca Armata Roșie să fie luată în vreun fel prin surprindere. În după-amiaza aceliași zile, escadrilele de bombardiere în picaj "Stuka" au deschis într-un atac de doar 10 minute o spărtură de peste 3 km în liniile defensive sovietice din flancul nordic, după care artileria germană a continuat lărgirea deschiderii. Armata a 3-a Panzer au
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
ale lui Guderian li s-a răspuns rapid, avioanele "Luftwaffe" atacând țintele în 15-20 de minute. Grupul aerian 8 (VIII. "Fliegerkorps") dotat cu avioane Junkers Ju 87, destinat sprijinirii atacului Grupului de Armată A prin Ardeni, a menținut continuu o escadrilă de bombardiere și una de avioane de vânătoare gata de decolare pe pistă. În medie, aceast grup aerian putea să intervină în cel mult trei sferturi de oră de emiterea cererii de sprijin. Armata terestră germană a abordat soluția atacului
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Morane-Saulnier M.S.406. Aliații puteau opune puternicelor Messerschmitt Bf 109 doar aparatele franceze Dewoitine D.520 sau britanicele Hawker Hurricane. Pe 10 mai 1940, pe front fuseseră deplasate doar 36 de avioane de vânătoare D.520, toate într-o singură escadrilă. La începutul lunii iunie 1940, industria aeronautică franceză a atins cote de producție remarcabile, cu o capacitate de aproximativ 2.000 de aparate. Flota aliată suferea însă de o lipsă cronică de piese de schimb. Doar 29% (599) aparate de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
să se retragă de pe Linia Grebbe până pe Noua Linie de Apă. Armata olandeză, cu efectivele puțin afectate de pierderile umane, a capitulat în seara zilei de 14 mai, după bombardarea Rotterdamului de către "Luftwaffe". Bombardierele Heinkel He 111 ale "Kampfgeschwader" 54 (Escadrila de bombardament 54) a distrus centrul orașului într-un atac al cărui scop a rămas controversat. Armata olandeză a ajuns la concluzia că situația sa militară este fără scăpare, iar continuarea luptei nu ar fi dus decât la pierderi inutile
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de puternic pe parcursul a opt ore de luptă, de dimineața până seara. "Luftwaffe" a executat cel mai intens bombardament de aviație din toate timpurile și unul dintre cele mai puternice de-a lungul întregului război "Luftwaffe" a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (escadrile de bombardiere în picaj) pentru această operațiune. Piloții germani au efectuat aproximativ 300 de misiuni de atac împotriva pozițiilor franceze. În același timp, cele nouă "Kampfgeschwader" (escadrile de bombardament) au executat 3.940 de misiuni de luptă. Unele dintre bunkerele
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
cele mai puternice de-a lungul întregului război "Luftwaffe" a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (escadrile de bombardiere în picaj) pentru această operațiune. Piloții germani au efectuat aproximativ 300 de misiuni de atac împotriva pozițiilor franceze. În același timp, cele nouă "Kampfgeschwader" (escadrile de bombardament) au executat 3.940 de misiuni de luptă. Unele dintre bunkerele avansate nu au fost afectate de bombardamente și au respins încercările de traversare ale 2. și 10. "Panzerdivision". În schimb, moralul unităților din spatele primei linii a fost
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
a reparat nava pentru a fi gata de bătălie, estimând că va funcționa câteva săptămâni așa cum a cerut Nimitz. Puntea de zbor i-a fost peticită, secțiuni întregi din elementele de structură interioară au fost tăiate și înlocuite și câteva escadrile au fost mutate de pe Saratoga; piloții însă nu au avut timp să se antreneze. Nimitz a nesocotit procedurile pentru a avea al treilea portavion gata de bătălie. La numai trei zile de când intrase în docul uscat de la Pearl Harbour, Yorktown
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
bloca expansiunea agitației revoluționare în Scandinavia. O „Brigadă Suedeză” de 800-1000 de oameni, condusă de Hjalmar Frisell, a participat la bătălia de la Tampere și la cele date în zona de la sud de oraș. În februarie 1918, Marina Suedeză a escortat escadrila navală germană care transporta Jägeri finlandezi și armament german, și a permis acestuia să traverseze apele teritoriale suedeze. Socialiștii suedezi nu i-au susținut pe Roșii finlandezi, dar au încercat să deschidă negocieri de pace între Albi și Roșii. Slăbiciunea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Vladimir Lenin dăduseră roade. Armata Germană nu și-a schimbat planurile militare în ce privește Finlanda după semnarea păcii cu bolșevicii deoarece Războiul Civil al finlandezilor deschisese accesul ușor cu costuri reduse în Fennoscandia, unde situația geopolitică se schimbase, soldați ai unei escadrile a Marinei Britanice invadând portul Murmansk de pe coasta nord-vestică a Rusiei, la Oceanul Arctic la 9 martie 1918. La 5 martie, o unitate navală germană a debarcat în arhipelagul sud-vestic al Finlandei, în Insulele Åland, pe care expediția militară suedeză le
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
orele 5 a.m. 2000-3000 de soldați germani din "Brigade von Tshirsky" au atacat orașul dinspre nord-vest, susținuți de-a lungul căii ferate Helsinki-Turku. Germanii au penetrat în zona dintre Munkkiniemi și Pasila, și au înaintat în zonele central-vestice ale orașului. Escadrila navală germană Meurer a blocat portul, a bombardat sudul orașului și a debarcat trupe ale marinei la Katajanokka. Circa 8000-9000 de Roșii finlandezi apărau Helsinki, dar cele mai bune trupe ale lor se aflau pe frontul principal al războiului din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
execute un ansamblu nou, care a fost montat pe pilele rămase intacte, pentru a restabili complet circulația peste pod. Lucrările de proiectare și montaj au fost executate de specialiștii români și încheiate în anul 1921. La 22 iunie 1941, o escadrilă de avioane Polikarpow I-16 bombardează podul lui Saligny, fără să reușească să-și atingă obiectivul. După o lună și jumătate (10 august), avioanele sovietice primesc ordin să atace orașul, distrugând fabrica de ciment din Cernavoda. Mai târziu, în aceeași
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]
-
origine el a fost simbolul familiei "Baracca", o familie nobiliară din Italia. "Francesco Baracca", fiul conților Baracca, a luptat în primul război mondial alături de "Alfredo Ferrari", fratele mai mare a lui Enzo, ambii fiind piloți de vânătoare, căluțul fiind simbolul escadrilei. După război, conții Baracca i-au permis lui Enzo Ferrari să folosească simbolul în memoria fiului lor dispărut în luptă. Acestuia i-au fost adăugate fundalul galben, culoarea orașului Modena, steagul Italiei în partea de sus, precum și literele "S" și
Scuderia Ferrari () [Corola-website/Science/303609_a_304938]
-
Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri. A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat că instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa. În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatara, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore Ț. Popa), a unui memoriu prin care se condamnă falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
genera „încredere” noilor parașutiști, așa cum mărturisea și Anghel Ciucur, care a obținut brebetul de parașutist în 19 octombrie 1941. Aici s-au format cadre de nădejde ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului a mai activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătura și apoi în Escadrila nr. 113 Legătură, până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată, primind Crucea
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
în 19 octombrie 1941. Aici s-au format cadre de nădejde ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului a mai activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătura și apoi în Escadrila nr. 113 Legătură, până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată, primind Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a. După război, indignata de ceea ce se petrecea în România
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
ale parașutismului militar și sportiv românesc. În timpul războiului a mai activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătura și apoi în Escadrila nr. 113 Legătură, până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată, primind Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a. După război, indignata de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]