699 matches
-
serioasă, ca aceea a isprăvilor gimnastice ale lui Kostakelu la stare de beție. Multe din schițe reprezintă o întinerire a prozei lui Caragiale, fără ocolirea ecourilor marelui prozator. Un aer mai slobod de ștrengărie salvează aceste producții de primejdia neoriginalității. Eseistica lui Al. O. Teodoreanu (Tămîie și otravă) e departe de-a trăi din justeța critică. Ea e operă de umoare, aci neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
destinul Franței și populația Chinei. În această privință pesimismul său e regretabil. România nu înseamnă nimic, condiția ei e "tragică". Singura scăpare, ipotetică și aceea, e riscul, furia mesianică, delirul imperialistic, mitologia. Tinerii nu cunosc, precum se vede, valorile naționale. Eseistica aceasta pe motive de filozofie existențială a avut oarecare răspândire, mergând de la considerațiile ontologice până la probleme de doctrină juridică (Petru P. Ionescu, Bucur Țincu, Ilie N. Lungulescu, Vasile V. Georgescu). MIRCEA ELIADE Experimentalismul duce, în roman, pe Mircea Eliade la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi dispărut, în urma unui pact cu uitarea. Or, ceva care nu lasă umbră nu există. Amplificarea primei întoarceri, chiar dacă dă un plus de simetrie cărții, rămâne în afara efectului iradiant al acesteia. M. scrie proză nonfictivă într-un fel apropiat de eseistică. Nu încearcă să dea un ritm coerent narațiunii, pe care o împrăștie în secvențe mai apropiate de o fotogramă decât de „scenă”. Liantul îl aduc mai degrabă digresiunile, evadarea din realitatea pe care încearcă să o smulgă memoriei și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
gândirea și conștiința românească. Sunt puse în lumină și valențele particulare ale gândirii existențiale la Gabriel Marcel, Maurice Blondel, Jacques Maritain, dar permanent sunt avute în vedere repere precum cele oferite de opera filosofică a lui Lucian Blaga sau de eseistica lui Emil Cioran și Constantin Noica, a lui D.D. Roșca ori Grigore Popa. Cele mai importante scrieri de factură filosofică și principalele eseuri ale lui V. au apărut în „Libertatea românească”, „Destin”, „Buletinul Bibliotecii Române”, „Buna Vestire”, „Revista scriitorilor români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
iunie 1925, când A. l. și a. intră în orbita „Vieții românești”, care îi trimite și un „director”, pe destul de obscurul, dar bunul administrator M. Sevastos. Până la această dată, revista își definise profilul de „magazin”, publicând, alături de poezie, proză și eseistică, articole de popularizare a științei, cronică teatrală, cronică plastică (susținută mulți ani de H. Blazian), cronică cinematografică (datorată neobositului D. I. Suchianu), acestora adăugându-li-se mai târziu cronica sportivă, cronica modei, gastronomică, a șahului etc. Deși se declara „în afara școlilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana întâi, este tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
libertatea de mișcare. Un atu este spiritul polemic, intratabil, un pic scorțos, care îi înlesnește autorului accesul spre teme controversabile, susținându-l în emiterea unui punct de vedere propriu, scos în relief de formulări bine gândite. Refuzând dezinvoltura spectaculoasă a eseisticii, analistul își desfășoară demonstrațiile ambițioase într-o manieră echilibrată, cu o tentă de profunzime dată și de referirile la context („circumstanțele” sociale și politice, „liniile de forță” ale mișcării de idei dintr-o epocă sau alta), într-un exercițiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse cu mijloacele grotescului și ale absurdului”. Eseistica lui M., cultivată cu precădere în ultimul deceniu, nu e propriu-zis literatură, dar nici discurs științific sau filosofic în sens strict, și nici publicistică obișnuită. Întrunind trăsături proprii fiecăruia dintre cele trei domenii, ea învederează în primul rând marca distinctivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
timpul răbdător al lecturii”, redacția își propune să îmbine „temele literaturii cu cele ale actualității civice, manifestându-se drept un combatant decis în favoarea idealului democratic”. Profilul, prin tradiție, literar, și caracterul cultural enciclopedic vor fi menținute: pe lângă beletristică, critică și eseistică literară, traduceri, fiecare număr cuprinde rubrici de teatru, film, muzică, arte plastice, filatelie, sport, precum și articole pe teme economice. În dorința de reașezare a valorilor după noi repere, politica editorială urmărește participarea scriitorilor românilor din afara granițelor, difuzarea moștenirii interbelice (inclusiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
reiau articole de Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica. Sub titlul „Pagini cenzurate” sunt cuprinse interviuri, studii, eseuri ce nu au apărut la vremea lor, precum și fapte de pe traseul unor cărți prin vămile cenzurii, în fine, „eseistica acestui calvar”: ședințe și referate, strategia dialogului cu forurile tutelare, profesionalismul, dar și abilitatea compromisului, dureroase tăieturi. Dar principala preocupare a F. postdecembriste îl constituie un amplu program de promovare a valorilor literaturii române contemporane, concretizat în colocvii, anchete și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
își propune să reflecte realitatea postrevoluționară și să insiste asupra schimbărilor produse în țară. Colaborează cu poezie Ion Anghel, Ion Arcaș, Horia Bădescu, Petre Bucșa, Ioan Biriș, Adrian Popescu, Rodica Marian, cu proză - C. Zărnescu și Cornel Udrea, iar cu eseistică - Adrian Marino, Constantin Cubleșan și Gh. Cordoș. Într-un număr este evocat N. Iorga la cincizeci de ani de la moarte, reproducându-i-se poezia Brad bătrân. La un an de la evenimentele din decembrie 1989, revista scoate o ediție specială, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286952_a_288281]
-
obiectivității științifice. Sunt idei promovate de C. în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
CRITERION, publicație bilunară apărută la București între 15 octombrie 1934 și 1 februarie 1935 (șapte numere, dintre care 3-4 și 6-7, duble). „Revistă de arte, litere și filosofie” de orientare umanist-spiritualistă, C. este profilată pe eseistică și comentariu critic. La primul număr, o notă discretă din josul paginii a patra declară că publicația „nu reprezintă Asociația de arte, litere și filosofie” cu același nume, dar îi întreține spiritul: „Titlul acestei reviste se explică prin faptul că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
focalizeze într-o unică lentilă stilistică și imaginară viziunea sumbră a „cadavrelor în vid” și protestul la adresa absurdului totalitar, conferind astfel scrisului lui B. o dimensiune nebănuită în anii ‘50 ai secolului trecut. Baconsky credea în superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Țara”. Îi apar texte și în publicații străine: „Prager Presse”, „Glos prawdy”, „Droga”, „Der Bund”, „Die Tatwelt”, „Archiv für Geschichte der Philosophie”. Foarte fecund, e prezent aproape în fiecare an cu câte o nouă contribuție pe tărâmul liricii, dramaturgiei sau eseisticii: Pașii profetului (1921), Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Filosofia stilului (1924), În marea trecere (1924), Fețele unui veac (1925), Daria (1925), Fapta. Învierea (1925), Fenomenul originar (1925), Ferestre colorate (1926). Din 1926 intră în diplomație, ca atașat de presă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de eleganță sporită, amintește mai vechiul și insolitul caiet „Agora”, „colecție internațională de artă și literatură” realizată în 1947 de Ion Caraion și Virgil Ierunca, sub auspiciile Fundației Regale „Mihai I”. Revista - se spune în articolul-program - publică poezie, proză și eseistică literară, cu condiția însă ca autorul să aibă talent. Deși nu urmărea a fi în primul rând o publicație cu profil politic, unul dintre obiectivele ei principale era acela de a milita „cu toate mijloacele pentru jocul liber al democrațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286430_a_287759]
-
precum: moarte, angoasă, culpabilitate, responsabilitate, trăire autentică/neautentică, angajare/neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar și cu sociologia, prin lucrările prestigioase ale lui Richard F. Behrendt (L'homme à la lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială a spiritualității naționale, a „preformat” elementele frumosului românesc, imprimându-i „stilul pământului”, în timp ce ideea romană și cea bizantină, selectate prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Ov. S. Crohmălniceanu, „Idealul și valoarea estetică”, AFT, 1967, 17; Teodor Tihan, „Estetica lui Tudor Vianu”, ST, 1968, 12; Ov. S. Crohmălniceanu, „Estetica lui Tudor Vianu”, RL, 1969, 7; Doru Mielcescu, „Nivele estetice”, VR, 1973, 5; Dan Cristea, Eseu și eseistică, LCF, 1974, 47; Voicu Bugariu, Artă propusă și artă trăită, LCF, 1976, 32; Mihai Nadin, „Artă și civilizație”, AFT, 1977, 1; Dumitru Velea, „Arta de la A la Z”, R, 1979, 9; Mircea Braga, Însemnări despre „criterii”, T, 1979, 10, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
a descoperi antidotul convenției (care nu este altceva decât o altă convenție, evident). În clipa în care romanul textul literar, de fapt, în general emite pretenția de globalizare, ca să-i zicem așa, de înglobare a întregii literaturi, culturi, istorii, psihologii, eseistici etc., el se depășește pe sine. În Modernism avem de-a face mai mult cu descoperirea că acest lucru este posibil. Vârfurile Modernismului Eliot și Joyce sunt în fond două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie), dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
propune să nareze, fracturează unitatea romanului în capitole independente, sporind senzația de dezorientare epică. De altfel, nu puține capitole au fost publicate independent, ca nuvele, majoritatea în revista „Vers”. În fine, extrem de variată se dovedește a fi publicistica literar-culturală și eseistica din exil a lui P. Risipite într-o mulțime de publicații, textele transpun, în bună măsură, episoade memorialistice, reconstituite în lumina adevărului și a obiectivității, cum ar fi, printre altele, Amintiri de la „Iconar”, apărute postum în „Drum” (1975, 1976). Scrisul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
tipare general-umane: avari și vrăjitoare, firi aprinse și semețe, muncitori ai pământului (Dăruța - model de bunătate, Gheorghe - întruchipare a mândriei, badea Iacob - adevărat cavaler al speranței). Lirica lui V. s-a sincronizat cu momente de vârf ale poeziei românești postbelice. Eseistica, adunată în volumele Viața cuvântului și A vedea cu inima, ia forma unor instantanee despre problemele sociale, etice și politice ale timpului, de meditații lirico-filosofice asupra actului artistic (modernitate, logică poetică, viziunea scriitorului asupra realității obiective și interpretarea subiectivă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
redacție. Care considerați că sunt autoarele ce au reușit să se impună în anii postdecembriști și ce au adus nou creațiile lor în domeniul abordat? Anii postdecembriști au vehiculat nume incontestabile în poezie, proză, memorialistică, publicistică, poate mai puțin în eseistică. Nu știu dacă în această perioadă s-au scris capodopere, dar cu siguranță sunt și persoane feminine care au întreținut profesionist scena literară: Gabriela Melinescu, Mariana Marin, Marta Petreu, Angela Marinescu, Gabriela Adameșteanu, Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, și nu în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]