749 matches
-
valorică a prozatorului, particularitățile tehnicii narative și ale universului tematic. Ciclul deschis prin Ziua și noaptea (1998) a fost continuat prin Voința de putere (2001), un roman cu o încărcătură epică densă. Tematica de strictă actualitate, iar modalitățile „realiste” și „eseistice” de investigare a realului social și sufletesc sunt îmbinate fericit. Cărțile lui B. mărturisesc un demers unic, de ansamblu, conceput „pe scară mare”; ele sunt fațetele unei experiențe spirituale pe care scriitorul o propune cititorilor, instituindu-se pe sine ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
limbajului”. B. a scris și poeme, piese de teatru (Culoarul cu șoareci, 1980, Bătrâna doamnă și fluturele, 1982), scenarii cinematografice (între altele, scenariul filmului artistic de lungmetraj Răutăciosul adolescent, realizat de Gheorghe Vitanidis în 1969). A mai semnat publicistică și eseistică vădind poziția lui antitotalitară (volumul de eseuri Spiritul românesc în fața unei dictaturi, scris la Paris în 1988 și publicat în țară după aproape un deceniu) ori năzuința unei superioare pedagogii socio-culturale (seria de eseuri Riscul în cultură, publicată în „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Ion Pas, Marin Preda (nuvela Ceața), Geo Bogza (Moartea lui Iacob Onisia), Arthur Maria Arsene, Ilarie Voronca, George Dan, Aurel Baranga, Sorana Gurian, Lucia Demetrius, Eusebiu Camilar, Dan Petrașincu, Pavel Chihaia, Liviu Bratoloveanu, Ury Benador. Contribuțiile de critică literară și eseistică îi au ca autori pe Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Silvian Iosifescu, Ovidiu Drimba, Al. A. Philippide, Cicerone Theodorescu, Mihail Petroveanu, Marin Sârbulescu, Virgil Ierunca, Ov. S. Crohmălniceanu, Ion Biberi, Miron Radu Paraschivescu, Camil Baltazar, Rosa del Conte, F. Aderca, Ioana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
români. Monografia Hortensia Papadat-Bengescu (1985; ediția a doua, din 2002, a fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei, îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul parcurs al operei (cu excepția romanului Drumul ascuns, apreciat drept cea mai obiectivă creație a scriitoarei), ponderea psihologicului în prima sa parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
fel de încoronare a preocupărilor privind filosofia vârstelor, studiul Erocrație și pedagogie (1937) explică tendința erotică a societății (și, implicit, a educației) ca urmare a ieșirii omului din realitatea armonizatoare a vieții generale. Eseurile despre opera lui Lucian Blaga, esența eseisticii literare a lui B., își găsesc motivarea în primul rând în conjugarea a două moduri de înțelegere a lumii. La doi ani după ce publică în „Gândirea” studiul Lucian Blaga, eseist (1934), în care pune în evidență polivalența spirituală a autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
picarești și umorului, iar Sfârșitul bahic, cu acțiunea plasată în anii ’50, în toiul „obsedantului deceniu”, reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i u, ce se poate detecta uneori, este explicabilă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
civilizației române moderne, în care dă „câteva indicațiuni” referitoare la sinteza asupra civilizației române. Alt colaborator constant este Camil Petrescu, cu articole precum Scriitorul român, Modernism și modern, Teatrul de idei, Despre teatru, Între artă și fotografie, Cărțile noui. Texte eseistice dau Cezar Petrescu (Teatru și literatură, Romanul orașelor, despre romanul românesc citadin, în care vede „oglinda realității românești”, Imaginație, realitate și literatură), Constantin Noica (Noi și cultura străină, Literatura e a nebunilor, nu a noastră, Filosofie și public), Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
care vede „oglinda realității românești”, Imaginație, realitate și literatură), Constantin Noica (Noi și cultura străină, Literatura e a nebunilor, nu a noastră, Filosofie și public), Mircea Eliade -Teme folcloristice și creație artistică, Nimic altceva decât romane?, unde pledează pentru literatura eseistică, la fel ca Mihail Sebastian în Eseu și critică. În 1933 Eugen Ionescu are numeroase articole, printre care Decesul criticei („Critica literară a murit, cum au murit epopeea și tragedia clasică”). Eseul, cu un loc privilegiat în revistă, e ilustrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289125_a_290454]
-
mai mare parte, în maniera didactică tradițională, dar și cu deschidere spre limbajul criticii moderne. O altă carte, Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sârbu (1999), se compune din cinci secțiuni - Transparențe autobiografice, Radiografii social-politice, Apetitul pentru digresiunea eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să gloseze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
Activitatea lui B. poartă (prin varietate, mod de abordare a temelor) amprenta modelatoare a lui G. Călinescu, maestrul unei generații de cercetători (critici și istorici literari) cărora le-a stimulat, cultivat și îndrumat gustul pentru investigația documentară exhaustivă și explorarea eseistică din unghiuri surprinzătoare, pentru studiul monografic aplicat și lucrarea de sinteză. În timp, lucrările lui B. se ordonează pe câteva dominante. Monografia dedicată lui C. A. Rosetti este urmată de restituirea jurnalului acestuia, într-o ediție din 1974 (Jurnalul meu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
mai mult ca leac decăt ca otravă (...) leacul este neliniștitor în sine (...) nu există leac inofensiv. Pharmakon-ul nu poate fi niciodată pur și simplu binefăcător”. Întălnim specificații similare și la pharmakonul cioranian: descrierea sinelui (fie pentru sine, fie pentru alții), eseistic sau aforistic este ambivalentă: încăntarea stilistică vine cu tristețea metafizică, umorul discret cu cel mai adănc pesimism, elogiul muzicii cu pulverizarea divinității ș.a., fapt ce l a făcut pe exegetul Stéphane Barsacq să afirme că „dacă Cioran a fost un
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
conduce și în prezent. În 1994 a întemeiat revista "Poezia", iar în 1995 - "Caietele de la Durău". Este, din 1995, redactor-șef al revistei "Convorbiri literare", căreia i-a stabilit un profil distinct. Autor a peste 40 de volume de poezie, eseistică și publicistică. A obținut numeroase premii și distincții literare, printre care Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (pentru volumul Poeme în balans), două premii USR pentru eseu și altele pentru poezie. Este membru al Comitetului Director și al Consiliului USR și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ce privilegia vechile teme ale naționalismului radical al legionarilor (minus, firește, componenta creștină, dar cu o revitalizare, în fundal, a discursului antisemit) combinată, desigur, cu stereotipuri leniniste. Pentru acest discurs oficial care-și propusese explicit recuperarea foștilor intelectuali "legionari", broderiile eseistice despre românism ale lui Noica erau bine-venite și e dincolo de orice îndoială faptul că acesta și-a dat seama de modul cum este folosit de propaganda ceaușistă atât în țară, cât și în diaspora. Nimeni nu contesta asta, iar această
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Dan C. Mihăilescu). Trebuie subliniat însă că autorul nu se cantonează într-o literatură a derizoriului realității contingente și a „mizerabilismului”. În a doua instanță, evocarea acestui strat al imediatului de maximă concretețe este dublată mai întâi de un palier eseistic al narațiunii, de comentariul disertativ și colocvial-teoretic - pe o latură a lor romanele pot fi definite și ca romane-eseu -, fiind astfel învestite cu un prim nivel de transcendență. Aici își spun cuvântul cultura și experiența jurnalistului comentator politic și cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
obiectivelor mai sus menționate ar fi impus fiind totuși vorba de o lucrare cu caracter științific utilizarea unui adecvat stil "academic". În pofida unei atare constrîngeri formale, trebuie să mărturisim că preferința pentru un stil mai puțin rigid, pe alocuri chiar eseistic, a decurs din dorința de a oferi o lectură mai ușor de realizat, respectiv din dorința de a destinde puțin gravitatea unei practici minciuna, înșelăciunea umană cu consecințe deosebit de complexe pentru omenire. Din nefericire, această practică nu și-a pierdut
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În ceea ce ne privește, am făcut deja acest lucru pe parcursul exegezei noastre, recunoscînd, printre altele: plăcerea "jocului de idei" transformată în scop în sine, abordarea unor probleme "sacre" cu mijloace "profane", introducerea rigorii semiotice într-un context de multe ori eseistic, raportarea poate prea puțin explicită la atributele valorice ale cărții prezentate etc. În pofida acestor puncte critice, sperăm totuși ca studiul pe care tocmai îl încheiem să reprezinte "ceva" nu atît prin ceea ce el actualmente este, ci prin acel "altceva" în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
Liga” cu scopul de a asana societatea, arătându-se intransigent, ca un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, T. Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
recuperărilor totalitare. Ne aflăm încă să nu uităm în plin război rece și orice negociere, mișcare tactică duceau doar la concesii aparente. Joc de poker diplomatic. Editarea Aspectelor se înscria și ea în această logică. Prefața era diletantă, incompetentă, vag eseistică, dar autorul, Vasile Nicolescu, personajul-cheie al întregii afaceri pe atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
occidental, de marea, enorma diferență, dintre neocomunismul de tip Gorbaciov și revoluția anticomunistă de la noi. De faptul, mai ales, că fundamentele comunismului au rămas intacte. Ceea ce este însăși esența situației politice românești. Stilul este direct, cursiv, lizibil, fără mari pretenții eseistice sau, și mai nepotrivit, literare. Culegerea de articole a lui Ion Cristoiu este reprezentativă și sub alt aspect. Ea ilustrează trecerea de la articolul zilnic, inevitabil fragmentar și analitic, la generalizare și privire de sinteză. Ultimul text, în loc de epilog, trage concluziile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultura noastră. Ca și oriunde în lume... 11. Pentru o nouă cultură română Textul care urmează poate fi considerat, în același timp, ca un manifest și o temă de reflecție. Nu este nici mesianic, nici imperativ, dar nici un simplu exercițiu eseistic, fără direcție precisă și finalitate practică. Sunt concluziile sperăm, accesibil formulate ale unei activități și experiențe intelectuale de o oarecare durată, cu particularitățile, orientările și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nici nu e de dorit. Ea nu poate constitui, în nici un caz, un ideal cultural. Fragmente? De acord. Dar ceva în genul lui Fr. Schlegel, nu al improvizațiilor fără cap și coadă, care ni se prezintă uneori cu mari aere eseistice, de fapt simplă jurnalistică pe orice teme culturale: Un fragment, asemenea unei opere de artă, trebuie să fie complet izolat de lumea înconjurătoare și perfect în sine, ca un arici (wie ein Igel) (Athenaeum Fragmente, 206 10). Fragmente reale de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
textele sale în franceză. Concomitent cu prezența literară și publicistică în spațiul cultural din Franța - unde mai tipărește romanele La Fiancée du silence (1957; Prix de la Fondation del Duca) și Le Pauvre d’esprit (1958), precum și o serie de demersuri eseistice, dintre care sunt de amintit L’Église au service de la liberté (1960), Vérité chrétienne et erreur spirituelle (1961), Les Sept péchés capitaux (1964), L’ Œuf (1970) și, nu în ultimul rând, studiul monografic consacrat lui Nostradamus (1989) -, a desfășurat o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]