751 matches
-
eliberări". Tocmai de aceea, Luceafărul îi apare ca "o melodie fără sfârșit, constituită din deschideri metafizice întrebătoare mereu și mereu reluate metaforă muzicală a spiritului omenesc". Într-un soi de anexe, de apendice Addendum sunt trecute în finalul acestui triptic eseistic pe tema treptelor temporalității în Luceafărul, câteva meditații privind relația dintre Faust-ul goethean și Luceafărul lui Eminescu, punctând convergențele și divergențele ideatice și factologice semnificative ale subiectelor și tratării acestora, în cele două capodopere. Mai este atașat și un frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
antic), modelul eminescian se dovedește a fi exemplar în creativitate. Aici, la Nichita Stănescu se înregistrează ne încredințează Florin Oprescu "apogeul eminescianismului" în forma sa catalitică, pe care, de fapt, a urmărit-o cu aplicație de-a lungul întregului demers eseistic al studiului. Gradul influențelor și ruptura, însemnând "despărțirea de model" pe care îl evidențiază poezia lui Nichita Stănescu, relevă "o primă etapă importantă a reactualizării eminesciene în spațiul literar al anilor 60". Funcția catalitică eminesciană determină la Nichita Stănescu "nașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și la nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul este pregătit de-acum a urmări "zona filosoficului", care în proză, bunăoară, propune "o mixtură de secvențe textuale, un gen hibrid, construit sintagmatic din fragmente textuale narative, dialogale, epistolare, eseistice, ironice, retorice", ducând totul într-o zonă a fantasticului în care "visul devine la nivel narativ modul de organizare textuală" (se emplifică prin nuvela Sărmanul Dionis). Tot în zona problematicii filosofice în gândirea eminesciană, se oprește asupra alternativei Ființă/Neființă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
idei. Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate acestea, fără ea, Ellen Key ar fi rămas o modestă scriitoare, autoare a mai multor lucrări cu caracter eseistic (Individualism și socialism, 1895; Mișcarea pacifistă și cultura, 1908; Mișcarea feministă, 1909; Războiul, pacea și viitorul, 1916 etc.). Cum se explică atunci largul ecou pe care această scriere l-a avut în mișcarea pedagogică a vremii? Prin faptul credem că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu-l poți cataloga drept clasic, dar nici postmodern nu-i poți spune, în ciuda intertextualității aparente, câtă vreme toate materialele cu care-și ridică edificiul literar sunt prefabricate prin cele mai clasice procedee cu putință. Un "reportaj" autobiografic cu intruziuni eseistice, culturale și religioase (subtitrate drept "confesiunile unui ortodox revoltat"), cu pagini de proză veritabilă care bruschează retina cititorului întipărindu-se definitiv acolo, iată, în linii mari direcțiile pe care poate merge exegeza. Folosesc, în acest comentariu, însemnările (nepublicate atunci) pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
SF apărut în România (Nemira, București, 1999). A debutat ca dramaturg cu piesa Hold-УП Akbar SAU Toți în America, care a fost pusă în scenă la Teatrul Național din Timișoara în vara-toamna lui 2007. Traduceri din textele sale (în special eseistice) au apărut în franceză, engleză, germană, maghiară, sârbă, slovenă și polonă. Radu Pavel Gheo a obținut o serie de premii literare, printre care: premiul „Nautilus“ pentru povestire al Editurii Nemira (București, 1993), premiul Editurii Athena și al revistei Orizont pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Radio Europa Nova Iași și producător de emisiuni la TV Europa Nova Iași. După un an petrecut în Statele Unite ale Americii, revine în România. Vreme de doi ani este coordonator PR al Centrului de Asistență Rurală Timișoara. A publicat texte eseistice și critice în diverse reviste din țară (Orizont, Dilema Veche, Noua literatură, Timpul). A tradus din limba engleză trei volume, toate apărute la Editura Polirom: Salman Rushdie, Dincolo de limite (cu pseudonimul Petru Dulgheru); Peter Burke, Renașterea europeană. Centre și periferii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o fatalitate asupra căreia nu am puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a devenit nesuferit, pentru că de la o vreme încoace cunoaște o inflație absolut devalorizantă. Una-două, „eseu”, „eseistic”. A ajuns să însemne incompetență (și să o absolve) și pseudo eleganță. De fapt, eseul pretinde o competență totală în cel mai ignorat domeniu, cel al umanului (în care antropologia e rareori competentă, și atunci destul de puțin). Cuvântul „eseu”, impus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
iar harta marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice inferioare. Totuși, pradă unui hedonism generalizat, omul postmodern caută și el
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
compartimentare diferită a abordării, cu dese excursuri asupra unor date de evoluție și de tehnică navală, foarte necesare. Sper din toată inima ca metodologia mixtă și, poate, deconcertantă a tratării (expunere evenimen țială pură, comentariu și comparație de opinii, reflecție eseistică, critică literară) să fie compensată de frumusețea subiectului și de bogăția reproducerilor ima gistice. Sigur, nimic definitiv, nimic fără riscul unei subiectivități asumate. Pirați, corsari, bucanieri (se-nchid bocaporții, se ridică ancora, se-ntind pânzele) Ilegalitatea pe mare, comisă cu ajutorul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de eseistică, deși pot să fie incomparabil mai influente cultural decât cele canonic-științifice, nu pot să fie luate în seamă într-un CV universitar. Munca academică este pur și simplu o muncă, iar cariera academică o carieră, alta decât cea eseistică, jurnalistică, medicală etc. Au regulile lor și abilitarea vine în consecința respectării acestora. De exemplu poți să fii strălucit ca eseist, dar doctoratele se dau urmând criterii standard: admitere, cursuri speciale în școli doctorale, 3-4 examene și 3-4 referate cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
În 1930, André Breton și Paul Eluard, publică L'Immaculée conception, un volum ce adună între paginile sale câteva din textele cheie ale suprarealismului, în primul rând, Le Message automatique, eseul-prefață redactat de Breton, dar și o serie de contribuții eseistice semnate de diverși autori, redactate astfel încât să simuleze diferite stări de instabilitate mentală (debilitate, manie acută, dementia præcox, paralizie generală, inclusiv "delirul de interpretare"), vrând prin aceasta să sugereze că granița dintre nebunie și normalitate este doar o simplă convenție
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acolo e țara!..." Poemul în întregul lui, cu toate bunele intenții, rămâne fals. În schimb, în proza memorialistică, Al. Russo și-a însușit până la virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre și a lui Paul-Louis Courier, adică umorul eseistic, scutit de dezordinea fantastică, în care intră totuși o ușoară melancolie sub forma sentimentului grandoarei geologice. Russo însuși călătorea în trăsură, aplecat într-o rână, și privea munții cu ochii pironiți în zare, lăsîndu-se năvălit de reverii. Însemnările de captivitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
critic a trecut la o nouă echipă, în care cei mai însemnați în ordine de vârstă sunt Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu. Cel dintâi s-a dedicat aproape exclusiv cronicii literare pe care o profesează fără istorism și fără preocupări eseistice, într-o limitare strict profesională și cu un anume dogmatism. În acest spirit Pompiliu Constantinescu a produs cronici, caracteristice prin procentul maxim de sentințe juste, printr-o intrare repede și dreaptă în adevăratul fond al lucrurilor și printr-o totală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un corpus de texte jurnalistice (pentru capitolul 2. au fost consultate ziare din perioada 1 ianuarie-15 octombrie 2007, în total, 101.278 de articole, iar pentru capitolul 3., din perioada 1-15 octombrie 2007, 5.925 de articole), literare (artistice și eseistice, în total, 19 lucrări), științifice (12), juridice (7) și texte de română vorbită (două corpusuri, IVLRA și CORV, discuții de pe forumuri și romanul Muzici și faze de Ovidiu Verdeș)4. Textele postate pe internet au constituit o sursă importantă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic și apar rar sau nu apar deloc în cel științific și juridic. ▪ Categorizatorii adverbiali conținând substantivul chip apar des în textele artistice și eseistice, fiind preferați doar de unii scriitori (apar mai des la Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, dar nu sunt deloc folosiți de Cristian Tudor Popescu, Radu Paraschivescu, Ștefan Agopian), sunt folosiți rar în limbajul presei, foarte rar
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cu tot felul de povești spuse celor mici, pe teme sud-americane sau românești. Pe de altă parte, pornind de la istoria și etnografia Braziliei, face comentarii amănunțite cu referire la ideile lui Claude Lévi-Strauss. Câteva capitole finale au o pronunțată alură eseistică: Pentru și contra „indigenismului” artistic (comparații între arta mexicană și cea peruviană, dar și arta românească), Despre televiziune și cinematograf (calitatea lor și influența asupra tineretului), Cuvinte despre răspândirea neamului românesc la Salvador da Bahía (imaginea românilor peste hotare) etc.
ŢIMIRAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290172_a_291501]
-
Studii eminesciene, ST, 1985, 1; Călinescu, Biblioteci, 239-243; Piru, Critici, 69-72; Constantin Cubleșan, Eminescu în conștiința critică, București, 1994, 96; Constantin Trandafir, Eminescu, poet al ființei, ST, 1995, 6; Theodor Codreanu, „Literatura marilor clasici”, „Porto-Franco”, 1996, 5; Andrei Grigor, Spațiul eseistic, L, 1997, 39-40; Simona Filip, Note de lector, „Antares”, 2000, 22-24; Doinița Milea, Sinteze eminesciene, „Antares”, 2001, 34-36; Popa, Ist. lit., II, 1167; Nicoleta Dascălu, Teoria literaturii sau teoria literară?, „Antares”, 2003, 64-66.
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
ori renunțări. Cochetând cu atracțiozitatea proprie romanului popular, Anotimpuri de trecere poate trimite la Cezar Petrescu (Calea Victoriei, de pildă) ori la Petru Popescu. Publicistică de atitudine în chestiuni literare și culturale, dar vizând și moralitatea publică, pagini scrise cu aplomb eseistic adună volumele Avântul tinerimii (1994), Prostia la români (1997) și Politica literară și viceversa (2002). SCRIERI: Povestiri cu pensionari, București, 1993; ed. 2, pref. Eugen Simion, Timișoara, 1996; Avântul tinerimii, București, 1994; Prostia la români, București, 1997; Anotimpuri de trecere
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
îndată ce lucrurile aveau să intre în normal, o rubrică hebdomadară („Cronica săptămânală“ - apărea sâmbăta, pe paginile 1 și 2, jos, ale jurnalului), cu referiri, la început, la unele eve nimente la ordinea zilei, analizate mai în tihnă, uneori cu pretenții eseistice și chiar literare (în 1920: Supranaturalul și cabala, Despre reforma impozitelor. Impozitul progresiv, Atentatele celebre etc.). În toamna anului 1920 el are șansa să i se ofere un set de scrisori primite de fostul fruntaș al „fracțiunii li bere și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În remake-ul Daphnis și Chloe ai vremei noastre (1928), protagonist e un intelectual aroman, stabilit în cele din urmă în regatul român și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile O rătăcire în infinit și Povestea lui Rustem cel înțelept, apărute în „Propilee literare”. Publicistul, care se manifestă cu rezultate notabile ca șef de revista, este preocupat de tradiția literară, într-
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
Activitatea în care s-a remarcat cu precădere, prin nu puține realizări de referință, este cea de editor, căruia i se datorează recuperarea asiduă, în premieră, și cu deosebit impact la începutul anilor ’90, mai cu seamă a publicisticii și eseisticii unor personalități interbelice proeminente, printre care Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Ion Petrovici, Mihail Antoniade, Dumitru C. Amzăr. Câteva dintre consistentele antologii de publicistică - Emil Cioran, Singurătate și destin (1991), Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a
DIACONU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
García Lorca. Rapsodul (1981). Menținându-se între istoria literară și literatura propriu-zisă, primele trei monografii cvasiromanțate sunt construite cronologic, viața artistului monografiat derulându-se cursiv într-un cadru socio-cultural care o explică; perioadele mai sarace în documente probante sunt completate eseistic cu supoziții existențiale, înfățișate cel mai adesea la nivelul interogației nu numai retorice. Scrierile furnizează, însă, cele mai multe informații și sunt analizate ca atare, închegând devenirea intelectualului și a omului. Cartea despre García Lorca prezintă unele accente mai deosebite, privind valențele
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]