56,556 matches
-
-l alcătuiam din lemn, nu din versuri). Pentru că a venit vorba de dulap, mi-am amintit că, pe vremuri, vreo cîțiva ani m-am gîndit cum să scriu un poem (scurt): cana. Doream să fac o cană din cuvinte, una esențială. Nu mi-a ieșit decît o strofă și aceea, parcă, blagiană. Și n-am mai publicat-o. De fapt, și acum sînt obsedat de acest obiect. În schimb, mi-a reușit o fîntînă! Bineînțeles, scrisoarea asta e scrisă sub impresia
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
mele. Tulburarea mea era imensă. N-aveam cui să o împărtășesc și simțeam că mă sufoc de puterea ce părea că a izbucnit în mine. M-am ridicat de pe pat încărcată de o greutate incomensurabilă. Înaintea mea sta o hotărîre esențială plină de răspundere, ivită magic în mine. "Trebuie să merg la Lovinescu", mi-am șoptit. Purtam în mine povara unei hotărîri inflexibile. Eram ca un condamnat în momentul în care avea să îi cadă capul sub butuc. Hotărîrea mea părea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și trecutul n-aduc decît fețe asemănătoare ale aceleiași extreme, care împart umanitatea în două: "S-ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a asocialului care se vrea astfel, care crede (sau știe) că esențială e diferența, deși începe, oarecum paradoxal, prin a vrea să-și iasă din piele - din pielea numită București. De aici, din această disperare, vine "pactul cu diavolul" - plecarea la Vichy ca reprezentant al guvernului român pe lîngă cel al mareșalului
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine! Culmea, după trei sau patru săptămîni de tăcere, Mugur îmi dă un telefon și-mi poruncește (pentru a cîta oară?) să scriu o
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
virgin, cu gîndul între cracii Aglaei! Ce s-o fi întîmplat, exact, între Rogojin și Nastasia Filippovna, înainte ca acesta s-o penetreze, sub țîța stîngă, cu cuțitul? S-au futut ei, sau nu? Esențial de știut, vă asigur, absolut esențial! Fiindcă, v-am mai spus, mă bate-n perversiune gîndul că cu Nastasia ceva nu-i în regulă la floci! Mereu ea e însoțită de cîte o femeie sau o fetișcană încîntătoare! Vă pot da citate, stimate domn, citate! De
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
jurnalul din România" al Soranei Gurian este "aranjat" și "romanțat" în chip excesiv. "Personajul" central din Les Mailles du filet nu e doar înfrumusețat: el are alte proporții, are un alt profil, are o biografie în parte (dar o parte esențială) inventată. Afirmînd acest lucru, nu am în vedere suspiciunile ce au planat asupra autoarei cărții ce relatează instaurarea comunismului în România. Suspiciuni grave, nutrite nu numai de exilul românesc, ci și de poliția franceză, așa cum atestă memorialistica vremii. � " Tot
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Nazaria Buga pietà se topește agonia pe munții Atlas dintre umerii tăi: fixez într-o clipă scrisoarea esențială aduc, la marginea patului, euharistia și atâta apă că oasele tale se spală în râu; în sala bronzurilor intru apoi, cu tine, pe brațe; nu privi înainte, e doar lumina lui Dumnezeu naturală care trage din iluzia absolută a chipului
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
Gurian, pasiunea alcovului, pasiunea măruntelor preocupări ale vieții burgheze ridicate la rangul de înalte preocupări principiale, romanul nu al vieții și nici al oamenilor, ci romanul pur și simplu al ocolirii vieții, al disprețului pentru om și pentru preocupările lui esențiale. Nu avem nimic împotriva iubirii și nici împotriva reflectării ei în opera de artă. Dar trebuiește delimitat teritoriul dragostei de cel al trivialității burgheze. {i această delimitare nu o face niciodată d-na Sorana Gurian în romanul sau nuvelele sale
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
casetă ori compact disc, în lectura autorului. În fața microfonului Societății Române de Radiodifuziune (S.R.R.), prin 1935, Mircea Eliade observa că oamenii se ocupă prea puțin cu aspectele fundamentale ale vieții: "Este ciudat cât de puțin se interesează oamenii de lucrurile esențiale..." Această mărturisire, în care se simte pulsul febrilității întregii generații din care făcea parte și al cărei "șef" era considerat, are rolul de a stabili, în mod indirect, liniile generale, intențiile care-i vor jalona întreaga activitate științifică și literară
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
textul eminescian. Informația istorică, documentară, pe care o aduce această carte este impresionantă și amintește de minuțiozitatea studiilor neoistoriste. Jocul influențelor, deopotrivă primite și exercitate, este analizat îndeaproape, accentul căzând asupra felului în care se răsfrâng în opera eminesciană momentele esențiale ale culturii italiene, de la antichitatea romană până la romantismul italian reprezentat de Leopardi. Viziunea politică a lui Eminescu apare și ea confruntată cu "reperul italian", rădăcinile comune și similaritățile istorice dintre cele două țări făcând această pendulare între spațiul românesc și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
pietre ți-e dat. / Din sufletul tău și-ar croi ei sandale." Poezii III O poetesă, acum. Despre Irina Mavrodin nu trebuie spuse prea multe, ea este una dintre cele mai cunoscute traducătoare de limbă franceză, fără efortul dumneaei cărți esențiale ar fi întârziat la întâlnire. Cum scrie Irina Mavrodin poeme însă? Cu un conformism odihnitor, fără a căuta cu obstinație originalitatea sau șocul lingvistic. Poemele Irinei Mavrodin sunt hipersimple și totuși nu banale, au o melancolie eterată și un suflu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
o invitație de la o statuie. Nu încape îndoială că, mare iubitor de operă, Mircea Horia Simionescu se visează în chip de Don Giovanni, știindu-se în viața reală un Don Juan. Cel de-al doilea argument este Cartea despre femeia esențială și lumile anexe din volumul Bibliografia generală care, cum se știe, îl are autor chiar pe... Mircea Horia Simionescu! Jurnalul oferă o lectură delectabilă și se citește dintr-o suflare. Așa cum autorul ne-a obișnuit încă de la debutul lui, pe
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic, el reunind pasiunea și marea libertate." Metro * "O carte minunată. Sentimente autentice. Impresionante narațiuni. Neobișnuite unghiuri de contemplare și observații remarcabile. Profundă filozofie a vieții. Și o limbă poetică fabuloasă. Limba care
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
istoria și faptele de vitejie" - exemplul îi aparține lui Cioroianu -, care exilează alteritatea în zona periculoasă a excluderii), ajuns la concurență cu memoria, pe care-o lasă s-o invadeze, căci și-a pierdut ceea ce Adrian Cioroianu consideră o componentă esențială a istoriei: capacitatea de a uita. Ceea ce pentru individ e ucigător („Putem îndrăgi uitările, dar întotdeauna ne va fi teamă de Uitare.", scrie criticul de teatru George Banu într-o carte care chiar așa se numește, Uitarea) e salvator pentru
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
funcționează efectiv, caută cu răbdare punctele de acroș, folosindu-se în același timp de o bibliografie impresionantă ca de un instrument de investigație funcțional. Ceea ce mai merită, apoi, semnalat, este faptul, că deși travaliul filologic este - după cum remarcam mai devreme - esențial, el nu rămîne, nici pe departe, un scop în sine, ci conturează chiar o posibilă deschidere spre zona investigării mentalităților. După cum și-a propus să ne demonstreze autoarea, poetul pare să se integreze într-adevăr unei epoci mai noi, definită
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
boieresc e și în gestul povestirii. Plăcerea de a spune, în care ușor ghicești plăcerea de a asculta, apoi privirea ce simte bine acasă, descoperind după zeci de ani de absență că în ciuda tuturor neajunsurilor orașul nu s-a schimbat esențial. Să țină descoperirea aceasta de real sau de ficțiune? Tehnica de construcție pe care autorul, arhitect și scenograf, și-o alege e cea a colajului. Un colaj romantic e idealul pe care îl dezvăluie pe prima pagină, găsind în el
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
i se va părea lui însuși "într-un tîrziu....un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva de mult". În această alchimie a reveriei - în scris sau în lectură, literal și în toate sensurile - aurul e desigur esențial: "...nu-l vedeam șpe Aubrey de Vereț altfel decît locuind într-una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten spre apus, încingîndu-l cu o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucîtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în cel mai înalt sens pentru un reprezentant al iluminismului", exponent și "ctitor al epocii sale". Este un extravertit și povestește doar ce a trăit "ca martor ocular". Prețuiește "fericirea de natură practică", afirmă "universalitatea rațiunii" și este, în chip esențial, optimist, încrezător în valoarea experiențelor și pragmatic. Crede în acțiunea formatoare a scrisului și vede în secolul său, al XVIII-lea, un "timp de maturitate a umanității". Anticipează, prin acest spirit pozitiv, Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, romanul
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
Polirom a făcut obiectul unui articol din numerele noastre trecute. Interviul luat de doamna Binder completează o biografie tragică și grotescă, la limita senzaționalului. Un alt interviu extrem de reușit în care autoarea reușește să atingă cam tot ce poate spune esențial un scriitor despre viață, e acela luat lui Ismail Kadare, romancier albanez în mare vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-o stare neutră, căci nu înțeleg ce se întâmplă acolo". Ricoeur simpatizează cu un Derrida post-deconstructivist, și poate acest gen de opinii ne pot feri de febrele metodologice datate deja. Alte chestiuni esențiale pentru Ricoeur sunt fundamentarea etică a învățământului, precum și, nota bene, nevoia ca relațiile subiective și intersubiective să fie resituate pe fundalul instituțiilor, distincția necesară dintre operă și om (și implicit, dintre biografia autorului și operă). Ricoeur își declară rezervele în fața
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
face că esența lucrurilor să devină evidență" (p.63). Toată această evoluție a conceptelor și obișnuințelor culturale ale omului secolului al XVII-lea explică rolul crescînd al alegoriei și funcția să alternativă, de creare a iluziei dar și a deziluziei, esențială pentru dialectica barocului; înțeleasă că un releu al comunicării sociale, ca un cod literar, alegoria este un procedeu de bază și totodată formă generală de manifestare a intențiilor autorului Istoriei ieroglifice, observație mai veche și utilizată cu rezultate notabile de
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
pentru viața sa interioară. Memorialistul descrie cu lux de amănunte descinderile sale la clubul de călărie din Niamey dar vorbește prea puțin despre cărțile care i-au provocat mari revelații în cei peste 50 de ani de exil, despre întîlnirile esențiale pentru evoluția sa spirituală, despre marile prietenii și eventualele iubiri. întotdeauna, într-o carte de memorialistică te aștepți să găsești o mică revelație. Un element declanșator care să "lumineze" existența celui care se confesează. Cel mai important element al unei
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
cu o boxa din care curgeau colinde trona modest în mijlocul incintei, iar pavajul de marmură era proaspăt lustruit. Azi dimineață, scările rulante nu mai mergeau. Erau oprite și încercuite de muncitori care le gâdilau pe ici pe colo, prin punctele esențiale. Rezultă că experiența acumulată cu ocazia sutelor de vizite de lucru ale lui Ceaușescu încă le mai folosește românilor. Un singur lucru se pare că au uitat când s-au pregătit pentru mai sus menționată vizită a lu’ nenea doctoru
Văruind vei dobândi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21166_a_22491]
-
și tot felul de alte răni mici și trecătoare. Pe lîngă pericolul automutilării, mă mai pîndește însă și spectrul preinfarctului. Și ăsta are legătură tot cu faptul că sînt aiurită. Dacă printr-un colț al unei camere trece un fir esențial pentru funcționarea unei instituții cu 1000 de oameni, e sigur că de firul ăla mă voi împiedica eu. Dacă undeva, într-un colț al universului, o cafea se află în preajma unui laptop, atunci cafeaua aia o voi varsa eu. Pe
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
voi varsa eu. Pe laptop. Cel mai expus e al meu, pe care am deversat deja lichide de vreo 3 ori, din fericire, fără consecințe dezastruoase. În momentul ăsta, o singură tastă e nefuncțională și nu e una dintre cele esențiale. Știu însă că, pe unde trec, toată lumea își îmbrățișează surescitată divaisurile, c-o mînă, în timp ce, cu cealaltă îndepărtează cănile pline. Și că pe vremea cînd aveam PC, și nu Mac, am vărsat tot ce s-a putut în tastatură, de la
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]