2,623 matches
-
ferată de la Ciurea, lângă Iași, care l-a lăsat infirm. La Cluj a întemeiat Societatea Etnografică Română, al cărei președinte a fost (1923-1927), și revista „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, iar împreună cu Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne, Muzeul Etnografic al Transilvaniei. La doar treizeci și trei de ani, în 1918, este ales membru corespondent al Academiei Române, devenind membru activ în 1920. Pe urma unei sugestii a lui V.A. Urechia, primul care a intuit că Dimitrie Cantemir a lăsat altă hartă
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
manifestând o accentuată predilecție pentru valorizarea filonului folcloric. Proza, mai puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911), incursiune romantică și cu o apăsată tentă etnografică în lumea satului românesc, cu credințele și miturile lui ancestrale. Modeste din punct de vedere literar, scrierile dramatice sunt reprezentate de două scurte piese: Stana (dramă în versuri, tradusă din franceză de poetul D. Nanu și publicată în „Convorbiri literare
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
spații europene (Olanda, Italia) și latino-americane. Mai ales ultima carte e pe cât de atractivă, tot pe atât de instructivă, cu derularea de peisaje naturale și imagini ale unor orașe, cu informații privind flora și fauna, cu frecvente comentarii de natură etnografică și sociologică (momentul central e un ceremonial nocturn de magie desfășurat într-o pădure braziliană), cu incursiuni istorice. SCRIERI: Pe căi de miazăzi, București, 1947; Fără frac și joben, București, 1952; Perfecții diplomați, București, 1962; Domnul Daltaban de Seraschier, București
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
Bosfor, Smara, Adriatica, Via Crucis ș.a. Se reproduc aproape in extenso, în orice caz fragmente întinse pe mai multe numere, din Călătorii la românii din Macedonia de D. Bolintineanu și din călătoriile lui V. Alecsandri. Tot cu un pronunțat caracter etnografic sunt Limba românească în Serbia din volumul lui Ioan S. Nenițescu, De la românii din Turcia europeană și Orașul Bursa, Valahia moravă (sau Mezericul valah) de T.T. Burada, Țara țopilor, o analiză interesantă a unei comunități din ținutul Câmpenilor, în Munții
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
exprima năzuința sufletului uman de a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de superstiții și credințe stranii, punctat și de anomalii sociale. Optica, scenic obiectivată, e demitizantă. În Umbra, venit după cincisprezece ani de absență în locurile de obârșie, un mărunt funcționar, Jorj Iuliski, alias Ghiță
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
în 1943 împreună, sub titlul Duhul pământului. Basm proiectat într-un timp istoric incert, dar într-o geografie precisă, Pribeaga expune la început evenimente de la Curtea împărătească din Bizanț, spre a se desfășura apoi în Valahia, alcătuind un vast tablou etnografic. Pornită în căutarea mirelui fugar, un Făt-Frumos de dincolo de Istru, Irina, fiica bazileului, Cosânzeană egeică, pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de a cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
după H. Delporte, 1979) statuetele exprimă mai mult decât un ideal estetic, unul erotic, dezvoltarea erotismului fiind legată de expresia carnală. 3. Reprezentările sunt legate de imaginea fecundității. O serie de autori, printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
că arta paleolitică răspunde unei pluralități de motivații, după locuri și circumstanțe: magie de vânătoare, de fecunditate, șamanism, ceremonii de inițiere și, de ce nu, reproducerea unor evenimente reale. Observăm că cea mai mare parte a teoriilor fac apel la comparațiile etnografice, dar chiar și în prezent, sunt specialiști care aduc o serie de critici, destul de întemeiate, nu atât acestor comparații, ci modului în care sunt utilizate. Criticile vizează trei puncte esențiale: decontextualizarea: s-a argumentat că, atunci când H. Breuil (1952) a
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
implică o anumită contracție a timpului, o perspectivă anistorică, deoarece comparațiile apropie o societate paleolitică și una actuală; omogenizarea: aceste teorii au elaborat o vedere omogenă și utopică a vânătorilor-culegători din Paleoliticului superior, considerându-le o simplă extensie a „prezentului etnografic”. Toate aceste critici au fost foarte bine rezumate de M. Conkey (1984): rezultatul tuturor acestor teorii a fost de a crea o imagine utopică omogenă a Paleoliticului superior, considerat ca o perioadă de înflorire a artei și simbolismului. Noi ne
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe, Vatra de foc în practicile rituale ale vieții în satul românesc din Transilvania, Petru Ursache, Zburător și zmeu, Corneliu Bucur, Condiția modernă a muzeului etnografic ș.a. Se valorifică astfel tezaurul culturii populare nu numai din spațiul transilvănean, ci și de pe întregul teritoriu românesc. V. V. G.
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie etnografică a satului dunărean, romanul înfățișează și datini de nuntă și înmormântare, obiceiul de a striga de pe dealuri, de Lăsatul Secului, făcând publice aventurile erotice petrecute în cursul anului sau acela de a invoca ploaia prin jocul paparudelor și prin îngroparea
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
adiționale din participare. Cele mai importante sunt prestigiul, respectabilitatea pe care le aduce conducerea unei inițiative colective, laolaltă cu întărirea poziției în rețeaua socială. Cunoașterea surselor leadership-ului în organizațiile comunitare nu este foarte bine așezată. Popkin observase în cercetarea sa etnografică din Vietnam că, pentru ca liderii să fie eficienți, aceștia trebuie aleși dintre membri cei mai capabili și mai credibili. Aceste caracteristici sunt asociate cu poziții centrale în structura de rețea a comunității, care evocă prestigiul și competențele cele mai înalte
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
absolvi liceul la Sinaia (1961) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966). Până în 1975 este redactor la Radio România Cultural, iar până în 1998 lucrează la Televiziunea Română, unde realizează emisiuni culturale, mai ales filme pe teme etnografice și biografii ale unor personalități. Din 2001 este redactor asociat la revista „Luceafărul”, iar în 2003 editorialist cultural la „Curierul Atenei”. Debutează la „Viața românească”, în 1980, cu un fragment din Zilele cele scurte, roman publicat integral în 1988, reprezentând
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări etnografice, speculații istorice. T. are darul povestirii, știe să improvizeze plecând de la detalii excepționale, mai ales cu valoare documentară, țese ingenios o pseudointrigă, dar compozițiiile suferă adesea, la nivelul ansamblului, prin lipsa coeziunii. SCRIERI: Zilele cele scurte, București, 1981; Cumpenele, București
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
cursuri de antropologie culturală a popoarelor romanice. A fost fondator și redactor la „Anuarul de folclor” (1980-1983), membru în colectivul de redacție al „Revistei de etnografie și folclor”, colaborator la „Revista de folclor”, unde, în 1958, a debutat, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Fabula”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Freiburg), „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra” ș.a. Ia parte la finalizarea unor mari proiecte de cercetare internațională: Enzyklopädie des Märchens (editată de Kurt Ranke și Rolf Wilhelm
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
SUA). Cele dintâi studii publicate de T. sunt de istorie a folcloristicii și, probabil, au fost scrise la îndemnul lui Ion Mușlea. Arthur Schott și culegerile lui de povești românești, Începuturile interesului pentru folclorul românesc în Banat, Activitatea folcloristică și etnografică a lui Simion Mangiuca, Vuk Karadzić în folcloristica românească din secolul al XIX-lea reprezintă câteva tentative izbutite de a urmări modul în care a prins contur, etapă cu etapă, interesul pentru folclor, ca parte a procesului de edificare culturală
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
baladei în cultura română și, de asemenea, poziția pe care o ocupă printre celelalte configurări artistice din aria sud-est și central europeană. Se supune unui examen critic exhaustiv problematica proprie cântecului despre „jertfa zidirii”. Textul poetic este raportat la stratul etnografic și la contextul mentalităților, fiind pus în relație cu credințele, practicile magice și cutumele legate de construcție (materiale, alegerea locului, așezarea fundamentului, terminarea edificiului, mutarea în casă nouă). Sunt trecute în revistă și tipologizate legendele construcțiilor (Cine construiește, Locul potrivit
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
legendele europene, București, 1970; Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, tr. Claudia Morar, pref. Claude Lecouteux, București, 2001; Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine, tr. Anneliese și Claude Lecouteux, Grenoble, 2001. Ediții: Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I-II, introd. edit., București, 1971-1972; Arthur Schott, Albert Schott, Rumänische Volkserzählungen aus dem Banat (Märchen, Schwänke, Sagen), București, 1971 (în colaborare cu Rolf Wilhelm Brednich); Povești din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975 (în colaborare cu
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
Brașov 01.11.1925 - 01.12.1926 sergent oraș Liceul Industrial Brașov 01.12.1926 - 30.10.1927 pedagog Revizoratul școlar Cluj 01.01.1928 - 31.07.1928 secretar școala primară Lujerdiu 01.12.1928 - 31.05.1929 învățător Muzeul Etnografic Cluj 01.10.1929 - 01.03.1940 preparator - șef lucrări Institutul Central de Statistică București 01.04.1940 - 31.03.1943 șef serviciu Facultatea de științe Iași 01.03.1943 - până în prezent conferențiar 11. Dacă mai deține funcții și la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
soldat. După ce m’am eliberat am continuat liceul clasa VI la Brașov, întreținându-mă singur. Pot spune că părinții nici nu știau pe unde am făcut școală. Biata mamă îi spunea la Universitate „aversitate”.- Cercetarea poporului de jos sub formă etnografică m-a atras decuvreme. Astel că, în cl.a VII-a fiind, am proiectat monografia satului meu natal. Lucrul m-a condus deadreptul în atelierul de lucru al profesorului Romulus Vuia dela Universitatea din Cluj, care ocupa atunci catedra de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
satului meu natal. Lucrul m-a condus deadreptul în atelierul de lucru al profesorului Romulus Vuia dela Universitatea din Cluj, care ocupa atunci catedra de Etnografie și Folklor, la care m-am format trecând prin toate treptele erarhice dela muzeul etnografic al Transilvaniei, legat de catedra de Etnografie dela Cluj.- Ajuns șef de lucrări cu vechimea de aici, am trecut la București ca șef de cercetări etnografice în cadrul Institutului Central de Statistică, de unde apoi am fost chemat, în baza activității mele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și Folklor, la care m-am format trecând prin toate treptele erarhice dela muzeul etnografic al Transilvaniei, legat de catedra de Etnografie dela Cluj.- Ajuns șef de lucrări cu vechimea de aici, am trecut la București ca șef de cercetări etnografice în cadrul Institutului Central de Statistică, de unde apoi am fost chemat, în baza activității mele etnografice, conferențiar de Etnografie la Universitatea din Iași, unde printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic, în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al Transilvaniei, legat de catedra de Etnografie dela Cluj.- Ajuns șef de lucrări cu vechimea de aici, am trecut la București ca șef de cercetări etnografice în cadrul Institutului Central de Statistică, de unde apoi am fost chemat, în baza activității mele etnografice, conferențiar de Etnografie la Universitatea din Iași, unde printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic, în care să se oglindească fidel modul de producție bazat pe mijloace de producție a poporului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cercetări etnografice în cadrul Institutului Central de Statistică, de unde apoi am fost chemat, în baza activității mele etnografice, conferențiar de Etnografie la Universitatea din Iași, unde printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic, în care să se oglindească fidel modul de producție bazat pe mijloace de producție a poporului român și a popoarelor conlocuitoare în această parte a țării. Pot spune că în vremuri grele de război am reușit, dar pot spune că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]