808 matches
-
Amiralul-prim al marinei era, până în sec. XII, "Drongarul flotei" (înlocuit apoi de "megadux"). Ceilalți înalți demnitari erau: "protospatharios", care la ceremonii purta spada împăratului; "protovestiarios", administratorul garderobei personale și al tezaurului privat al împăratului; "protostratorios", administratorul grajdurilor basileului; "parakimomenos", șeful eunucilor, paznicul nocturn și adeseori confidentul împăratului; "eparchul", prefectul capitalei, în sarcina căruia rămânea alimentarea populației, conducerea poliției, supravegherea asociațiilor de meșteșugari, etc. În mod cu totul deosebit erau favorizați, în viața Palatului, în administrație și în general în funcții de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
nocturn și adeseori confidentul împăratului; "eparchul", prefectul capitalei, în sarcina căruia rămânea alimentarea populației, conducerea poliției, supravegherea asociațiilor de meșteșugari, etc. În mod cu totul deosebit erau favorizați, în viața Palatului, în administrație și în general în funcții de conducere, eunucii. Foarte puține asemenea funcții le erau interzise, de pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
general în funcții de conducere, eunucii. Foarte puține asemenea funcții le erau interzise, de pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala armă a Bizanțului împotriva tendinței feudale de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala armă a Bizanțului împotriva tendinței feudale de a concentra
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala armă a Bizanțului împotriva tendinței feudale de a concentra puterea în mâinile unei nobilimi ereditare, tendință care a cauzat atâtea tulburări în Occident. Pe de altă parte, eunucii nu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala armă a Bizanțului împotriva tendinței feudale de a concentra puterea în mâinile unei nobilimi ereditare, tendință care a cauzat atâtea tulburări în Occident. Pe de altă parte, eunucii nu s-au dovedit niciodată a fi inferiori nici sub raport moral nici din punct de vedere intelectual colegilor lor necastrați. Iar castrarea nu era socotită o rușine; părinții aparținând familiilor celor mai nobile își mutilau copiii, știind că prin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a ajuns patriarh al Constantinopolului. Romanos I și-a castrat nu numai fiul nelegitim care apoi, ca Mare Șambelan, a condus Imperiul timp de câteva decenii, ci și pe unul din fiii legitimi, devenit apoi patriarh: căci, în situații egale, eunucii aveau prioritatea. În clasele mijlocii mutilările erau mai rare; dar un medic castrat putea să-și facă o clientelă mai mare, căci putea profesa și pe lângă mănăstirile de călugărițe și în spitalele de femei. Toți funcționarii, de toate gradele, erau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Stilicho a fost într-o poziție de a-i distruge pe goți, când a fost trimis de către Arcadius în Illiricum. Curând după aceea, soldații proprii ai lui Rufinus l-au ucis. Puterea la Constantinopol, a trecut acum în mâinile șambelabului eunucul Eutropius. Moartea lui Rufinus și plecarea lui Stilicho i-au dat frâu liber lui Alaric, care a devastat Attica. În 396, el a șters ultimele rămășițe ale Misterelor din Eleusis din Attica, încheindu-se o tradiție a ceremoniilor religioase ezoterice
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
Eudoxia, dominându-l astfel și mai mult pe Arcadius. De asemenea, Eutropius a știut să câștige sprijinul clerului ortodox prin încurajarea Sfântului Ioan Gură de Aur pentru a accepta funcția de patriarh al Constantinopolului în anul 398. Cu toate acestea, eunucul Eutropius a căzut în dizgrație și, la îndemnul împărătesei Eudoxia, a fost demis de către Arcadius. Această mișcare a fost influențată și de manevrele generalului got Gainas, el însuși în căutarea avansării în funcție și a favorurilor curții imperiale. În toamna
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
ucidă, ca să nu atragă antipatia perșilor. I-a urmărit pe ucigași și, în cele din urmă, l-a ucis pe Bessus. Din acest moment, Alexandru se consideră succesorul și moștenitorul lui Darius. Aflat la Babilon, Alexandru îl cumpără pe Bagoas, eunucul, care îl servise și pe Darius al III-lea, cât și pe Artaxerxes III (pe care l-a și otrăvit). Dupa spusele lui Plutarch, Bagoas, cel mai iubit eunuc a lui Alexandru, a câștigat un concurs de dans organizat după
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
moștenitorul lui Darius. Aflat la Babilon, Alexandru îl cumpără pe Bagoas, eunucul, care îl servise și pe Darius al III-lea, cât și pe Artaxerxes III (pe care l-a și otrăvit). Dupa spusele lui Plutarch, Bagoas, cel mai iubit eunuc a lui Alexandru, a câștigat un concurs de dans organizat după traversarea cu succes a deșertului Gedrossian. Trupele macedonene, în rândul cărora Bagoas era foarte popular, i-au cerut lui Alexandru să-l sărute în fața mulțimii de invitați, ceea ce acesta
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
o avere în valoare de 160.000 talanți persani ($ 280.000.000), s-a ales după bătălia de la Issus cu soția lui Darius,cu cele două fiice ale sale și cu un harem regal format din 360 concubine și 400 eunuci. Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar, mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femei persane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femei persane
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
perioade. La Fontaine obține în 1649, diploma de avocat pentru baroul parizian ("Cour du Parlement de Paris"). Debutul lui Jean de La Fontaine în literatură s-a petrecut la 17 august 1654, prin publicarea unei comedii în cinci acte: "L’Eunuque" („Eunucul”), o prelucrare după Terențiu, care nu a avut însă succes. În 1657 La Fontaine scrisese versuri dedicate lui Nicolas Fouquet, "Surintendant des Finances" (ministru de finanțe), unul dintre cei mai influenți curteni ai regelui Ludovic al XIV-lea. Fouquet s-
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
În anul 592, Papa Grigore cel Mare a ținut o predică (Omilia XXVIII) la mormântul lor, care se păstrează în cimitirul de pe Via Ardeatina, unde a fost înălțată și o bazilică în cinstea lor. Potrivit legendei însă, ar fi fost eunuci ai Flaviei Domitilla, nepoata împăratului Domițian. Ar fi fost botezați, împreună cu ea și cu mama acesteia, Plautilla, de însuși Apostolul Petru. Ar fi fost denunțați că sunt creștini chiar de logodnicul Domitillei, deoarece au convins-o pe aceasta să-și
Nereus și Achilleus () [Corola-website/Science/307295_a_308624]
-
deoarece considerau că este neindicat și chiar periculos pentru o tânără prințesă a citi asemenea glorificări ale unor zei considerați la vremea respectivă decandenți. În ciuda faptului că aceasta îi fusese interzisă, Ana a continuat să studieze poezia împreună cu unul dintre eunucii de la curte. Astfel, Ana a primit o extraordinară educație, devenind fără îndoială una dintre cele mai învătate femei ale timpului. După cum era obisnuit în perioada medievală, Ana a fost "promisă" încă din primii ani de viață. Trebuia să se căsătorească
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
zona interzisă bărbaților unde locuiau concubinele sultanului, numărul lor variind de-a lungul peroadelor între 300-800 de femei. Aceastea erau fie scalve făcute cadou sultanului fie pradă de război. Odată intrate în palat erau educate de către îngrijitoarele haremului și de către eunuci, singurii bărbați în afară de sultan ce aveau acces în harem deoarece erau castrați, aceaștia ocupânduse cu paza slujnicelor. Aici se aflau dormitoarele femeilor, ale eunucilor și ale îngrijitoarelor, iar în apropiere de harem se afla camera sultanului. O clădire extrem de importantă
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
sultanului fie pradă de război. Odată intrate în palat erau educate de către îngrijitoarele haremului și de către eunuci, singurii bărbați în afară de sultan ce aveau acces în harem deoarece erau castrați, aceaștia ocupânduse cu paza slujnicelor. Aici se aflau dormitoarele femeilor, ale eunucilor și ale îngrijitoarelor, iar în apropiere de harem se afla camera sultanului. O clădire extrem de importantă era "Încăperea Privată" sau "Încăperea Relicvelor Sacre" (Kutsal Emanetler Dairesi), cunoscută și sub numele de "Pavilionul Sfintei Manti". Aici se află cele mai sfinte
Palatul Topkapî () [Corola-website/Science/303097_a_304426]
-
era venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase, orgiastice. La romani, Cybele era zeița naturii și a fertilității. Deoarece domnea peste munți și fortărețe, era reprezentată având o coroană cu forma unui zid de cetate. Cultul lui Cybele era celebrat de preoți eunuci denumiți "coribanți", care îi conduceau pe credincioși în riturile orgiastice, acompaniate de țipete sălbatice și muzică interpretată la fluier, tobe și cimbale. Sărbătoarea ei anuală de primăvară celebra moartea și învierea iubitului ei Attis. Cultul orgiastic al Cybelei a persistat
Cybele () [Corola-website/Science/302467_a_303796]
-
a mai făcut iluzii: a scris o scrisoare de mângâiere și de îmbărbătare celor exilați, îndemnându-i să se roage ca Dumnezeu să-l ajute să „reziste tiraniei împăratului”. Într-adevăr, la scurt timp după aceea e sosit la Roma eunucul Eusebiu cu misiunea de a-l îngenunchia și pe Liberiu; dar cele câteva minciuni și amenințări proferate s-au dovedit inutile. Prefectul "Leonțiu" l-a arestat pe papă și l-a târât la Milano, în timp ce împăratul se pregătea deja să
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
Moartea lui Sardanapal. În pictura lui Delacroix, regele zace apatic, ca o Venus întinsă pe patul său roz, cu o concubină lângă el care-l ruga să n-o ucidă, iar peste tot în jur, oamenii săi sunt omorâți de eunuci și de gărzile palatului. Se aducea otrava și, în colțul din dreapta, sus, vedem tălăzuind flăcări, anunțându-ne că, în curând, totul se va ridica în fum. George Gordon Byron a scris și el o piesă cu titlul "Sardanapal", în care
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
aducerea membrilor propriei familii -cu acordul califului de la Bagdad- la Cairo și atragerea de partea sa a funcționarilor experimentați din administrația precedentă pentru a- și realiza un cabinet în care putea să se încreadă. În vara lui 1169 Mutamin, mai-marele eunucilor palatului, a complotat cu francii pentru a-i detrona pe ayyubizi dar manevra sa a fost descoperită, el fiind executat împreună cu agentul secret cu care cooperase. În primul său an de vizirat a înnăbușit o revoltă a 50.000 de
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
în Champa, Indonezia, India, Insula Ormuz, Marea Roșie (Aden), Golful Africii (Mogadishu, Malindi). Expedițiile s-au desfășurat ca acțiuni imperiale, fără implicarea negustorilor, lipsite de un sprijin social suficient. Zheng He era sprijinit de împăratul Yongle, dar dublu marginalizat pentru ca era eunuc și musulman, iar mandarinii confugianiști erau împotriva expediției conduse de el. Costurile mari și deficitul structural în operare când pericolele au sporit la granița de nord-vest a Chinei au dus la abandonarea expedițiilor maritime. China era dezavantajată de unitatea politică
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
se întindea sub zidurile castelului imperial Bucoleon. Cu ajutorul unui coș legat cu o frânghie, fu tras în gineceu și conspiratorii, cu șeful în frunte pătrunseră în camera suveranului. Acolo urmă un scurt moment de spaimă: patul era gol. Dar un eunuc din gineceu, care cunoștea obiceiurile lui Nichiphor, arăta conspiratorilor pe basileu întins într-un colț dormind pe pielea de panteră. Ei se aruncară furioși asupra lui. Phokas se deșteptă de zgomot și se ridică. Cu o lovitură puternică de sabie
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
1961, dar a divorțat în 1967. Se recăsătorește în 1968 cu Claude Borillot, de care divorțează în 1982. A mai avut relații cu Vittorio Gassman, Bettino Craxi și Silvio Berlusconi. Este descrisă de Ecaterina Oproiu ca fiind „...corupătoarea sultanilor, spaima eunucilor, marchiză a îngerilor și a producătorilor”.
Michèle Mercier () [Corola-website/Science/309200_a_310529]