704 matches
-
necesar, adică o societate radical descentralizată, În care guvernul este doar unul dintre numeroșii actori pe „piața” politicilor. Aceasta este, informal, definiția procesului de europenizare. Dintre toate cele trei sisteme societale - sfera publică, sfera politică și sfera politicilor -, procesul de europenizare Începe cu schimbări majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice În care se produce schimbarea/inovația În procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
majore În sfera politicilor (policy), indiferent de stadiul În care se află procesul de integrare. Convențiile ratificate, Acordul European de Aderare și acquis-ul comunitar sunt cadrele politice strategice În care se produce schimbarea/inovația În procesul de elaborare a politicilor. Europenizarea, dincolo de multitudinea definițiilor care i s-au dat5, poate fi privită, În fond ca un proces complex de transfer de politici, care presupune, dincolo de procesul politic al integrării europene, Învățarea a noi moduri de a face politici - metode, instituții, idei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
europene, evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care sunt adesea mediate de birocrația greoaie și nespecializată din domeniul complex al politicilor publice. Studiul politicilor de gen, ca fenomen paradigmatic al transferului de politici În contextul mai amplu al europenizării sferei publice, impune, În acest caz, două concluzii importante: prima privește capacitatea politică de a formula și de a implementa politici ale UE În context național, iar a doua are În vedere capacitatea de cooperare Între actorii publici și cei
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
factorul ce va conduce în cele din urmă la teoriile românești de filosofie socială și sociologie. Tradiția junimistă e preluată pe de o parte în granițele științelor sociale de Rădulescu-Motru, care declara: "Datoria fiecărui bun român este să critice această europenizare. [...] Titu Maiorescu a văzut în mod limpede falsificarea europenizării noastre de la început, și mai bine ca el n-a caracterizat-o nimeni. Aceea ce ne rămâne de făcut nouă, cari venim după dânsul, este să repetăm critica lui în cuvinte
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
teoriile românești de filosofie socială și sociologie. Tradiția junimistă e preluată pe de o parte în granițele științelor sociale de Rădulescu-Motru, care declara: "Datoria fiecărui bun român este să critice această europenizare. [...] Titu Maiorescu a văzut în mod limpede falsificarea europenizării noastre de la început, și mai bine ca el n-a caracterizat-o nimeni. Aceea ce ne rămâne de făcut nouă, cari venim după dânsul, este să repetăm critica lui în cuvinte cât de grele, pentru a fi simțită de toți
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a acelei perioade: "Individualismul european, trecut în imitația românească, în loc de a produce opere minunate, ca în Apus, a produs opere mediocre. [...] Pe câmpul economic, individualismul apusean, în loc de a deștepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deșteptat poftele la prădare a avutului public. [...] Europenizarea a adus după sine, la noi, o industrie parazitară; un comerț bancar putred; o agricultură care ocolește munca pământului și trăiește din legi de expediente; a fabricat indivizi români plini de pofte și planuri fantastice, pe cari îi întâlnești la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
întâlnești la fiecare pas, așa de numeroși, că ei au ajuns să împiedice mersul vieții normale, dar n-a fabricat decât foarte rar indivizi români productivi și statornici la muncă, indivizi cari să-și ia răspunderea unei opere durabile. După europenizarea începută la 1848, toate instituțiile țării au fost îmbrăcate în forme noi, dar n-au fost însuflețite de un suflet nou. Instituțiile n-au fost luate în serios" (Motru, 1984:737-8). 4.3. Primii pași în câmpul științelor sociale: despre
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
În interiorul granițelor naționale. Uneori, agendele OSC-urilor etnice sunt complementare cu cea a Uniunii Europene, dar alteori ele sunt În contradicție. Cu toate ca mottoul Uniunea Europeană este „unitate În diversitate”, subculturile europene sunt de multe ori insulare, xenofobe și Înfricoșate de efectul europenizării și globalizării asupra comunităților lor. Dacă OSC-urile orientate pe drepturi umane universale sunt mai cosmopolitane și seculare, subculturile locale pot adeseori să fie defensive și reacționare și mai interesate În a ridica ziduri decât În eliminarea acestora. Dificultatea În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puternice, este probabil că Își vor vedea culturile ca pe niște „proprietăți care trebuie apărate” afundându-se În felul acesta și mai adânc În vechea mentalitate a lui „al meu versus al tău”. Pe de altă parte, În măsura În care ei văd europenizarea și globalizarea ca pe modalități de a se elibera de vechiul jug al statului-națiune și de a obține mai multă independență, manevrabilitate și acces spre lumea exterioară, ar putea să ajungă să-și privească cultura mai mult ca „pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au dovedit foarte rezistente. Primii vizionarii ai Uniunii Europene, la fel ca și corespondenții lor politici În statele-națiune, nu erau obișnuiți cu ideea de a pune laolaltă culturi distincte. Se temeau că aceste culturi locale se vor opune procesului de europenizare și, prin urmare, nu le-au făcut loc la masă negocierilor. Odată cu anii ’70, totuși, multiculturalitatea a suferit o schimbare la față. O nouă generație de cărturari postmoderni s-a alăturat cauzei, argumentând că proiectul iluminist, cu accentul sau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care duce la comportament antisocial În creștere și la crimă. Într-o mare măsură europenii se simt inundați și copleșiți de valul de imigranți. Resentimentul a crescut Încet, Încet În ultima jumătate de secol, iar acum amenință Însuși procesul de europenizare. Numai 21% dintre europenii chestionați În anul 2000 se considerau a fi „efectiv toleranți” față de imigranți. Mai mult de jumătate din populația europeană investigată a spus că procesul de educație suferă dacă procentul imigranților În populația școlară este „prea ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În 1531 asistă la instalarea suveranei sale ca regentă în Țările de Jos. Se acomodează noii situații, locuind în mai multe orașe: Gand, Bruges, Mons, Louvain, pentru a se fixa pentru următorii zece ani la Bruxelles. Este perioada de maximă europenizare a umanistului O. Prin poziția de politician și diplomat la Curtea regentei, propovăduiește concordia între state, neuitând interesele patriei adoptive. Stabilește relații cu personalități princiare (Ferdinand I de Habsburg, împăratul Carol Quintul, frații regentei), ecleziastice (papa Clement al VII-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
imaginarului occident-tal era mult mai mică decît cea a identităților tradiționale ortodoxe rurale. În schimb, aceasta a crescut din ce în ce în Europa centrală, generînd astfel o mentalitate populistă conform căreia țărănimea era privită ca un obstacol în calea "europenizării". 2 De la națiunile medievale la țările protestante În Evul Mediu se folosea expresia Gesta Dei per Francos care însemna că francezii sînt brațul înarmat al lui Dumnezeu. Cel puțin, de acest fapt încercau regii Franței să-i convingă pe supușii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Îngloba aceste descrieri, prin comparație și prin abstractizarea trăsăturilor comune, Într-o clasă mai largă. Chiar dacă aceste sinteze pot fi acuzate de aplicarea, generalizatoare și reductivistă, a unor categorii făurite de antropologi fie după modelul unor manifestări europene, fie prin „europenizarea” unor fenomene locale (vezi discuțiile nesfârșite despre animism, mana, totemism sau despre ansambluri ceremoniale precum șamanismul, vrăjitoria, inițierea, carnavalul ori charivari), utilitatea lor, ca instrumente taxonomice și surse pentru reflecții teoretice, este indiscutabilă. Ceea ce mi-am dorit să ofer prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rezolva dilema franceză: cum să aibă acces privilegiat la resursele și materialele de acolo? Dacă obiectivul nu putea fi atins cu forța sau prin anexare, trebuia găsită o alternativă. În următoarele luni, În gândirea franceză s-a cristalizat o soluție: „europenizarea” problemei germane. Cum spunea Bidault În ianuarie 1948, „pe plan economic, dar și politic, trebuie... să propunem ca obiectiv Aliaților, dar și germanilor, integrarea Germaniei În Europa... Este... singurul mod de a da viață și substanță unei Germanii descentralizate, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale și tehnologii. Constantin Rădulescu-Motru a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată, politicianism, falsă europenizare versus europenizare autentică, individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv, pseudocultură versus cultură, semicultură, gregarism versus solidarism, colectivism versus individualism. Dezvoltarea socială autentică și durabilă este concepută de Constantin Rădulescu-Motru ca un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale și tehnologii. Constantin Rădulescu-Motru a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată, politicianism, falsă europenizare versus europenizare autentică, individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv, pseudocultură versus cultură, semicultură, gregarism versus solidarism, colectivism versus individualism. Dezvoltarea socială autentică și durabilă este concepută de Constantin Rădulescu-Motru ca un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al identității
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un proces stadial, desfășurat în faze (fazele modernizării, care, în opinia lui Levy, sunt faze de trecere de la tradiție la modernitate); modernizarea este un proces omogenizant (produce tendințe spre convergență în societățile care se modernizează); modernizarea este un proces de europenizare (americanizare); modernizarea este un proces ireversibil (nu mai poate fi stopat în plus, contactul cu Occidentul induce fatal impulsuri modernizatoare). În acest sens, Levy numește modernizarea un „solvent social universal”; modernizarea este un proces progresiv. De exemplu, în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
după 1989) / 328 3.6.1. Cadrul politic / 328 3.6.2. Sistemul educațional / 335 3.6.3. Concepția despre naționalitate: resurgența și decadența etnicității ca marker identitar / 339 3.6.4. Memoria (post)națională: de la inerție, prin anticomunism, spre europenizare / 345 3.6.5. Memoria istorică românească "sub specie Europaea" / 370 Capitolul 4. Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei / 389 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat / 389 4.2. Memoria colectivă în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cartea prin escelență a civilizațiuniĭ, e biblia timpuluĭ modern" (Michailescu, 1888, p. 96). Laicizat și latinizat în raport cu venerabila bucoavnă care încleșta încă spiritul românesc în spațiul cultural slavo-levantin, abecedarul a constituit una din plăcile turnante prin care s-a făcut europenizarea civilizației românești. Lunga "epocă a bucoavnei" în educația românească și literatura sa didactică a durat mai bine de un secol și jumătate, din 1699 până în 1870. Ea este inaugurată prin publicarea la Bălgrad (singurul centru cultural și eclezial ortodox și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării. Pe aceeași baricadă s-a situat și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elitei politice ar prescrie eludarea importanței epocii fanariote în devenirea poporului român, ceea ce nu se întâmplă în discursul istoriografic gravat în manualele școlare de istorie națională. O altă caracteristică a discursului difuzat de literatura didactică interbelică rezidă în eforturile de europenizare a istoriei românilor. Aproape toate manualele publicate în anii dintre războaie conțin o declarație de intenții programatice în care se insistă asupra necesității de a ieși din înțelegerea autarhică a istoriei românilor, concomitent cu integrarea acesteia în istoria universală. Încă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale naționalismului romantic sunt drastic temperate. Coexistența unor multiple manuale școlare de istorie națională face ca discursul epocii să capete accente de polyglossia. În ciuda evantaiului destul de divers al discursurilor, există o serie de note comune. În primul rând, evidentă este europenizarea istoriei naționale românești prin integrarea acesteia în matca istoriei occidentale. Apoi, cu câteva excepții (Constantinescu, 1928; David, 1937), toate celelalte manuale afișează o ambivalență față de momentul 1600 în istoria românilor: chiar dacă există un consens unanim asupra faptului că acțiunea unificatoare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
protecția partidului a "prădat statul cu voie de la Bruxelles", după cum o spune pe șleau T. Gallagher (2004, p. 350). Deschiderea arătată de Europa în sensul integrării României, o deschidere susținută și de finanțări masive care să sprijine eforturile românești de europenizare, au impulsionat și mai puternic eforturile autorităților autohtone de a se alinia formal la solicitările europene. Doar că, așa cum a observat și analistul T. Gallagher (2004), guvernarea Năstase a excelat în aplicarea paradigmei "formelor fără fond", un adevărat "brand românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atât pe planul imaginarului social cât și pe cel al organizării politice, au catalizat o efervescență colectivă în cadrul societății românești posttotalitare. Liniile de fractură socială, până atunci predominant clasiale (diviziuni orizontale) au fost verticalizate în urma decupării populaționale după criteriul etnic. Europenizarea progresivă a României, integrarea statului român în structurile euroatlantice finalizată prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007 au temperat pasiunile naționaliste atât de incandescente la începutul tranziției în anii '90. Cu toate rezistențele autohtoniste, europenismul a înlocuit naționalismul ca atitudine politică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]