3,312 matches
-
labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a furat poștașul bibelourile, că le-a vopsit cineva pisica, mă rog, tot felul, însă ăsta era primul caz de răpire. Răpiri, da, erau în fiecare zi, dar se ocupa șeful de ele, cu țiganii, cu afaceri mai complicate. - Ați evadat? - Nu știu. M-am trezit acasă, în pat cu nevastă-mea. - Aha. Bine, scrieți dumneavoastră o declarație cu totul, cum s-a întâmplat, și dup-aia cercetăm. - Și cu amprentele? - Vreți să vă luăm amprentele? - Amprentele răpitorului. Domnul Popa simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
el și artist, care e în același timp și propria operă de artă, crește la infinit, devine de netrecut. Supunerea în fața unui lucru pe care nu l‑ai propovăduit tu însuți nu‑i bună de nimic, citez. Omul trebuie să evadeze din limitele lui ridicole, alcătuite dintr‑un real așa‑zis prezent, cu perspectivă asupra unui real viitor care nu prea mai are nici o valoare. Citat: Fiecare clipă deplină poartă în sine plecăciunea secolelor de istorie șchioapă și sfărâmată. Am încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați cu alb veșmânt îmbrățișați de soare. Acolo mi-aș dori acum, din nori să-mi cos basmaua și în tăcerea serilor, s-adun în palme
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
într-o lumină optimistă, susținută de o jovialitate ce desfată și descrețește frunțile încruntate din pricina atâtor frământări filosofice despre timp și viață, etc., plăcerea de a te bucura de viață, „dorul de viață” fiind acea realitate alternativă în care putem evada: „Este tot ce ne mai rămâne când ne rămâne puțin din pohta de a trăi, de a mai trăi o zi, cât să ne ajungă pentru a face o cruce și o rugăciune, înainte de integrarea în absolut, ori cine știe
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
aprindă lumina. Îi făcea rău! A deschis fereastra și a privit marea, care părea agitată ca și sufletul ei. Era la un etaj destul de sus și pentru o clipă gândul sinuciderii îi dădea târcolae ca o nălucă îndemânând-o să evadeze dincolo. A privit în jos și a vrut să se urce pe pervaz și să-și dea drumul ca să pluteasă până jos de mână cu durerea ei. Simțea o senzație stranie de vid ca și cum timpul se oprise în loc și nu
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
în poezie este profesiunea celui care , lovit mereu de destin , nu se va fi îndepărtat niciodată de la luciditate . Acel”Punct de sprijin”,vezi poezia cu același titlu , era pentru poet un loc ,în spațiu și timp , cu ajutorul căruia putea să evadeze ,conștient,că „ieri” nu poate fi rupt de viitor . Poetul cu ajutorul poeziei dorește descătușarea spirituală , pe care o găsește în ocurența metalului și metalizării , întrucât în social era imposibil,datorită dictaturii.Evadarea în mineral nu este altceva decât refugiul în fața
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
a sentimentelor și ideilor, exprimate simplu, calm, omenește. Vom vedea cum viața pătrunde în poezie, iar poezia înnobilează viața. Este, cred, un poem definitoriu: „Incercăm cu toții să supraviețuim/ în secolul acesta al turbulenței/ creându-ne în imaginație mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face față/ uraganelor și cutremurelor/ ce ne înconjoară./ Acolo, pe insula noastră/ jucăm șotron/ chiar dacă nu ne mai țin balamalele,/ gângurim ca bebelușii,/ ne așezăm pe tronul regelui/ fără să ne fie frică de pedepse,/ sărutăm
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
orificiu anal, imprimat la marea artă, pe două paragrafe întregi. Solomon se retrase atunci repede, de pe alee, cu groaza nefastă de a nu mai găsi alte astfel de surprize. Ocolind parcul prin fața azilului de nevrotici, trecu pe lângă un asistat, proaspăt evadat din incinta spitalului, un tinerel cu fața ascuțită, inundată de smocuri răzlețe de barbă, care neavând somn, tocmai rupea de zor, șezând pe-o bodură de trotuar, file dintr-o carte, și tacticos, făcea din ele cornete. - Nu vreți, nenea
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
fost încercată și ea de puterea unei picături. Pe fața ei se citește uimirea. A fost atât de muncită de gânduri, încât picătura a lovit-o pe neașteptate provocându-i o mare durere ... Ce de picături mari de apă au evadat din locașurile norilor! O picătură și-a atins ținta. Ea a căzut grea și rece. Frunza a simțit-o până-n adâncul făpturii. Puterile i-au fost slăbite mai mult. Acum frunza știe sigur că o să cadă și ea. Deznădejdea a
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
sursele ficțiunii se găsesc în date biografice. Poeziile recitate de copil au fost scrise de Lapid însuși la vârsta de între 4 și 7 ani. Actrița care joacă rolul Nirei, Sarit Larry, vine dintr-o familie ultra-religioasă din care a evadat la 15 ani, a început o carieră promițătoare ca actriță, pe care a abandonat-o ca să studieze filosofia, a trăit în Grecia, apoi în SUA, este activistă politică și profesoară. E evident că prin spiritul ei de revoltă, prin dârzenia
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
zorii mahmuri ca poetul alcoolic, / În capod negru și un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă castele supraetajate de nisip, din elemente simple, ca de pildă: „geanta burdușită cu vise interzise
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
de caligrafia începutului înstrăinat din prima clipă în care universul s-a contorsionat dezacordându-și mădularele întru eternă sau provizorie concepere, care a început din sfârșit pentru a continua spre capătul însângerat al evoluției întipărite în miezul memoriei, când Cuvântul evadând din placenta veșniciei obosite de așteptare s-a preschimbat, explodând ca un joc de artificii, în nemurire. Anatol Covali Referință Bibliografică: Menire / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MENIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363541_a_364870]
-
amar Nu gratula călăii tăi cu mila - Iertarea ta e luptă în zadar! Poți să alergi prin crânguri și fânețe Pe-un val de mare poți chiar să dansezi! De vei avea armate cu sânețe Din iadul negru poți să evadezi Virgil Ciucă București 20 decembrie 2015 Referință Bibliografică: Frământări amare / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
Mașina alunecă pe șosea. Din casetofon răzbat discret cuvintele melodiei „Dernier Dance” Șoferul dă aparatul tare.Tea traduce în gând: Nu sunt decât o simplă ființă,/ Fără el sunt cam pierdută. Un ultim dans ca să uit mâhnirea mea,/ Vreau să evadez, să iau totul de la capăt,/ O, dulcele meu chin.../ Răscolesc cerul ziua și noaptea,/ Dansez cu vântul și ploaia,/ Puțină iubire, un pic de miere/ Și eu dansez, dansez, dansez”. Dansează în gând cu el... -Închide naibii aparatul ălă, că
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
de migdal crescut în deșertul culorilor. Continuă-ți drumul, inspiră adânc aerul dimineții de toamnă, roagă-te și-așteaptă, rând pe rând, să-ți înflorească visele! Nu le opri zborul, nu le lăsa-n uitare, sărută petalele mov-aurii de iriși, evadează din tărâmul umbrelor scăldate-n durere, trăiește doar în lumina clipei prezente, fără să strivești amintirile dragi, sufletul tău va recunoaște clinchetul speranței, urmează-i sunetul! Ești unic în lumea asta, nu ai nevoie de zborul altor cuvinte, acum ești
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
în tragedii. Nu înțelegeam cum până la căsătorie să mă feresc de ei ca apoi să-i iubesc ca pe mine însămi. Mama, care era de felul ei o supusă mă învăța, știind și ea de la mama ei, că bărbatul mai evadează uneori din căsnicie, dar o femeie nu are voie niciodată. Nu am înțeles dacă avea de toate la mine, pentru ce să mai evadeze, și lui îi este permis și mie nu. Aveam o foarte bună prietenă cu care discutăm
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
de felul ei o supusă mă învăța, știind și ea de la mama ei, că bărbatul mai evadează uneori din căsnicie, dar o femeie nu are voie niciodată. Nu am înțeles dacă avea de toate la mine, pentru ce să mai evadeze, și lui îi este permis și mie nu. Aveam o foarte bună prietenă cu care discutăm, chiar dacă pe ascuns să nu mă vadă nici mama, cu care împărtășeam multe din ideile vremii. Deosebirea dintre noi era că pe ea o
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
trupește și sufletește. Așadar, cei mai mulți au intrat în detenție având o educație moral creștină, unii o trăiau mai intens, alții mai puțin, dar în momentul în care au devenit conștienți că toate punțile cu exteriorul le sunt tăiate, ei au evadat în transcendent. Și, în ciuda ostracizării extreme la care erau supuși, și-au câștigat libertatea și fericirea, realizând ceea ce părea imposibil - izbânda în fața comunismului. Între altele, parcurgând numeroase mărturisiri ale experiențelor carcerale, fie prin intermediul memorialisticii de detenție, fie redate nemijlocit de
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
natală, unde societatea românească se simte strivită de vremuri ostile și frustrante, epoca în care regimul comunist-ceaușist începe să se impună printr-o țesătură de constrângeri și oprimări demne de cele mai “negre epoci ale istoriei”, dar și mai târziu, evadând din imensa închisoare a “epocii de aur” și încercând să se adapteze în Țara Sfântă, acolo unde se crede că ar curge lapte și miere. Cartea intermediază pătrunderea cititorului în mediul intelectualității privilegiate, surprinzând-o în clocotul pasiunilor puternice de
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
mama?! întrebă printre suspine. Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții: - Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp și n-ai venit să ne vezi! Te-am așteptat cu sufletul sfâșiat!... Comisarul interveni după un timp: - Mihai, tu parcă tocmai începeai o cuvântare. - Mulțumesc cerului că
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
copile,/ Împreună cu norocu-ți,/ Că de nu, nu aveam zile,/ Prăpădindu-mă în locu-ți”. Rocada între cei doi se produce instantaneu. Dorința muritorului de a-și exorciza inerenta extincție apune subit și irevocabil. El a cunoscut clipa faustică înveșnicită și a evadat din ea, așa cum a făcut, întru mântuirea-i, și celebrul alchimist din perioada renascentistă. Feciorul de împărat din basmul care l-a fascinat pe Adrian Erbiceanu este și el un arhetip al condiției umane, un etalon axiologic și o expresie
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Articolele Autorului Marmura lui Roden Barca se legăna sub vibrația mării, Cerul amețise învârtindu-se în jurul meu, Briza ieșea nehotărâtă din stânca zării, Marmura lui Roden din care se smulgea un zeu ... Ieșind din amintire te vedeam în fiecare zi evadând din ceața înserării albastre, Îți ghiceam silueta între stelele mii Rătăcind cărări printre astre ... Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Marmura lui Roden / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 596, Anul II, 18 august 2012. Drepturi de Autor
MARMURA LUI RODEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364265_a_365594]
-
de apoi ?/ Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui ?/ Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu...” Tonul adresativ, vocativ, devine o cale către dramatizarea câte unei idei. Versurile dobândesc calități scenice. Nu rareori și filmice. Unele idei sunt direct dramatizate: „Tu evadezi, evadezi, până unde?/ Vei ajunge oricum în fața plutonului de execuție./ Eu voi fi doar o salcie, un martor natural./ Auzi cum geme salcia în vânt, auzi?” Sau: „Am întâlnit pe o insulă pustie o celebritate./ Cine spune asta ? Întreabă respectivul
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]