977 matches
-
politică și științele politice (deși, trebuie să recunoașten, unele dintre problemele enumerate de Newey, pot fi și au fost abordate și de filosofii politici, însă nu la "modul descriptiv" sau "explicativ", pentru care pledează el, ci la "modul normativ" sau "evaluativ")34. Investigate la modul "descriptiv" sau "explicativ", problemele enumerate de Newey au fost dintotdeauna - și pe bună dreptate, dat fiind că ele nu pot fi abordate în baza metodelor și competențelor de investigare specifice filosofiei - probleme ale unor discipline precum
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în ultimul rând - "îmbogățirea" teoriilor moraliste cu idei sau puncte de vedere de care acestea sunt cu totul străine (precum ideea că
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
descriptive, between political philosophy and motivational speech for citizens or politicians, or the confusion between moralism as a methodology of political philosophy - or as a thesis about the proper methodology of political philosophy - and moralism as a theory or an evaluative practice concerning politics and political behavior). The four conclusions can be synthesized in the general conclusion that realists - be they radical or moderate - are wrong when they argue (and believe they have good reasons for the thesis) that political philosophy
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mai mult decât clar în privința faptului că regulile de organizare socială și politică trebuie să respecte și exigențele altor valori sociale decât cele de natură morală (precum dreptatea). Mai mult, a subliniat Cohen, obiectivul fundamental al principiilor dreptății este unul evaluativ, nu prescriptiv/normativ. Ele formulează standarde de evaluare a gradului de dreptate al unei situații, practici, legi, instituții, aranjament social etc., nu principii de reglementare efectivă a societății (deși, desigur, ele pot și trebuie implicate, împreună cu exigențele celorlalte valori sociale
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
individuale și colective, personalitatea și societatea presupune luarea în considerare a unor principii metodologice precum: o unitatea dintre teoretic și empiric, o unitatea dintre înțelegere și explicație, o unitatea dintre cantitativ și calitativ, o unitatea dintre judecățile constatative și cele evaluative. Principiul unității dintre teoretic și empiric are valoare generală în metodologia științelor. Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atât teoria, cât și observațiile de teren, atât deducția, cât și inducția. Ciclul procesului cercetării evidențiază etapele principale, de care va
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
este dată de designul cu două faze, cercetarea cantitativă precedând-o pe cea calitativă. De asemenea, în acord cu Petru Iluț, suntem pentru un calitativ mai riguros, interferat cu un cantitativ mai flexibil. Principiul unității dintre judecățile constatative și cele evaluative presupune angajarea morală a cercetătorului în sprijinul valorilor înalt umaniste și a idealurilor naționale. Ioan Mărginean concepe metodologia de cercetare pe câteva mari componente, respectiv: a) Componența teoretică. Este componenta teoriei referențiale și a normativității metodologice care să îndeplinească rolul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
din poziția subiectului de a percepe stimulii vizuali, în timp ce în exemplul (16) percepția este atribuită unui referent nelexicalizat (asimilat locutorului), iar referentul din poziția subiectului este, de fapt, obiectul percepției. Percepția exprimată de un verb ca a arăta este inerent evaluativă: (15) Andrei vede bine. (16) Andrei arată bine. 4.3. Verbele de percepție intențională Verbele prototipice care conțin în matricea semantică trăsătura [+Intențional] sunt: (17) a privi "a-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea"; (18
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
anticipativă. Sintactic, structurile în care se actualizează aceste sensuri abstracte sunt comune cu cele în care se actualizează sensul fizic, perceptual. Distincția se stabilește prin natura semantică a complementelor selectate - nominale cu referință abstractă sau adverbiale de mod, cu semantică evaluativă. Să se compare exemplul (38) cu exemplele (39)-(40): (38) Miroase a iasomie/a mâncare. (39) Miroase a scandal/a bătaie/a petrecere. (40) Nu miroase a bine. O altă direcție de cercetare are la bază studiile tipologice realizate asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Situațiile în care verbul dezvoltă sensuri din zona vizual imaginară - "a-și imagina, a-și închipui" sau din zona cognitivă - "a aprecia", "a se gândi", "a-și aminti"- se dezambiguizează contextual. În astfel de utilizări, verbul are "o citire" subiectivă, evaluativă, primind determinări modale - adjuncți modali (178) sau complemente circumstanțiale de mod (179): (178) Privește ("se gândește la") oamenii ca tine [cu multă admirație]. (179) Privește ("își reprezintă"; "se gândește") călătoria [ca pe o nouă provocare]. În poziția obiectului direct pot
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
latifa.ro) (215) A fost fain să îi ascult [cum vorbesc despre un eveniment la care parti- cipă din pasiune]. 6. Verbele de percepție evidențială Verbele de percepție evidențială se disting de celelalte verbe de percepție prin semantica inerent modală, evaluativă. Acestea exprimă observarea pe cale perceptuală a unor proprietăți cu un grad variabil de subiectivitate ale referenților din poziția subiectului sau a locativului: (216) Ioana arată bine./ Toyota asta arată a Skoda. (217) Muzica sună interesant./ Limba lor sună a olandeză
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
selectează o complinire care conține o specificare de tip circumstanțial modal (250-251). În aceste contexte, se actualizează alt sens decât cel din construcția cu verb intranzitiv din (252), informația purtată de verb fiind completată cu o informație de tip modal, evaluativ: (250) Vocea lui sună tremurat. (251) Muzica sună bine. vs (252) Clopotul sună ("emite sunete; răsună"). Complinirea circumstanțială respectă aceleași constrângeri/variații ca și numele predicativ al verbului a arăta. Sunt admise: (a) adjectivul (253) și adverbul (254), în variație
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că verbul a vedea admite cele mai largi posibilități de construcție, ca urmare a polisemantismului său. Clasa verbelor de percepție evidențială este analizată independent de celelalte două clase, fiindcă unitățile incluse exprimă un alt tip de informație perceptuală - modală, inerent evaluativă - și participă la construcții sintactice diferite de cele caracteristice verbelor de percepție nonintențională și intențională. Încheiem capitolul prin semnalarea unor particulărități în ceea ce privește capacitatea de pasivizarea a verbelor de percepție. Arătăm că acestea manifestă o preferință pentru pasivul-reflexiv și lasă neacoperită
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Proprietățile estetice nu sunt nimic mai mult decât acele judecăți ce sunt subiectul unei veritabile judecăți estetice, e.g., sentimentul de plăcere sau de neplăcere, și judecățile estetice independente, sentimentul agreabilului sau al drăguțului. Prin urmare proprietățile estetice au o componentă evaluativă a căror percepție implică percepția unor anumite proprietăți formale de bază ca forma și culoarea. Funcția simbolică a obiectului artei este, astfel, una estetică. 2. Nivelul pre-ontologic al operei de artă Potrivit lui Ingarden (Streit II/1,80) există o diferență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
realizat în colaborare cu ISJ Iași, CJRAE Iași, CCD Iași și Asociația Ion Simionescu. Acest simpozion și-a propus să ofere soluții la o parte dintre problemele cu care se confruntă un părinte în relațiile cu copiii . în urma unor cercetări evaluative efectuate sub egida Institutului de Științe ale Educației, s-a ajuns la concluzia că “majoritatea profesorilor și părinților conștientizează nevoia de educație a părinților, faptul că unele comportamente ale părinților pot fi favorizabile prin dialog cu școala.” Educația copiilor în
ARTA DE A FI PĂRINTE by Nicoleta Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93068]
-
sau adhocrație? Noi perspective 3.5.1. Dileme organizaționale 3.5.2. Birocrația creativă 3.5.3. Structurile matriceale 3.5.4. Structura în șase părți 3.5.5. Structurile orizontale 3.6. Evaluarea structurilor organizatorice 3.6.1. Criterii evaluative 3.6.2. Modalități de evaluare a eficienței structurilor organizatorice 3.7. Structurile informale 3.7.1. Necesitatea apariției și specificul lor 3.7.2. Factori facilitatori ai apariției structurilor informale 3.7.3. Rolul structurilor informale 3.8. Relația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noi sau în dezvoltare) și pilonul flexibilității (voința de a purcede la reorganizări regulate și pe o bază temporară pentru a putea soluționa sarcini specifice) (vezi: Peters, Waterman, 1999, pp. 311-312). * * * 3.6. Evaluarea structurilor organizatorice 3.6.1. Criterii evaluative Structurile organizatorice - și mai ales eficiența lor - pot fi evaluate după o serie de criterii, pe care Mihaela Vlăsceanu (1993, pp. 71-74) le consideră că aceste criterii ar fi următoarele: complexitatea (gradul de specializare, diferențiere sau diviziune a muncii, fapt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
disfuncțiilor (dacă este posibil), represiunea lor, confruntarea cu divergențele, descoperirea și utilizarea divergențelor creative. Ultima opțiune este cea mai indicată. În vederea transpunerii ei în practică, managerul trebuie să recunoască existența divergențelor între subordonați și să asculte mai curând comprehensiv decât evaluativ; să lămurească natura conflictului; să accepte sentimentele părților implicate; să indice cui îi revine luarea deciziei finale; să propună reguli și proceduri pentru rezolvarea dezacordurilor; să vegheze asupra menținerii relațiilor între diverse părți; să creeze vectori adaptativi pentru a favoriza
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și problema operaționalizării și măsurării celor trei concepte-cheie (stres, evaluare cognitivă, coping) (vezi Lazarus, Folkman, 1984, pp. 299-327). Problema critică de ordin metodologic sesizată chiar de autori este cea a subiectivității autoraportărilor, ca sursă primară a datelor despre stres, mecanisme evaluative, emoție și coping. De aceea, ei recomandă utilizarea și a altor tehnici convergente: măsurători fiziologice, observarea comportamentului etc. În 1997, Susan Folkman, colaboratoarea lui Lazarus, revizuiește paradigma tranzacțională a stresului adăugându-i o serie de noi implicații specifice situațiilor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Este printre primele modele elaborate cu scopul explicării stresului organizațional/ocupațional. A fost propus de J.E. McGrath (1976). Logica modelului este relativ simplă: el leagă între ele patru variabile (situația; perceperea situației; selecția răspunsului; comportamentele) și patru categorii de procese (evaluative; decizionale; performanțele; de „ieșire”) (vezi fig. 17.1). SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 17.1 − Modelul „ciclurilor stresului” Modelul ciclurilor stresului integrează multe informații teoretice vehiculate în literatura de specialitate despre stres, fiind totodată și expresia rezultatelor obținute în cercetările empirice. Potrivit
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiind totodată și expresia rezultatelor obținute în cercetările empirice. Potrivit modelului, diferite tipuri de agenți stresori determină diferite tipuri de reacții. Mai mult, se așteaptă ca ieșirile să fie moderate de unele variabile personale sau situaționale reunite sub „umbrela” proceselor evaluative și decizionale. Se vrea a fi un model complex care ilustrează mai ales paradigma intențională și paradigma tranzacțională a stresului. Marea lui valoare constă în aceea că a generat o multitudine de cercetări menite a stabili mai bine ce anume
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în comunicarea eficientă • tendința de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului; • oferirea de soluții, fie direct, prin sfaturi, fie indirect, folosirea întrebărilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă; • recurgerea la ordine are ca efecte reacții defensive, rezistență, reacții pasive sau agresive; • folosirea amenințărilor; • moralizarea „ar trebui” sau „ar fi cea mai mare greșeală din partea ta să ...” 18 20 II. ANATOMIA SOCIALĂ A COMUNICĂRII 1. Reguli de interrelaționare Interrelațiile
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
dintre cele mai importante obstacole în comunicare îl reprezintă comunicarea care îl face pe interlocutor să intre în defensivă. Când relațiile sunt încordate există șanse mari ca să apară blocaje în comunicare. Deosebim trei tipuri de comunicare care produce defensivitate: Comunicarea evaluativă Prin comunicare evaluativă înțelegem situația în care cel care comunică își etichetează interlocutorul sau acțiunile acestuia cu atribute îndeosebi negative, cum ar fi “incompetent”, “leneș”, “enervant”, “insistent” etc. A eticheta oamenii, chiar dacă atributele atașate acestora sunt pozitive, este o procedură
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
importante obstacole în comunicare îl reprezintă comunicarea care îl face pe interlocutor să intre în defensivă. Când relațiile sunt încordate există șanse mari ca să apară blocaje în comunicare. Deosebim trei tipuri de comunicare care produce defensivitate: Comunicarea evaluativă Prin comunicare evaluativă înțelegem situația în care cel care comunică își etichetează interlocutorul sau acțiunile acestuia cu atribute îndeosebi negative, cum ar fi “incompetent”, “leneș”, “enervant”, “insistent” etc. A eticheta oamenii, chiar dacă atributele atașate acestora sunt pozitive, este o procedură stereotipă și neproductivă
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a drepturilor omului. Temporalul și contingentul fiind mijloacele prin care oamenii Își exprimă umanitatea, nu se poate pune problema renunțării la propriile referințe. Dimpotrivă, În lipsa unui punct de vedere determinat, adică În lipsa apartenenței la o tradiție, suntem lipsiți de dimensiunea evaluativă a Înțelegerii, care devine absolut imposibilă. Primatul principiului universalității nu exclude În nici un caz recunoașterea pozitivă a diferențelor (Ricœur, 1990), cine determină doar, și acest aspect este esențial, să refuzăm relativizarea radicală a valorilor. A. P. & ABOU Sélim (1992), Cultures et
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
propriile divinități, privește cu dispreț străinii șoutsidersț ș...ț, crede că doar moravurile sale șfolkwaysț sunt bune și nu manifestă decât dispreț pentru ale altora, atunci când le remarcă”. Această definire a etnocentrismului ca fenomen global (În egală măsură cognitiv, afectiv, evaluativ și normativ) și ca atitudine-conduită universală presupune distincția elementară Între propriul grup (grupul de apartenență al subiectului) și celelalte grupuri, Între „noi” și toți reprezentanții categoriei „ceilalți” („ei”). Dar „faptul esențial”, precizează Sumner, este acela „că etnocentrismul duce fiecare popor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]