824 matches
-
Amory se maturizase cu Încă o mie de cărți și o mie de minciuni. Îi ascultase nesățios pe cei care se pretindeau atot știutori, dar habar n-aveau de nimic. Reveriile mistice ale sfinților, care-l umpluseră cândva de teamă evlavioasă În ceasurile tăcute ale nopții, Îi provocau acum o ușoară repulsie. Cei de teapa lui Byron și Brooke, care sfidaseră viața stând pe piscuri, se dovediseră În final a fi doar pozeuri și aventurieri, confundând, În cel mai fericit caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu cele din Bâznoasa, iar pe valea Jijei, după cum am amintit, se învecina cu moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind și proprietarul moșiei Todireni inclusiv satul Hlipiceni, hotărăște să se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu cele din Bâznoasa, iar pe valea Jijei, după cum am amintit, se învecina cu moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind și proprietarul moșiei Todireni inclusiv satul Hlipiceni, hotărăște să se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Șorea Niculai s-a născut în Iaslovăț, comuna din fostul județ Rădăuți la 7 februarie 1933, părinții săi, Ion și Magdalina, buni gospodari ai satului, oameni hărnici și evlavioși. Începând din clasa ÎI urmează liceul la „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, trece examenul de capacitate între primii și intră în clasa VIII, iar la sfârșitul acestei clase primește aprobare și pește vară termină bine, în particular și clasa IX trecând
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93326]
-
cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea..." (Vezi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mitropolitul Nectarie în satul natal și care a putut aduna informații chiar din gura bătrânilor săteni spunea despre „dăscălița Ioana” și educația care i-o dădea aceasta fiului ei: „pe vremea când era elev la liceu, mama lui, ...o femeie evlavioasă dar și severă cu copilul pe care voia să-l vadă preot, îi spunea: «Să înveți bine și dacă tătuțu-tu a ajuns dascăl tu să-l întreci, să ajungi preot!» și dacă auzea că nu învață sau este indisciplinat mergea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de arhiereasca sa mângâiere și binecuvântare. Prea devreme s-a stins o viață în plină desfășurare a virtuților creștinești! Prea aspră este încercarea și prea crudă lovitura care ne-a nimerit! Dar în fața voinței dumnezeiești trebuie să ne închinăm cu evlavioasă supunere și creștinească resemnare. De aceea nu ne rămâne decât să ne înecăm durerea în izvorul lacrimilor, care curg din belșug pe fața tuturor. Din corpul acesta neînsuflețit și-a luat sborul spre cer un suflet bun și blajin, un
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
însă nu știm de unde este. Omul a răspuns și le-a zis: Asta e chiar de mirare: că voi nu știți de unde este, dar mie mi-a deschis ochii. știm că Dumnezeu nu dă ascultare păcătoșilor; dacă însă cineva este evlavios (theosebes) și face voia Sa, aceluia îi dă ascultare. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic. Scurt și atotcuprinzător! III Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au spus
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
sfârșit, am senzația aceea de evadare totală din zgomot. Picamărul politicii s-a oprit. Și asta nu pentru că politicienii decid să ne scutească o vreme. Nu, ei fac tot posibilul să se bage în seamă și atunci, își fac cruci evlavioase la biserici importante, participă cu zel la Înviere, ciocnesc ouă roșii șamd. Doar că presa e mai puțin interesată în această perioadă. Și ziariștii se cam odihnesc. În plus, și noi ne bucurăm mai mult de familie, de vacanță, devenim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
săli de lectură. 23 ianuarie 1942: Evreii nu au voie să folosească mașini. 29 mai 1942: Evreilor le este interzis să pescuiască. 6 iulie 1942: Evreii nu au voie să folosească telefonul. Ne transformase pe toți în evrei, pe cei evlavioși și pe cei care se îndoiau, pe cei religioși și pe cei laici, cei cu ambii părinți evrei, cei cu patru bunici evrei, cei care erau evrei 100% și cei care aveau doar o picătură de sânge evreiesc de la vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
stare moale, lichidă. El contrazice subterfugiile. El, care nu uită nimic și scoate pe tarabă secretele cele mai adânc îngropate ca și când ar fi fructe proaspete, afirmă răspicat că deja băiatul de doisprezece ani care purta numele meu, pe atunci încă evlavios și crezând, dacă nu în Dumnezeu, atunci măcar în Fecioara Maria, o sâcâise la orele de catehism pe fetița cu codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rămas de la Împărtășanie. Aceasta, desigur, ca să-și dreagă glasul... Știa să bată toaca, să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce trebuie să faci dumneata e să te Însănătoșești și să nu mă mai faci să trag asemenea spaimă, că-s prea bătrînă pentru așa ceva. Tata plăti stricăciunile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vulcan În pragul erupției, cu un libidou de magmă Încinsă și cu o inimă de sfîntă, a zis el, lingîndu-se pe buze. Pentru a stabili o comparație veridică, Îmi amintește de mulătrița mea din Havana, care era o bisericoasă foarte evlavioasă. Însă, cum, În fond, sînt un cavaler din cei de odinioară, eu nu profit, și cu un sărut cast pe obraz m-am mulțumit. Fiindcă eu nu mă grăbesc, știi? Tot ce-i bun se lasă așteptat. SÎnt mocofani care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se strecoară În ceasornicărie, În loc s-o omoare cu lovituri de papuc, deschide larg ușa și ferestrele pentru ca gîngania, făptură a Domnului, să fie purtată de curent Înapoi În ecosistem. Don Federico, după cîte știu, e un om credincios, foarte evlavios și implicat În activitățile parohiei, care, totuși, a trebuit să conviețuiască de-a lungul Întregii sale existențe cu o Înclinație spre viciu, care, În prea puține ocazii, l-a Învins și l-a scos În stradă deghizat În muierușcă. Iscusința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se topea pe măsură ce ne depărtam de Chervăsărie. Fără nici o trudă, trecem peste Ulița Trapezănească și intrăm pe Ulița Cizmăriei, ce duce spre armenime. Călugărul se oprește în fața mănăstirii Barnovschi, așezată pe colțul făcut de cele două uliți și cu plecăciune evlavioasă se închină. Același lucru îl fac și eu. După ce vraja rugii s-a risipit, bătrânul mă întreabă pe neașteptate: Știi cumva a cui este dugheana de colo? Știu, părinte, dar trebuie să știi că acolo întâi a fost „un loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
către favoritele stihii. În îndepărtatul Ev Mediu, acei cavaleri cruciați făcuseră la fel, bătătorind neștiutele căi ale Orientului, până departe, departe... Vladimir căută cu privirile spre cavalerul lui din copilărie, care îl reprezenta pe un erou al vreunei temerare și evlavioase Cruciade: stătea în bufet, între cănițe și pahare de cristal, sprijinit în scutul său alb de porțelan, împodobit cu o cruce purpurie, cufundat într-o profundă și neîntreruptă cugetare. Junii ăia, simpli și lați în spate, s-au dedicat aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Constantin Cantemir voievod, fie-i zilele veșnice, ne-a miluit cu o moșie numită Rediul lui Tatar... pe care moșie o dăruiesc și o închin celor Trei Ierarhi...” În timp ce eu mă gândeam la faptul că grămăticul era și un om evlavios, bătrânul îmi întinde un nou manuscris: „Citește acest hrisov din 26 martie 1703 (7211) și ai să vezi cine a refăcut mănăstirea Copou și a înzestrat-o gospodărește.” Dintr-o privire, mi am dat seama că vodă își motivează gestul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
picioare, ați tocat nervii pământului, ați spurcat fântânile, ați pârjolit cimitirele și, deodată, vi s-a făcut de pocăință, așa cum ți se face de o futută dimineața pe nepișate! Bă, cu mine nu vă merge! Am mai văzut eu mecle evlavioase ca ale voastre! Nu sunteți primii! Vouă vi se scoală pula și în biserică, derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
totuși bătrânețea l-a determinat să lase frâiele în mâinile arhimandritului Ioan, singurul monah pus pe slujire adevărată, fără cazier. Starețul era numai cu robinetul. Când tataia spunea "da", curgea; când "nu", era secetă pe toată valea Bistriței. Pentru cei evlavioși ascultările le împărțea părintele arhimandrit Ioan, pentru cei mai comozi, mai cârcotași, mai slobozi, părintele Visarion avea o altfel de rânduială. Tovarășul maior croia fără milă, cu o nuia, mogâldeața legată de hambar. Când îi obosea mâna, lovea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă pot bucura pe urmă cu adevărat că nu mă mai doare și nu mă mai ustură... MAVRICHIE: Cată-și treaba, Sisoe! Păi n-o știu eu pe dumneaei? Sau socoți că ești primul care o zgândără? Asta-i viespe evlavioasă. A trăit pe pământ tot în preajma unui pustnic și s-a sfârșit de foame pe marginea unui blid gol al cuviosului. Nu-i chip, Sisoe! Asta nici n-ar putea să te-nțepe, că are acul bont și-n loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foyer de culture de l’orient ortodoxe, București, 1942, p. 214 footnote>. După Tomul Împăcării, Dosithei a tipărit, în același an, 1694, luna iunie tot cu ajutorul cărturarului Dimitrie Pădure încă două cărți. Prima: Discurs contra hotărârilor sinodului de la Florența: ,,A evlaviosului, din grația Domnului Nomofilax Ioan Eugenicos diaconul, discurs contradictoriu hotărârii nelegiuite și mincinoase compuse în Florența, la sinodul cel ținut de latini, publicat de un ieromonah oarecare numit Ioachim transcris corectat și împărțit în capitole și secțiuni de Dosithei Patriarhul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]