11,327 matches
-
lungă istorie a centrelor PEN pe care le reprezentau, de la apărarea scriitorilor victime ale persecuțiilor politice și cenzurii la strategii de atragere a tineretului spre lectură, militantism în favoarea egalității sexelor, multiculturalismului, discutarea unor aspecte sociale și literare specifice. A fost evocată și Declarația universală a drepturilor lingvistice, document ONU adoptat în 1996 la Barcelona, și pe care PEN-Clubul portughez, de pildă, a publicat-o însoțită de comentarii ale scriitorilor. (De altfel, după cum am aflat de la poetul Casimiro de Brito, centrul portughez
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
noastră de sens îl dorește mai limpede". Este ceea ce intenționez să aflu și eu de la dvs. acum, domnule Ion Pop, adică personajul care sînteți, omul care se ascunde dincolo de cărți. Invariabil, atunci cînd mă gîndesc la dvs. sau cînd vă evoc, îmi reprezint o siluetă de o suplețe și o zveltețe adolescentine, pentru că puteți fi văzut mereu, în drumul spre facultate, ușor grăbit, cu un pas larg, puțin săltat, cu o mînă întinsă pe lîngă corp, purtînd etern, agățată la capătul
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
a făcut epocă. Și era un om de o extraordinară delicatețe. La vîrsta lui, a venit la gara satului din apropiere de Geneva, unde își petrecea verile, m-a condus el însuși cu mașina, am vorbit pe tot parcursul, a evocat niște momente, făcînd prezent acest sentiment al crepusculului de vieți, care este foarte frumos, comunicînd această melancolie a trecerii. Pe care am regăsit-o, repet, la cei din școala de la Geneva, pentru că, alături de Jean Starobinski și de Jean Rousset, care
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-și părăsește soțul ingrat și Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeițe a mării care se implică în descîntecele de iubire ale protagonistei, vegetariana Penelope Cruze, în plină ofensivă de cucerire a pieței americane. Un mit mayaș care identifică ciocolata cu hrana zeilor - implicit cu puterea eliberatoare a plăcerii
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
vina alintului, ridicolul protecției exagerate). Rezultatele unei analize semantice asupra desemnărilor copilului poate produce anumite surprize, mai ales pentru cine are prejudecata că aici s-ar manifesta mai ales sentimente frumoase, sensibilitate și afectivitate pozitivă. Tema nu poate să nu evoce cazul Caragiale: în a cărui receptare și contestare au intrat și acuzații de insensibilitate față de copii și animale (bazate mai ales pe tonul narațiunii din Vizită, D-l Goe, Grand Hôtel "Victoria Română", Bùbico). Notele ediției Al Rosetti, Ș. Cioculescu
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000, 3). Și în acest caz ironia vizează relația de rudenie, nu vîrsta: "Ca orice soacră, e cicălitoare, consideră că nimeni în afară de ea
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
de număr mic se asociază ușor cu aceea a vîrstei tinere. E vorba probabil de mișcarea rapidă, de "alergarea" zarurilor aruncate în joc. Imaginea se poate reconstitui datorită textului memorialistic din care am citat deja (Avasilcăi 1994), în care se evocă de mai multe ori jocurile de barbut; de exemplu, deținuții stau: "concentrați la caii care alergau pe covertă, adică pe o pătură penală pusă-n patru" (p. 9).
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
Mircea Mihăieș N-au trecut nici trei săptămâni de când evocam impresiile unui prieten ce încă lucrează la Ministerul Educației. Îi reproduceam atunci cuvintele amare ce descriau noul profil al funcționarului aciuit în posturile decizionale ale acestei atât de importante instituții: el spunea, cu amărăciune, că tipul uman dominant este unul
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
săptămâni în "România literară", confirmă - de parcă ar mai fi fost nevoie! - falimentul politicii de deschidere practicat de echipa guvernamentală. Sigur, impulsurile ironice mă îndeamnă să dau vina tot pe ridicolul termen "naționalșeț" din titulatura ministerului pe care tocmai l-am evocat. Actuala conducere consideră, probabil, că de vreme ce domeniul lor de activitate e "naționalul", să-i mai slăbim cu fandacsiile noastre "internaționale"! Așa se gândește în strada Nuferilor, așa se gândește și în stepa sovietică! Eforturile supraomenești ale câtorva intelectuali de marcă
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
Exemplul manualelor alternative de istorie, respinse de "o clasă politică ignară" și de o intelectualitate plecată la "vînătoare de vrăjitoare" și iubitoare de autodafeuri, este primul care-i vine în minte (și pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă la noi "o piață a ideilor" adevărată și eficace. Societatea românească a devenit o pradă ușoară pentru populiștii de toate spețele. "Elita culturală veritabilă, conchide în mod foarte dur dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
Rodica Zafiu Tiparul sintagmei mare bal mare, în care adjectivul mare apare de două ori, precedînd și urmînd substantivul determinat, e un caz particular de repetiție. De fapt, situațiile în care îl întîlnim evocă o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
o formulă parodiată, fără a se depărta prea mult de ea. Acest model sintactic al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au de aceea rol de intensificare, dar și conotații ironice: o anumită detașare de ceea ce e anunțat cu prea multă ostentație, o oarecare
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
mi se pare greu de decis dacă e un posibil calc sau mai curînd o creație internă dictată de necesitățile pragmatice ale insistenței publicitare... în DLR, tomul VI, litera M, e înregistrat (sub mare) un citat din E. Barbu, care evocă unul dintre contextele tipice ale folosirii inițiale a formulei; "Aceleași afișe ca altădată: Mare bal, mare, 2 lei intrarea". La transpunerea în scris a unei asemenea sintagme esențialmente orale, intervin decizii de punctuație: ca și în exemplul citat, unii autori
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
percepută la dimensiunile ei reale; mă refer atât la dimensiunile muzicale cât și la cele psihologice. În momentul de fața Horațiu Radulescu lucrează la partitura unui Concert pentru violoncel și orchestră, o comandă exprimată de Radio-France; este o lucrare ce evocă mitul lui Ulise în viziunea lui James Joyce. Lunar aproape, din ianuarie și până spre sfârșitul acestui an, creația lui Horațiu Rădulescu este prezentă pe marile meridiane europene ale muzicii. Vor apărea mai multe imprimări discografice ce reiau o parte
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicație: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt editorial al directorului publicației ne informează cu privire la necesara metamorfoză din titlu, dar și cu continuitățile inevitabile. Numărul cu pricina este consacrat lui Nietzsche. Patru sute de pagini excepționale evocă, într-un fel ori altul, personalitatea și moștenirea filosofului german din secolul XIX care a influențat într-o mare măsură gîndirea secolului XX. La originea numărului de revistă a stat Colocviul internațional Nietzsche, precursor al secolului XX, organizat la Goethe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
M. Sebastian "niște pigmei", "ca și pe T. Vianu, taxat drept un savant doar anost" (În parc, Rom. lit., 28, 2001). Or, eu am scris această frază, dar într-un context în care sensul e exact opus, deloc depreciativ. Anume evocînd situația "regalității" lui G. Călinescu de pe la mijlocul anilor '60". Ne vine inima la loc. Preferăm a fi beoțieni, inși lipsiți de simțul umorului (mai mult ori mai puțin descifrabil), decît a fi dezamăgiți de atitudinea lui Alexandru George față de predecesorii
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
Happened Afterwards), Editura Black Sparrow Press Santa Rosa, 2001, ar merita, în mod special, să fie oferită și cititorului român. În primul rând, poate, pentru cele douăzeci și opt de capitole ale primei secțiuni, pe care Andrei Codrescu le consacră peripețiilor debutului, "evocând" atmosfera sufocantă a unui Sibiu înmlăștinat cultural în realitatea anilor șaizeci, percepută în dimensiuni grotești de tânărul care a refuzat să-și sacrifice identitatea etnică și spirituală pentru a se înseria unei literaturi încarcerată în dogme. Apoi, atitudinea lui Andrei
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
cîntece pentru eroii civilizatori, numele "pentru puii nenăscuți ai unei pisici de jad": "Amina Aeda Aema Anada Area/ Beuna Beana Bieta Bonua Buota/ Leima Leada" etc.). Celebrele secvențe din Ion Barbu (In memoriam) oferă trei ipostaze esențializate ale limbii imaginare, evocînd onomatopeele păsărești ("cir-li-lai"), limba stranie ("vir-o con-go-eo-lig") și refrenul muzical ("lir-liu-gean"). Onomatopee animalice și păsărești combinate cu formule magice apăreau deja în Imnul dracilor al lui I. Heliade Rădulescu ("Bîrrr pac, papă Satan, Cronc, cron, ga! meu, chiți-chiți, meau
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
În același număr din Convorbiri e sărbătorit, cu oarecare întîrziere, G. Ibrăileanu, de la moartea căruia s-au împlinit, la 11 martie 2001, 65 de ani de la moarte, și la 23 mai, 130 de ani de la naștere. Mai multe articole îl evocă pe criticul ieșean al ,,Vieții românești", uitat, pe nedrept, de mai toate publicațiile culturale. Cenaclul de Luni Mozaicul de la Craiova (nr. 9-10) consacră un spațiu amplu dezbaterii ideii de generație. Puncte de vedere interesante, diverse, contradictorii. Bună inițiativă a redacției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
aproape biografia standard a intelectualului ardelean. Avea în ascendență cîteva familii de preoți și protopopi și era mîndru că, în Maramureș, toți ierarhii politici erau români înnobilați. Și la alegerile districtuale în vechea Austro-Ungarie aproape numai români deveneau deputați. Își evocă, nostalgic, copilăria, aducîndu-și aminte că, o dată pe an, mama sa își chema, la o "agapă" finii, care se întîmpla să fie mai tot satul. Veselia dura două zile încheiate și toată lumea era mulțumită și bucuroasă. Tatăl său, om de o
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
contextuală și personală, atunci care este miza ei în această expoziție? Răspunsul este relativ simplu: continuitatea gîndirii, autenticitatea sentimentelor, consecvența și siguranța exprimării. Wanda Sachelarie își face din timp un aliat conjunctural, un simplu tovarăș de drum, pe care îl evocă și îl curtează insidios doar atît cît îi este necesar pentru a-l dezagrega și, mai apoi, pentru a-l suspenda cu totul. Privită astfel, expoziția sa retrospectivă este, în esență, o expoziție atemporală, o acțiune care se exercită exclusiv
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
ea însăși, dacă l-ar fi avut în rîndurile sale. Revenind la paginile scrise în memoria lui, să spunem că acest om minunat a lăsat în urmă o lumină caldă și o seninătate care răzbate în scrisul celor care îl evocă, dincolo de respectul și admirația lor față de acest mare cărturar. Cu un singur lucru nu putem fi de acord, deși înțelegem ce va să zică. Zigu, care era un specialist în alcătuirea unei ediții și un neobosit scotocitor prin arcanele Bibliotecii, nu făcea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]
-
filmelor snuff în care asemenea agresiuni sînt autentice, filmate pe viu. Cunoscutul scandal legat de filmul Deep Throat, a cărui actriță principală (Linda Marchiano) a declarat că a fost bătută, violată repetat și drogată ca să se filmeze scenele respective, este evocat de cîteva ori - cel mai șocant detaliu fiind poate acela că regizorul a fost lăsat în libertate, evident în numele libertății de expresie (Primul Amendament...). Nu lipsesc din volumul Războiul împotriva tăcerii studiile literare, cel despre La răscruce de vînturi fiind
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Constantin Țoiu Soarta a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, care a scris, exilat, și care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil: La țărmul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
al țopimii parvenite. Alintându-se cu porecle și diminutive în cel mai bun caz caraghioase ("Pinalti", "Corleone", "Mister", "Il Luce", "Săgeată", "Briliantul" - acesta din urmă un jucător din care mingea sare ca din zidul de beton - și alte bazaconii ce evocă aspirațiile interlope ale acestei para-lumi proiectate în lumina tare a vedetariatului) avatarii lui Gâgă își imaginează că dacă au câștigat bani dând cu piciorul în minge își pot permite orice. Singura lor contribuție majoră se vede în prăbușirea nivelului de
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]