4,693 matches
-
Charles este burghezul tradițional, degustător de teatru, de tragedii ale căror atrocități este obișnuit să le judece cu aristocratică detașare, trăgînd "învățăminte" folositoare. Pentru el, omorîrea regelui Hamlet este un act cultural de mult prins în insectar, dar pentru Emma evocarea lui repetată va determina o surprinzătoare trezire a instinctelor și a sentimentului de sufocare într-un univers al cuvintelor și nu al faptelor. Va trece ea însăși la fapte, luîndu-și-o ca model pe Regina shakespeariană, și-și va ucide bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
accepte viziunea brandului și, nu în ultimul rând, pentru a le oferi acelorași angajați mijloace de acțiune care să vină dinspre ei și care să ajute la realizarea brandului. Dacă ancheta apreciativă susține crearea unui cadru pozitiv pentru generarea și evocarea unor întâmplări, experiențe, scopuri pozitive care să inducă o atitudine afirmativă față de schimbare, dialogul interior, complementar anchetei, prin faptul că înseamnă evocarea acelorași întâmplări organizaționale, în cadru informal de această dată, susține reflectarea deciziilor formale în timpul întâlnirilor informale. Mai simplu
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și care să ajute la realizarea brandului. Dacă ancheta apreciativă susține crearea unui cadru pozitiv pentru generarea și evocarea unor întâmplări, experiențe, scopuri pozitive care să inducă o atitudine afirmativă față de schimbare, dialogul interior, complementar anchetei, prin faptul că înseamnă evocarea acelorași întâmplări organizaționale, în cadru informal de această dată, susține reflectarea deciziilor formale în timpul întâlnirilor informale. Mai simplu spus, face posibilă realitatea schimbării. O altă cale de susținere a angajamentului față de brand este crearea unei culturi de mentoring. Statisticile sprijină
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
se agita cum o găină/ etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Șerban și avînd ca scop reevaluarea din perspectiva de azi a unor personalități de evrei-români din varii domenii - literatură, arte, jurnalism, științe etc. Fiindcă "o explorare la nivelul exigențelor contemporane a patrimoniului spiritual nu mai poate fi obținută doar cu evocări encomiastice", preocuparea expresă a redacției este "de a destrăma valul uitării acolo unde rutina și comoditatea amenință să semene confuzie, aplatizarea criteriilor și, implicit, anularea ierarhiei valorilor. Deopotrivă de păgubos este un anumit sectarism, cultivat sub pretextul specificității și duce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
lui Hristos Ziatas, dar cititorul român cu siguranță că le va descoperi și va fi mișcat. Miorița, Meșterul Manole, domnitorii iluștri, Eminescu, Enescu, Blaga, Brâncuși, dar și G. Călinescu, Labiș, Marin Preda, apoi frânturile de peisaj românesc sunt elemente de evocare sugestivă, nu o dată memorabilă. în viziunea poetului "doine ardelene/ cu soarele pe umeri/ luminează mersul înțeleptului râu", "barba lui Dosoftei răsfrânge ramuri/ în lăstarii lor se coace graiul românilor", voievodul Neagoie, cel cu sfaturile către fiul său Teodosie, este "dascălul
Un greco-român by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8744_a_10069]
-
și realizările estetice minore. Alexandru Paleologu are fibră de moralist, contemplator cu stil al umanității canonice, al caracterelor și expresiilor artistice. Portretul făcut lui André Maurois, pe acest contur, e un foarte bun autoportret: "Portretele istorice ale lui Maurois sunt evocări în care imaginația nu se hazardează fără de răspundere; autorul lor e un spirit format în buna tradiție a moraliștilor francezi, pentru care cunoașterea caracterelor și societății, a pasiunilor și ideilor este un exercițiu, o tehnică a lucidității. Măsură și Ťesprit
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
sînt folosite cifrele, procentele necontrolabile ("cu 50% mai strălucitor") care compensează slăbiciunile de raționament (conform cărora, de pildă, părul fără mătreață conferă omului libertate de mișcare: astfel, "viața e lipsită de inhibiții, iar tu ești 100% liber să te apropii"). Evocarea insistentă a scalpului mi se pare totuși neinspirată, pentru că riscă să trezească asocieri profund dezagreabile. E posibil ca o parte din public să fi întîlnit prima oară substantivul scalp sau verbul a scalpa în cărțile sau filmele cu indieni. Nu
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din directețea frustă a lui Bordeianu, păstrîndu-și în schimb acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezintă suferința protagoniștilor într-o formă atenuată, trecînd-o prin sita unei evocări făcute de un om care privește detașat, de la distanța celor 50 de ani scurși, spectacolul încarcerării la Canal. Fiecare eveniment este înfățișat numai după ce mai întîi a fost golit de virulența abjecției umane. Efectul este unul de domolire a josniciei
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
a mai apărut, situație în care Liviu Grăsoiu și-a adunat o parte din editorialele înregistrate în ultimii ani pentru "Revista literară radio '60", publicându-le pe cont propriu. Tematica este foarte variată, ea cuprinzând consemnări de evenimente culturale curente, evocări ale unor mari personalități sau ale unor colegi de breaslă dispăruți prematur, discutarea unor probleme și aspecte esențiale ce se pun azi în fața scriitorului și în genere a omului de artă, considerații de istorie literară, prezentări de volume semnificative, semnalări
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
este acela care-l înfățișează pe Vladimir Streinu, văzut ca "cel mai rafinat critic de poezie": Se impunea prin frumusețea fizică, printr-o distincție princiară, prin comentariile făcute neostentativ și întotdeauna elegante în stil și profunde în conținut". Continuând linia evocărilor, să-i amintim pe "doi mari poeți uitați: O. Goga și Al. Philippide" și pe contemporanii noștri imediați, unii dispăruți prematur: Petru Creția, George Munteanu, Virgil Mazilescu, Z. Ornea, "un iubitor de incredibilă fidelitate al literaturii române", "un suflet mare
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
află, cum se spune, la el acasă, pe un teren propriu în progresivă hașurare. Continua absorbție de trecut politic și social are o miză de ordinul istoriei literare, dar și una morală. Prin lectura atentă a operelor confesive (memorii, jurnale, evocări, corespondență, interviuri), devine posibilă reconstituirea unor epoci dispărute: cea interbelică, regretată amar, și cea a comunismului autohton, postbelic, la care se privește înapoi cu mânie. Me-mo-ria-listica nu este citită și înțeleasă aici nici ca document nud, nici ca rezervor inepuizabil
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
despre tovarășa, n-a fost și el convocat să se autociteze despre mama și soția eminentă, femeia înțeleaptă și omul de știință gîndind vizionar, spre propășirea țării și-a noastră biruință. Și, chiar dacă n-a fost nici măcar citat în aceste evocări, Poetul ar avea tot dreptul să spună, azi, că timpul i-a dat dreptate. De pe urma aceleiași dorințe de a vinde povești soft despre fostul cîrmaci, la 90 de ani de la nașterea lui, ne trezim cu un Ceaușescu domestic sau în
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
impus de forța creativă a dirijorului. El e stăpânul unic al unei unice seri de spectacol. Iar ardoarea lui trebuie să se audă în elanul epatant al continuității. Ceea ce s-a auzit în acea seară. Dacă tot am început cu evocarea prietenilor mei continui să-i amintesc în legătură cu Waltraud Meier, Isolda în distribuția invitată la Scala. Încerc, într-o convorbire telefonică, să leg câteva cuvinte ocolind adjectivele banale pentru a surprinde ceva din misterul unei personalități greu de definit. Din partea cealaltă
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
unor noi documente (mai frecvent, din categoria corespondenței primite) și amintiri despre lumea editorială din perioada comunistă. Dovezi convingătoare și antrenante la lectură sunt cele două volume publicate de Niculae Gheran, adunând activitatea publicistică desfășurată de câțiva ani încoace: Sertar (evocări și documente), Editura Institutului Cultural Român, 2004, și Cu Liviu Rebreanu și nu numai (evocări și documente), Editura Academiei Române, 2007. Cele două cărți trebuie citite împreună, pentru că sunt mărturia aceleiași etape de transformare semnificativă a scriiturii lui Niculae Gheran. Mai
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
perioada comunistă. Dovezi convingătoare și antrenante la lectură sunt cele două volume publicate de Niculae Gheran, adunând activitatea publicistică desfășurată de câțiva ani încoace: Sertar (evocări și documente), Editura Institutului Cultural Român, 2004, și Cu Liviu Rebreanu și nu numai (evocări și documente), Editura Academiei Române, 2007. Cele două cărți trebuie citite împreună, pentru că sunt mărturia aceleiași etape de transformare semnificativă a scriiturii lui Niculae Gheran. Mai întâi, e evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
și Cu Liviu Rebreanu și nu numai (evocări și documente), Editura Academiei Române, 2007. Cele două cărți trebuie citite împreună, pentru că sunt mărturia aceleiași etape de transformare semnificativă a scriiturii lui Niculae Gheran. Mai întâi, e evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu umor, cu simțul pitorescului social, un fel de reportaje retrospective, instantanee de viață (cotidiană sau oficială), episoade comice din sfera politică sau culturală, evocând cu sarcasm și distanțare un trecut mai apropiat sau
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
cele din volumul următor au apărut în 2005-2007 în revista "Cultura". Documentul sau mărturia aduc o puternică tușă de culoare în peisajul social-uman. În al doilea rând, e din ce mai evident talentul de prozator cu care sunt scrise aceste evocări. Niculae Gheran e un umorist sarcastic, un moralist subtil, un observator perspicace al moravurilor literare și sociale. Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când aduce în prim plan întâmplări din
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia în ultimii ani, când m-am apropiat de sfârșitul ediției de Opere, mi-am îngăduit libertatea de a mai scrie și altfel, desprins de povara textelor rebreniene. Din păcate, evocările și eseurile publicate în reviste și, parțial, incluse în volumul Sertar sunt departe de cartea visată, cu pagini despre destinul generației mele trădate. Dumnezeu știe dacă timpul rămas îmi va fi suficient" (p. 158). Am dat in extenso această mărturisire
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Niculescu-Varone are vreo 97 de ani, dar e de mult scos din circulație". Pioase flori pe morminte neglijate, morminte fizice, dar și morale. însă diaristul nu trece impasibil nici pe lîngă celebrități, creionîndu-le celor pe care le-a cunoscut îndeaproape evocări demne de atenție. Tudor Vianu ar fi fost un boem refulat, "dar de o înțelegere superioară a acestui termen, în sensul că accepta o anumită dezordine interioară, dar respingea orice manifestare de acest fel pe plan exterior. Adoptase atitudinea lui
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
ca unul dintre cei mai cunoscuți scriitori greci din diaspora. Carte cu pronunțat caracter autobiografic, Te voi uita în fiecare zi, cel mai recent roman al său, apărut în 2005, concomitent la Paris și Atena, este totodată și o tandră evocare a mamei, care contrazice declarația din titlu. Așteptam de obicei să dea în clocot cafeaua și apoi să-ncepem discuția. Ne așezam într-un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
autoarea face și un fel de raport discursiv al autorilor, cu referiri multiple la inconturnabilul Cărtărescu, la care "romanul va fi, pînă la urmă, paradoxal construit dintr-o secvență de descrieri întrerupte de fragmente narative tot mai ample pe care evocarea unor locuri, peisaje, portrete i le impune naratorului-personaj" (p. 303). Pe ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită. Se impune, oricum, prioritatea descrierii față de trama narativă, ceea ce denotă, aș spune
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
mai mare poet român în viață Citim în revista Cafeneaua literar| nr. 10/ 2006: "În 1984, când eram în Italia, am văzut un afiș pe care scria "Marin Mincu, cel mai mare poet român în viață, susține o conferință la..."" (evocarea îi aparține lui Ion Marin Almăjan). Îl compătimim retrospectiv pe Marin Mincu pentru jena pe care fără îndoială a simțit-o citind o asemenea enormitate ("Marin Mincu, cel mai mare poet român în viață") și suntem siguri că a explicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
performanță excepțională - aceea de a transforma revista într-un fel de Arhivă a celei mai triste perioade din istoria noastră modernă. Numărul 57 cuprinde cîteva texte remarcabile: fragmente din albumul Lenei Constante pe tema închisorii (desene și mărturii); o impresionantă evocare a Micaelei Ghițescu, Francofonia mea, arătînd cum francofonia, celebrată actualmente, a distrus însă viețile unor eleve de liceu în anul 1948, cînd Institutul Francez a fost închis de comuniști; notăm, de asemenea, articole semnate de Alexandru Zub, Mircea Carp, Claudia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
a exploatat masiv erudiția, a fost ceea ce-și propusese, respectînd canoanele speciei. În schimb, Claudio Magris, cu interesantul roman Orbește (Alla cieca, Garzanti, Milano, 2005), a trecut printr-o fază intermediară, cînd expunerea profesorală și eseul împărțeau pagina cu evocări, descrieri, etc., ca în volumul din 1986 Danubio, cu o foarte bună versiune românească datorată lui Adrian Niculescu: Danubius, Univers, București, 1994. Ca scriitor, Marco Santagata de la Universitatea de Studii din Pisa, autor de lucrări docte, obligatorii pentru specialiști, a
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]