1,092 matches
-
a încetat să definească spiritualitatea colectivă a poporului român, care era acum concepută pe liniile umanismului socialist. Corrigendum: epurarea componentei monarhice a memoriei naționale românești. În trena evenimentelor politice ale secolului naționalist românesc (1848-1947) am urmărit constituirea ideii de regalitate, evoluată apoi în cea de dinastie ca addendum al memoriei naționale românești. Legea actualizării politice a memoriei colective, care a acționat în sensul completării memoriei naționale cu ideile regalității și dinastiei, poate fi văzută din nou la lucru după momentul 30
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
difuzat prin literatura didactică se înscrie pe aceleași aliniamente. Pe lângă afirmarea permanenței populaționale a românilor în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic", este enunțată și permanența statalității românești într-o formă mai strânsă sau mai laxă de organizare. Organizat în formațiuni politice obștești, evoluate ulterior în cnezate și voievodate, "zonele de locuire mai densă au constituit adevărate Romanii populare, care vor deveni, cu timpul, țări românești în evul mediu timpuriu" (Daicoviciu et al., 1984, p. 87). Teza bimilenarității, elaborată ca dogmă istoriografică în faza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
oră pe zi, nemișcat, la soare, fără să mă gân desc la nimic. * Semnificativ e și faptul că, odată cu animalitatea cea bună, am pierdut și amplitudinea intelectuală. „Sofisticarea“ civilizată a adus cu sine, simultan, fragilitate fizică și debilitate mintală. Suntem „evoluați“ și precari. E frapantă, de pildă, dispariția aproape totală din orizontul interogației și al reflexiei noastre a unor teme esențiale. Iubirea nu mai este astăzi un subiect, dincolo de scandalul monden, inflamația erotică și sentimentalismul de telenovelă. Autori și autoare ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de la vest la est, a fost condiționată de stadiul de evoluție social-politică a fiecărei societăți din fiecare țară în parte, ceea ce a făcut ca ideatica luministă să sufere reduceri substanțiale în adaptare, pe măsură ce raporturile sociale și politice erau mai puțin evoluate, în funcție de condițiile din fiecare țară75. Această situație explică în anumită măsură diferențele dintre Iluminismul francez și Aufklärung-ul german, mai ales în chestiunile social-politice. Discuția asupra formei de guvernământ și a raportului dintre puterile din stat este prezentă în scrierile unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
scurt, miturile raționează la fel ca acei gînditori din secolul trecut pasionați de evoluționism care încercau să ordoneze în serie uniliniară instituțiile și tradițiile observate în lume. Plecînd de la postulatul că civilizația noastră e cea mai complexă și cea mai evoluată, ei vedeau în instituțiile popoarelor numite „primitive” o imagine a celor care au putut să existe la începutul umanității. Și pentru că lumea occidentală este guvernată de dreptul patern, trăgeau concluzia că popoarele sălbatice trebuie să fi avut, și uneori încă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
socială și tipuri de organizare bine atestate în istoria noastră pot, în anumite circumstanțe, să redevină actuale și să arunce o lumină retrospectivă asupra unor societăți foarte îndepărtate de noi în timp sau în spațiu. Între societățile numite complexe sau evoluate și cele numite pe nedrept primitive sau arhaice, distanța nu este atît de mare pe cît se putea crede. Ceea ce se află departe luminează ceea ce este aproape, dar și ceea ce este aproape poate lumina ceea ce se află departe. Proba prin
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
salt calitativ, tradus pentru lumea noastră prin colaps? Și salvarea esenței umane? Eu zic că da. Nu cred Într’o formă biologică viitoare, implicit superioară omului. Cred Însă În dezvoltarea lui ulterioară Într’o formă spirituală, acorporală, dar rațională. Omul evoluat devine astfel zeu - a demonstrat-o un Zamolxe, un Buddha și, orice s’ar spune, un Iisus. Zeu care luptă mai departe pentru propria-i evoluție tinzând, din aproape În aproape, amplificându-și negentropia, spre starea virtuală de dumnezeire. Stare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Împreună cu tot ceea ce ne Înconjoară, să transformîm grosierul trinității, substanța, În subtilul ei, informația, din care să construim o lume viitoare, aceea de după colapsul actualei. Pentru care Însărcinare noi, ultima expresie a evoluției biologice, suntem cei mai eficienți, un om evoluat făcând mai mult decât tot ceea ce-l precedă. N’a demonstrat-o Iisus? „Milenium“, 10 iulie 1999, ora 14,59 39. Știința secolului Dintotdeauna, mai abitir acum, În prag de mileniu, scrutăm viitorul. Dar cum să descifrezi ceva ce nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Omul este acela care, renunțând la jumătatea lui biologică, promovează o nouă lume, cu alte legi. Acea lume viitoare, În care esența nu mai este „materialul“ substanței, are nevoie de „locuitori“ pe potrivă. Care nu mai pot fi niște maimuțe evoluate, chiar cu calculator În labă ci, oricât de ciudat ar părea - e o consecință a ideii de salt calitativ - spirite care, lipsite de patima consecutivă existenței biologice, pot merge mai departe, dar tot slujind evoluția. „Milenium“, 4 septembrie 1999, ora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e o noutate pentru Natură. Asta se Întâmplă de când viața, și așa avem mulțimea fosilelor care ne-au permis reconstituirea Întregii istorii naturale, de la coacervat la om. Dar, tot În același timp, alte specii le-au luat locul, mereu mai evoluate, Îmbogățind biosul până la două milioane de specii cunoscute, dar și mai multe necunoscute, care pot ajunge chiar până la 30. Aș putea spune că, fără această Înlocuire, am fi rămas În continuare eventual amoebe, ca și umanitatea În epoca de piatră, dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care vrea să mă cinstească cu o vodcă... „Milenium“, 1 aprilie 2000, ora 15,50 53. De-a cârtița Societățile primitive folosesc pentru numele lor termenul care definește omul. O demonstrează și pe la noi o minoritate negricioasă. Dar În limbi evoluate, precum a noastră ori franceza, același cuvânt numește planeta și solul; cu și fără majuscula imposibil de redat radiofonic. Și, dacă tot nu se poate, să plusez: majusculă la majusculă, definind alt element filosofic. Care-mi evocă același cadru cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ser fiziologic - tot o soluție salină... Și-mi aduc aminte de asta acum, când democrații și generoșii noștri guvernanți - mai bine ar fi când e vorba de leafă - protejează - era să zic poporul - de caniculă, ofenind apă minerală. O chestie evoluată am spune, căci ea oferă nu doar sodiu, dar și potasiu, magneziu, calciu, adică cam tot ce se pierde transpirând. Eu o găsesc chiar mai ineficientă, dacă ținem seama de faptul că În apa transpirației, ca lichid aflat și până
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu pot fi trecute cu vederea. Și, după ce substanța În cauză a fost „deocheată“, n’am decât s’o analizez, vădind acea schimbare de structură. Și ce-mi arată experimentul? Craniul, În care eu văd adăpostul și mediul celui mai evoluat lucru, creierul uman, fiind deci perfect, manifestă un efect mai mult decât evident, transmițând prin orbitele sale energie. Vai de cel din față dacă n’are nevoie de ea; ca mine. Un alt flux de energie, dar mai slab, Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
când să anunțe, prin prezența lui, că În sfârșit perioada de hibernală regenerare a solului, implicit a Naturii, s’a Încheiat. Parcă vorbeam, mai deunăzi, despre asta, rămânându-mi acum doar să particularizez: ghiocelul, ca una dintre plantele cele mai evoluate ce este, iubește cel mai oxidat sol, pe care pădurea i-l oferă numai acum, Înainte ca ierburile și arborii trezite la viață să-l facă de „nelocuit“ pentru gingașul ghiocel, un mediu reducător adică. Și mă Întreb, atunci când un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avea ce face cu ele. Vechea reptilă se mai poate chema acum și echidnă, tot cu cioc și ouă clocite ca să aibă pe cine alăpta; dar solzii strămoșești n’au devenit păr, ci țepi. Dar și ariciul, cu mult mai evoluat, „știe“ asta. O evoluție lentă, tipică izolării, a născut marsupialele. Adică ce să mai facă ouă, când le poate „cloci“ În Însuși animalul, adică Într’un uter. Și, ca să fie sigură, are două, ceea ce Îi permite să aibă un pui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că de vină e izolarea. Dar marsupiale sunt și În America de Sud, singurul alt uscat al sudului, exceptând Antarctica, care numai ring al evoluției nu poate fi, ci doar al supraviețuirii. În tot nordul, marsupialele au cedat locul mamiferelor placentare, mai evoluate, implicit mai negentropice. Iar faptul poate fi pus În legătură cu o ipotetică bogăție În negentropie a nordului. Așa și este: Uscatul e mult mai bine reprezentat În nord decât În sud. Adică Înălțimile, ordinea și diversitatea deci, În antiteză cu platitudinea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
schimbare, Într’un singur sens, cu izvorul În sine. Cât Îl privește pe dumnezeu, Îl găsesc, cedând o clipă sentimentului religios pe care-l are orice om, de a dreptul imperfect: cum de-a făcut el, suprema perfecțiune, deopotrivă, lucruri evoluate și subevoluate? Retoric... Cred Însă În zei, dar acceptându-i tot ca pe o finitate, chiar dacă mai mare decât a mea, Însă numai ca reprezentând un nivel evolutiv superior omului; à propos: poate spune cineva că evoluția se oprește pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca a curburii interioare a gheruței mele, Și așa, curbura exterioară, mai dură, rămâne intactă, ițindu-se cu un nou ascuțiș, pe măsură ce lemnul o roade pe cea interioară, iar gheruța crește. Sunt un animal - las’ că și voi tot asta sunteți - evoluat. Dar Cristi mă compară mereu cu dulăul și-mi amintește că am 42 de dinți, ca și acela. E drept, dar și Cristi are - mai precis a avut, hî hî hî - 32, ca și maimuța, cu care nu-i place
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
literei U, pe când la om, aceiași dinți se așează pe - deh! n’are bot - un fel de potcoavă amintind de litera V. Cică, ca și În succesiunea alfabetică, V e mai evoluat decât U. Psst Cristi se crede și mai evoluat, căci numele Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează dinții ca și maimuța pe un U, botul lui lung. Eu n’am decât un botic, implicit mandibila mi-e ca și a evoluatului om, o potcoavă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
crede și mai evoluat, căci numele Îi Începe cu Z... Dar priviți la dulău, care și etalează dinții ca și maimuța pe un U, botul lui lung. Eu n’am decât un botic, implicit mandibila mi-e ca și a evoluatului om, o potcoavă... Am și blăniță, și nu din oricare. Între cele trei feluri de păr ale ei, acela rar și lung, numit principal, poate fi orientat după voie. Și, fiind aplatizat, Îl așez ca dranița pe casă astfel Încât reflexele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale gurii, preferințele mele culinare. Oricât de ciudat ar părea, pisica mănâncă și vegetale, ca un fel de garnitură la fripturică. Tot pentru vitaminele de care duce mare lipsă. Doar că nu din oricare, ci așa numitele monocotiledonate, cele mai evoluate plante. Plăcerea ei cea mai mare e papirusul, și nu pentru că ar fi definitoriu pentru primul ei domiciliu, Egiptul. Vă las În suspans. Aici, În Europa, ne mulțumim cu iarbă ori cu grâu Încolțit. Iar eu, personal, ronțăi cu plăcere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rezervată oaspeților și evenimentelor de seamă, e mai mică decât odaia În care omul se naște, trăiește și moare. Și cât de „mare“ n’ar fi, casa mare n’are cuptor, precum odaia. Dacă n’aș fi văzut cât de evoluați sunteți, nici nu mi-aș fi lăsat traista din băț pe la voi. Mai ales că mai e o „asimetrie“ Între voi și restul lumii: În mai toate limbile Europei sunt numit doar cu ceva ce vine de la latinul catus, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vă costă oarece pierderi, ceva victime. Cred că asta chiar e o altfel de palmă la fund, discretă dar cu mult mai dureroasă. Sunteți prea mulți, iar Natura vă vrea, totuși, În „banca“ voastră: un animal oarecare, fie el un evoluat mamifer, fie chiar deștept, dar care a uitat să se oprească din Înmulțire. Orice specie, chiar și aceea umană, are fixat În genom totul, inclusiv numărul optim peste care Natura intervine, de pildă prin molime: ce altceva sunt cancerul, bolile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Doar că migrația e o excepție, mai mult sau mai puțin manifestă, nicidecum specifică În totalitate ansamblului vieții animale. Carevasăzică, și animalul exercită o oarecare entropizare, lucru firesc oricărei ființe. Poate că evoluția Înseamnă și creșterea entropiei. Și atunci, supremul evoluat, specia umană, ar trebui să fie și supremul factor entropic. Sau, acum, supremul călător. Lucru pe care nu l’a băgat În seamă - dimpotrivă, căci răul, păcatul, e mai dulce și mai lesnicios decât binele, virtutea - atunci când nu s’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avut-o, până acum vreun secol, Anglia, beneficiară a unei apărări naturale, cei 30 de kilometri de apă care o separau de restul lumii și nu puteau fi străpunși de tehnica militară a vremii. A căpătat-o, În fața altor arme, evoluate, America, dar În spatele miilor de kilometri de ocean. Apa este un element ambivalent. Este unul de izolare, inducând evoluția independentă, implicit polarizarea, adică negentropia specifică și condiționantă a vieții. Și o face prin chimismul său, prin una dintre cele mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]