782 matches
-
e bine. Mă ajută să le dau o nuanță mai impunătoare.“ După nenumărate repetiții, a cerut să revadă notele, să vadă dacă mai poate schimba ceva sau îi poate schimba puțin ritmul, să fie doar un pic mai rapidă. Îi exasperase atât pe Fernic, cât și pe Pribeagu cu perfecționismul lui dus la extrem. De aceea se și împotmoliseră la refren, la ultimul detaliu, cuvântul care nu însemna nimic. Dar de ce, Sachi ? De ce ? ! O să se uite lumea ca mâța-n calendar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deținând cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino“, de la Băneasa, și primind brevetul de pilot de turism, la care râvnise încă din copilărie, atunci când își exaspera bunicii și părinții cu tot soiul de aparate inventate de el din cutii și cârpe, cu care încerca să-și ia zborul și ajungea să se julească și să se lovească pe toate părțile. Mai mult, petrecărețul imprevizibil, fără limite
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aterizare cu vârful ascuțit al unui gard. Numai inspirația de moment îl face să-și întindă piciorul stâng și să și-l sacrifice astfel, cu prețul de a rămâne în viață, însă cu oasele zdrobite. Acum te-ai potolit ? era exasperat Cristi, lângă patul său de spital. — A fost cât pe ce, amice, cât pe ce... N-o să mai poți să calci niciodată cum trebuie, o să rămâi șchiop tot restul vieții... — Mi-au spus, mi-au spus... Am comandat deja un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de rezistență În fața unor obstacole numeroase, diverse și nu rareori brutale până la absurd. Doar pușcăria lipsea din acest „inventar” al necazurilor de tot felul, care, până la urmă, nu numai că m-au exlus din generația mea biologică, dar l-au exasperat până și pe genitorele meu, care, În ultimii săi ani de existență - a murit relativ tânăr, Tatăl meu, Într-un accident rutier, la 56 de ani! -, a Îngrămădit pe creștetul meu nu puține din stupefacțiile dureroase și contondente pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
odată cu criza comunismului. Disidenții au fost Însă puțini, tratați cu dispreț de autorități și izolați de masa populației. Departe de modelul Solidarității sau al Cartei ’77. Până la urmă, nu disidenții i-au ridicat pe oameni la luptă, ci Însuși Ceaușescu, exasperându-i. Partida nu s-a jucat Între regim și „opoziție“ ci, mai brutal, Între regim și România. Regimul comunist din România a sfârșit Într-o baie de sânge, și este greu de imaginat cum ar fi putut să fie altfel
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu aveau intenția să o aplice În formele ei rigide apusene. Privită cu severitate, România putea să pară neserioasă. S-au reținut vorbele indignate ale lui Raymond Poincaré, un domn foarte serios, viitor președinte al Franței: „Domnilor — a exclamat el, exasperat —, aici suntem la porțile Orientului, unde lucrurile sunt luate cu ușurință!“ Eroii lui Caragiale sunt din specia celor care Îl scoteau din sărite pe Poincaré. Scriitorul este un colecționar sârguincios al slăbiciunilor omenești, prezente pretutindeni, dar apărând cu relief sporit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
comunismul românesc avea să fie o Îmbinare de Marx și Caragiale. În toate, românii aduc o notă de improvizație și de aproximație, și Înclinarea mai curând de a vorbi decât de a face. Este o lipsă de rigoare care poate exaspera (și atunci te refugiezi, precum Caragiale, la Berlin), dar care are și latura ei agreabilă, decontractantă. A nu lua lucrurile foarte În serios este o filozofie de viață, care nu i-a Îmbogățit pe români — dimpotrivă! — dar i-a ajutat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai sporovăiesc. În momentele acelea eram tatăl care se jurase că nimic din asta nu se va schimba (plus că pastilele de Klonopin erau nemaipomenite în a-ți augumenta răbdarea), un tată care din fericire apărea perfect normal deși eram exasperat de spectacolul pe care îl urmăream. Tot spectacolul părea inofensiv - doar o altă zi de naștere haioasă de mare profil - până când am început să-mi dau seama că toți puștii erau sub influența medicamentelor (Zoloft, Luvox, Celexa, Paxil) care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jumătate (nu mă descurc deloc în germană și flamandă, aceasta din urmă îmi sună chiar destul de exotic), însă jocul actorilor mă impresionează mult. Sunt mai buni decât cei din spectacolul urmărit aseară la Théâtre du Nord din Lille, care au exasperat pe toată lumea cu verbozitatea lor excesivă. Muzica veche ne transportă în alt timp. Mă interesez, la sfârșitul spectacolului, unde aș putea găsi un CD cu melodii de același fel? Nimeni nu mă poate lămuri - persoana care a făcut compilația muzicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
40. Îi mulțumesc, este unul din rarii prieteni care mi-a rămas fidel și care mi-a suportat, cum spuneam, verbiajul, ca și cele o mie de „planuri și idei” fanteziste care au pus nu o dată pe fugă alți amici, exasperați de „megalomania și lipsa de simț practic a lui Breban”. La mulți ani, prietene! Seara cinam, copios, ascultam ceva muzică clasică la radio și mă culcam în jur de zece, iar la orele „două fix” mă trezeam, ca să mă apuc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
birocrația română coruptă și avidă de câștig (subl. ns.). Conform datelor furnizate de presa burgheză din Odesa, numai în rândul muncitorilor de la căile ferate au avut loc mai mult de 100 de execuții în ultimul timp. Populația țărănească a Basarabiei, exasperată de aceste violențe, a răspuns printr-o serie de revolte neîntrerupte, care au fost la rândul lor reprimate cu sălbăticie. Mii de țărani au fost împușcați, iar satele lor arse sau rase de pe fața pământului de către forțele de artilerie. Conform
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dobândirea independenței României, cele două partide politice - Partidul Național Liberal și Partidul Consevator - își disputau întâietatea în viața politică. Va fi o perioadă a confruntărilor, adeseori sterile și mărunte, generate și dominate de setea de putere a partidelor. Opoziția conservatoare, exasperată de menținerea liberalilor la putere timp de 12 ani (1876-1888), aștepta revenirea la conducerea țării. Presa liberală de la Huși a scos la iveală o serie de metode și mijloace îndoielnice folosite de partidele politice în lupta pentru putere. Pe prima
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scene felurite. Ghemuise o minge mare de hârtie, legată cu o sfoară, a aruncat-o în coridor când, seara, a venit servitoarea, dar a ținut căpătâiul sfoarei pe sub ușă și toată noaptea a tras-o ca să facă zgomot și să exaspereze santinela. Când i s-a adus tava murdară cu mâncare, a răsturnat-o, declarându-le, într-o limbă mai aproape de volapük decât de germană, că „eine Landfürstin“(„O prințesă“ (germ.). ) nu poate fi tratată astfel. Atunci s-a trimis acasă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încântați, maica de a-și scăpa salonul din mâinile lui Vintilică, maica Filofteia de a avea o chiriașă, eu de a nu fi în contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
străinii care dominaseră țara. Criză inevitabilă la generația dinainte de război. guvernul hibrid Când însă ne sosi nouă știrea fericită a alipirii Basarabiei, eram chinuiți de pacea care nu se putea semna: Kühlmann se îmbolnăvise din oficiu, sosi Burian. Lumea era exasperată, știam bine că [pacea] nu e definitivă, dar ne enervam din ce în ce, mai ales văzând tonul ziarelor guvernului: Lumina lui Stere, Steagul lui Marghi loman publicară tratatul care indignă pe toți, numai ei și Arion, într-un interviu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale". E perioada în care "mii de berlinezi", sosiți aici pentru a îngroșa "păturile proletarilor", duceau lipsă acută de locuințe. La puțin timp după sosirea la Berlin, Eminescu asistă la "procesul" luptelor de stradă când, exasperată de evacuările brutale din locuințe, sărăcimea Berlinului atacase poliția, ridicând baricade" etc. În această curată babilonie, menită a transforma rapid și radical înfățișarea orașului, Eminescu se va fi simțit străin și însingurat și astfel apare firească dorința lui de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bineînțeles. Să scapi pe contraatac, să Ți se pună piedică în mod intenționat și, în loc de cartonaș roșu pentru adversar, să fii penalizat cu fault în atac. Cam asta au făcut cei doi nesimțiȚi. De altfel, profesorul George Călin a fost exasperat de jalnicul show oferit de Murariu și Tabacariu, a protestat și a primit o eliminare la bancă. Fac un apel pe această cale pentru suspendarea drastică a celor doi. De asemenea, dacă personajele urmează vreo formă de studiu (deși ar
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
cântatul, tot de-al dracului se apucase. Într-a cincea, nu-i ieșea neam la ora de muzică Foaie verde lămâiță - și de-atunci, pentru că-i spusese profa că nu are ureche muzicală, se apucase să facă vocalize de-și exasperase toți vecinii. La mijloc cred că e și un pic de paranoia. Crezi că toți trebuie să te aprecieze, orice ai face. Cam așa gândea Șăfu - și era inutil să speri că îl schimbi, că îl mai dai pe brazdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec tuali, răzvrătiți din te miri ce și pentru ce și Împotriva nu știu cui, orbecăind și căutând nu știam ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atunci când întrerupeam șirul de cinciuri cu vreun patru nefericit. Era o lecție despre planete, sistem solar, pământ și lună. Citisem o dată acasă totul și avusesem impresia că știu. Profesorul de geografie, domnul Tănăsescu, un domn pedant și tobă de carte, exasperat de neștiința câtorva dintre elevii din clasa noastră, pe care-i ascultase strigând catalogul, m-a scos la tablă pe mine. Era liniștit, convins că o să fiu la înălțime, ca în atâtea rânduri, și că astfel va avea iar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul său o pânză sau construiește un zid ori confecționează un fel de colivie în care vrea să-l închidă, definitiv, doar pentru ea. Și această senzație îl obosea, îl înăbușea, îl exaspera, ajungea să-l înnebunească. Atunci își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-un cotlon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toți de-ai casei: suita lui Alcest. Pentru că el e stăpânul care împarte bucuria și suferința, el centrul preocupărilor, el idolul... Iar eu - destinul său! Prietene Alcest, îmi ești nespus de drag. Sunt însă în tine câteva trăsături care mă exasperează, mă fac să sufăr, mă umilesc și pentru care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
schilodit. Era prea mult. Atunci, cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întrevederilor noastre de profesorii pe care i-ați avut în copilărie: de engleză, de fran ceză, de germană, de pian și de dans. Aveți amintiri plăcute legate de vreunul dintre ei? Deocamdată am aflat doar că profesoara de pian vă exaspera. A.R. Să-i luăm pe rând. Erau așa: domnul Ross, care studiase medicina la Paris și nu știu cum se pripășise la Roman, unde, neavând drept de liberă practică, dădea lecții de franceză. Venea pe urmă domnul Peters, care studiase și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
citit La Medeleni în între gime. Ce este sigur e că moare Olguța. Cu mama și cu tata la mare De cînd era mic de tot, mergea vară de vară cu părinții lui pe litoral și de fiecare dată era exasperat de toate tracasările pe care le aveau de îndurat pînă cînd ajungeau efectiv pe plajă. Cu toate că înainte să plece de-acasă murea de nerăbdare să vină ora tre nului, drumul era și el un adevărat chin. Familia lui Dănuț pleca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]