751 matches
-
Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
învârtea un disc din copilărie cu Olandezul zburător, ascultat obsesiv de tatăl ei. Când izbucnea furtunos corul umbrelor și vocea fantomei tuna "sieben Jahre sind vorbei"6, tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de Ondine se inspira din opera wagneriană: tatăl ar fi dorit-o purtătoarea eroului înspre izbăvire, călăuzitoarea lui afară din învolburata nedeterminare. Cu alte cuvinte, Ondine era valul bun ce scoate rătăciții la liman
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
era decât marionetă zâmbită țeapăn. Sau - cine știe? - brățară, dacă nu cumva cătușă... Ajunseră într-un târziu la Maeslantkering, cel mai mare zăgaz mobil al curgerii din întreaga lume. Structurile rigide de oțel așteptau crispate în forma lor revizuită până la exasperare de ingineri următoarea rebeliune fluidă majoră a materiei. Ian nu găsi nimic mai răsărit de contribuit la discuție afară de un penibil "au aerul trainic", mult mai la locul lui în gura unui turist asiatic. Dar Ondine primi cu mărinimie umila
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
secvențe din Camera lorzilor și Camera comunelor. A treia fotografie ne privește: un grup de tineri urcați pe un gard sau un parapet, făcând parte dintr-o masă anonimă, agitând tricolorul de pe care a fost decupată stema comunistă. Crispare, Înverșunare, exasperare. Un moment din revoluția română, descătușarea, participarea tuturor, momentul de grație de acum douăzeci de ani care ne umpluse inimile de speranță. Desigur, alături sunt două fotografii simbolizând „instituționalizarea” revoluției, prin cele două camere cu prerogative identice, după cum rezultă din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
îi menține formele exterioare ale suveranității pentru a menaja susceptibilitatea Curții de la Viena. Singurul aliat adevărat, în ciuda înfrîngerii sale din 1807, țarul Rusiei, duce o politi-că dictată de interesele Rusiei și cere compensații atunci cînd aduce servicii politicii lui Napoleon. Exasperarea împăratului în fața acestei rezistențe, singura serioasă de care se lovește în Europa, alături de cea a Angliei, se află la baza campaniei din 1812. Campania din Rusia trebuia să asigure hegemonia totală a Franței pe continent și să condamne Anglia la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Edward Grey, cu care se afla în relații foarte strânse. De la începutul războiului, a fost reziliat din toate funcțiile sale, fără îndoială din cauza criticilor la care a fost supus din cauza tendințelor sale germanofile. Atitudinea Oficiului Imperial al Afacerilor Străine 73 Exasperarea pe care au suscitat-o unor anumite persoane succesele mele de la Londra, precum și poziția pe care am reușit să mi-o fac la capătul unui scurt sejur era extremă. Mi se trimiteau în fiecare clipă instrucțiuni care aveau drept scop
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Agamemnon fiind un reproș permanent prin prezența ei neîmblânzită (p. 80). Electra ține vie amintirea regelui prin jalea ei excesivă menită să dobândească atenție și răzbunare. Moartea nerăzbunată a tatălui, singurătatea, condiția de slujnică, îndoiala cu privire la venirea lui Oreste explică exasperarea fetei. În lipsa altcuiva mai vrednic, Electra devine un „memento mori” pentru ucigașii care au turburat echilibrul lumii (p. 85). În împrejurări potrivnice, ea întreține o credință neclintită în dreptatea care se va face, știind că dacă ar abandona cursa suferinței
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
problematic documentată perspectivă a acesteia: problema fondului autohton pre-arian în India, perspectivă integratoare care l-a încurajat pe Eliade să facă analogii și cu situația comunităților tradiționale românești 2 și pe care o elogiază în perioada călătoriilor în Germania, spre exasperarea unora dintre contemporani: „Nu mai e o «glorie» atât de mare să fii creator de istorie. Este mult mai prețioasă apartenența la o «rasă» originară. Este și nu este interesant să ai o literatură mare, o artă valoroasă, o filosofie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ca și românii, s-au arătat mulțumiți că a revenit Iliescu și că nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică (programul său e cu totul sumar), cât o stare emoțională. Este o expresie a exasperării, un „cocktail“ alcătuit din sărăcie, frustrări, indignare față de corupție, neliniște provocată de nesiguranța vieții, cultură paternalistă (un stat puternic, liderul providențial)... Votanții „României Mari“ erau În genere citadini, cu studii medii și relativ tineri, categorii dinamice, care se simt nedreptățite
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pauză, apoi dr. Faheida întrebă: - Bret? Aici era miezul problemei, ocolul pe scurtătură tăind uniformitatea opresivă care definea fiecare ședință. Am început imediat să compun o apărare cu formula „Nu-i adevărat“ dar am fost întrerupt de un sunet de exasperare venind din partea lui Jayne. - Bun... Vreau să spun că nu-i adevărat pentru că nu e total adevărat...Cred că am ajuns să ne înțelegem un pic mai bine și... Dr. Faheida ridică o mână ca s-o oprească pe Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întâlnirea cu noi. Prea se potriveau lucrurile în sensul acestei ipoteze. În lipsa amfitrionului, la Hôtel de Ville - sediul Primăriei orașului, situat în Palatul Rohan - ne-a salutat viceprimarul Martine Moulin-Boudard, o doamnă plinuță, care a rostit un speech interminabil, spre exasperarea asistenței, a cărei rumoare era din ce în ce mai greu de stăpânit. Toată lumea aștepta cina, mesele erau întinse într-o sală alăturată și nerăbdarea generală putea fi înțeleasă. Nimeni nu și-a mai cheltuit banii mâncând în oraș, știind că va urma o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deschisă de primar, care vorbește mult și nuanțat, fiind și foarte atent la calitatea traducerii din germană în engleză. Când simte că traducerea nu este prea fidelă sau că discursul îi este rezumat nemilos, face „corectări” direct în engleză, spre exasperarea translatorului. Este evident că are poftă de vorbă, iar ocazia de a se produce în fața atâtor scriitori europeni îl fascinează. Urmează la cuvânt Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Are un speech model și la fel rămâne și suvenirul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aibă nevoie de noi!” - îi replic, el mă privește și nu zice nimic. Orgoliul scriitorului român de a se considera deasupra determinărilor spațio-temporale - și Cărtărescu este unul dintre aceștia! -, orgoliul de a ținti „universalitatea”, ignorând, senioral, „glia străbună” (dintr-o exasperare pe care o înțeleg foarte bine), sfidând determinările colectiviste. Ei bine, acest orgoliu de om funciarmente liber sau care se visează așa suportă pe durata unor „exiluri” autoimpuse, cum este o bursă la Berlin, încercări, se pare, greu de digerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în teritoriu, punând la socoteală și măicuțele, îmi spune el. El se află în fruntea unei mici insulițe de pace, o școală creștină deschisă și micilor musulmani, în care domnesc curățenia și disciplina. Numai că a ajuns și el la exasperare. Copiii sunt agitați, nu mai reușesc să se concentreze, se încaieră tot timpul. Preotul pune această stare de spirit pe seama stresului ambiant și a dezamăgirii familiale. Tatăl se întoarce acasă seara frânt, mama nu are curent electric sau gaze pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar avea mijloacele de a o atenua americanilor și europenilor (fără a mai reveni asupra faptului împlinit al creării Israelului care, ca în cazul oricărei națiuni noi, a fost un act de violență) palestinianul obișnuit are de ce să ajungă la exasperare. În oraș, o locuință construită fără aprobările de rigoare este expusă demolării, iar a obține un permis de construcție e practic o imposibilitate. La țară, o proprietate neexploatată va fi transferată automat statului evreu în virtutea unei legi datând de pe vremea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am zis. Și-a mutat țigara În colțul celălalt al gurii. - Bine, asta-i tot pentru moment. CÎți mai sînt afară? a strigat apoi. Un gabor și-a băgat capul pe ușă: - Vreo cinci. Morton a scăpat un gest de exasperare. - Nu mai e timp. La unu trebuie să fiu la tribunal. Bagă-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii sale despre condiția umană. Acest personaj este un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
numele astea ar proba teza conform căreia acele cărți m-au marcat. Am avut o istorie de mardeiași dacă te luai după Dumitru Almaș sau Radu Theodoru. După cărțile alea, Ștefan cel Mare, Fane Babanu pentru intimi, e viteaz până la exasperare și Rrromânul în general e bun de crapă. Așa bun, că frizează prostia. Mai țin minte de atunci și o carte cu Român Gruia Grozovanul. Și altele pe care uite că nu mai am chef să vi le spun. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
face pe toate și de a le face bine este mai tare. și, odată cu ea, și deznădejdea. Oboseala de a purta o răspundere, fie și față de tine însuți! Oboseala are totdeauna iz de moarte... 28 septembrie 1955 Astăzi, cuprins de exasperare, le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scrie șampanizat, cu sinceritate, cu umor și cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un om care își administrează vaccinul inteligenței ironice pentru a combate exasperarea („Cred că domnul Valentin Stan, când s-a născut, a supt de la mama lui laptop, nu lapte“). Iar omul acesta a ajuns în acea etapă a vieții în care franchețea devine parte integrantă a farmecului. În popas pe acoperișul vârstei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici un adăpost. Totuși, Alin oftă ușurat ca un adevărat învingător, ca un om bolnav care află că se va vindeca. Persoana care fusese cea mai disperată când traversară râul și mormăise cuvinte pe care nu le înțelesese nimeni, acum, în exasperarea și pierderea normalității, începu să plângă ca un copil. Alin interveni: - Ce s-a întâmplat? De ce te plângi acum când totu-i bine? Sau ai înnebunit? - Cred că am făcut o greșeală trecând granița fraudulos. După părerea mea, răul se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca pe un artificiu retoric menit să sublinieze starea de exasperare și de revoltă. Ne propunem să desprindem această frază din contextul mic al prozei care o conține și să o citim nu doar literal și în contextul mai amplu al întregii opere. Doresc să verific o intuiție și anume că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
miroase a terebentină proaspătă ceea ce provoacă o impresie deza- greabilă. Cât despre simțul tactil, atingerea copilului pro- voacă un recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
conștiinței limpezi, îi conferă demnitatea reflecției”. (trad. mea, A.M.) Urmând acest cli- vaj observăm că în această proză, în contextul experienței senzoriale a naratorului peste etajul senzațiilor se supra- pune unul al percepțiilor, că ne aflăm în punctul în care exasperarea la nivelul senzațiilor produce un salt, o stare de conștiință acută a evenimentelor care au loc în jur, în special în stradă, evenimente focalizate deja în planul percepției. Dacă am dori un echivalent acesta ar fi efectul generat de o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
colegii de compartiment, în general a neplăcerilor cauzate de călătorie și de condițiile improprii de locuit. Dispozitivul senzorial este declanșat, o optică a excesului este pusă în funcțiune. Pe cale de con- secință tot ce apare sub semnul unei stilistici a exasperării, se cuvine a fi citit și sub semnul unei dereglări sistematice a simțurilor care reverberează dincolo de context. Insectele sunt văzute ca un popor, însă deformarea, monstruosul este indus aici de comparație : „ca la un plebiscit”. Într-un fragment anterior, naratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]