1,567 matches
-
adeseori la Ennistone, atâta timp cât trăia mama lui, iar noi îi păstram faima vie. Avea foarte puțini prieteni în oraș, în general se spunea că nu era un om prea sociabil. Menținuse legături cu William Eastcote și cu un bătrân ceasornicar excentric, cu care purta discuții filozofice. George McCaffrey fusese profund impresionat de profesorul său. Pur și simplu „se îndrăgostise“ de Rozanov, de filozofie, de filozofia lui Rozanov. Totuși, impactul fusese atât de puternic, încât (și acest lucru se datora, neîndoielnic, influenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târziu și-a mutat interesul, via Kant, spre filozofia morală, pe care o respinsese în tinerețe și, un timp l-a studiat cu ardoare pe Platon și a publicat o carte intitulată Existența și dincolo de ea, considerată drept admirabilă, dar excentrică în care se ocupa de teoria ideilor la Platon. (A mai scris și o cărțulie, greu de găsit azi, despre Conceptele matematice la Platon.) George l-a cunoscut în acest stadiu haotic și eclectic al evoluției lui, când (așa cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descurca, pare-se, destul de bine, deși unii pretindeau că ar fi „talentat, dar leneș“. Unii proroci mai sumbri îi preziseseră o cădere nervoasă: în fond, băiatul își pierduse încă din copilărie ambii părinți și fusese crescut de o mamă vitregă excentrică, instabilă din punct de vedere emoțional, și de doi frați autoritari și ostili, care jucaseră rolul de tată. Oricum ar fi fost, Tom nu a dat nici un semn de depresie nervoasă. Spre deosebire de prietenul său Scarlett-Taylor, Tom nu avea o concepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deforma buzunarul, o scoase din nou. În ordine. Consider că ți-ai cerut scuze. Dar... N-are nici o importanță, n-are nici o importanță. E o nebunie, nu-i așa? Ce anume? Ce voia el. Da. Adică... eu un om cam excentric... în viață lucrurile nu se întâmplă așa... Nu. Ai să-i spui? Ce să-i spun? Că ți-am făcut o vizită... că am... încercat... Nu. Treaba asta nu are nici o legătură cu mine. Eu n-am nici în clin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă) atât de mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în definitiv, de unde putea el să știe? Mama însă voia neapărat ca tata să mai trăiască. Deși era mult mai în vârstă decât ea. Sicriul din pod al domnului Popescu Deși respingea cu un soi de încrâncenare mai toate gesturile excentrice, în mod straniu mama nu respingea deloc ideea domnului Popescu, unul dintre vecinii nu tocmai apropiați ca distanță dar apropiați sufletește, s-ar putea spune, mai ales de tata. Care era ideea lui? Ideea era de a păstra în podul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Era schimbată mult, se îngrășase, sprinteneala și zburdălnicia de odinioară îi pieriseră ca să facă loc unei rigidități de femeie matură, ordonată, care se potrivea cu firea ei ca nuca-n perete. Am întîlnit-o și pe Dolly, țipător de elegantă și excentrică. Avea acum un cimitir de iubiți. Găsise pe cineva care-i oferea un trai princiar. E drept, se făcuse tare frumoasă și, pe deasupra, nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine acasă unde organizasem o petrecere
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
d. Mugur Ciumăgeanu a insistat asupra necesității de redistribuire benefică a bogăției. De iradiere, cum i-aș spune eu, realmente șocat de cunoscuții bogați pe care-i văd schimbând periodic mașinile, apartamentele de lux și „locațiile de vacanță“, tot mai excentrice și exorbitante financiar, însă refuzând cu obstinație orice investiție în lumea normală. Investiții elementare și esențiale totodată, de felul celor care au făcut întotdeauna și pretutindeni istoria și mândria de blazon a celor bogați: o brutărie, o fântână, un siloz
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o dată cu viața, și condamnarea morții. Totuși, nu ezită. Apoi, Icar nu e și el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de însănătoșire, sugerate, pretindea el, de fratele său Apolo, scria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar n-are nevoie nici de aplauzele noastre, nici de obiecțiile noastre. Pare prins cu totul într-o lume de fantasme la care noi, biete creaturi roase de complexe logice, nu avem acces. Noi vedem din ea doarj aparențele. Îmbrăcămintea excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu știm cum să împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
moștenitoare a celei mai mari fabrici de făină. Dacă după doi ani de căsătorie Adu plimba încă pe Maxențiu, era fiindcă nu credea societatea destul de deprinsă cu noul său rang; de nu înlătura figurantul de pe înălțimea unor echipagii de formă excentrică, era fiindcă, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al preotului, deseori constrâns să folosească acest simț foarte special care îl educă permanent în via-ța de fiecare zi. Bunul simț trebuie readus cât mai repede în opera de educație și în pregătirea creștină, ca un antidot contra procedurilor pedagogico-didactice excentrice și fără de măsură. Răsună ca plină de înțelepciune nostalgică exclamația dintr-una din Epigramele poetului italian Giuseppe Giusti (1809-1850): „Bunul simț, care a fost odată șef de școală, Acum, în numeroase școli, este de-a dreptul mort; Știința, fiica sa
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ignorat și pe acesta. Eram așteptați să apărem la timpul obișnuit, să asamblăm barca și să ieșim pe apă. Bănuiesc că cei din afară vedeau în asta doar o dovadă în plus că metodele de antrenament ale Doctorului Schneiderhahn sînt excentrice și, pînă la urmă, chiar inumane. Deși înregistram succese, felul în care le obțineam nu era întru totul de natura unui exercițiu sportiv. Desigur, oamenii nu mergeau pînă atît de departe încît să facă publice astfel de aprecieri, dar în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și la tibialul posterior (valoarea 3). Aplicarea corectă a schemei kinetoterapeut ice, inclusiv cu ajutorul platformei oscilante, au condus la o creștere a forței musculare, începând cu contracțiile izometrice ce au solicitat mobilitatea articulară (faza dureroasă), continuând cu exercițiile rezistive concentrate, excentrice, polimetrice, cu opunerea de rezistență normală, ce a fost bine ghidată și dozată, ajungându-se la creșterea forței musculare progresiv, fără a apărea iritații tendinoase. Valorile finale ale forței musculare au fost: -triceps sural - valoarea 5 -tibial posterior - valoarea 5
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
învățătură, zise Lanark cu fermitate. — Aveți un fiu? — Nu încă. Sala canonicilor se umpluse de grupuri care discutau, și Ritchie-Smollet se plimba de la unul la altul, strîngînd semnături într-un registru. Erau și mulți tineri în haine viu colorate, bătrîni excentrici în costume de tweed și un amestec confuz de lume care nu era nici de-o parte, nici de alta. Lanark își zise hotărît că, dacă aceasta era noua conducere a Unthank-ului, pe el nu-l impresiona. Aveau gesturi patetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am hotărît s-o pun pe ultima în interiorul primei. Marea schimbare a survenit pentru că în 1961 m-am însurat și, în septembrie 1963, am devenit tată. Cea mai semnificativă parte a vieții mele nu mai părea să fie tinerețea mea excentric frustrată. Munca dificilă pe care o împărțeam cu ceilalți părea să fie la fel de importantă. î Vreți să-mi spuneți că evenimentele fantastico-grotești din cartea 3 și 4 sînt și ele autobiografice? Cum se poate? Lanark devine primar al Unthankului. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și la noi, a știrbit puțin din faima domnului inginer. A trecut totuși de mult vremea când un scriitor fără mari cărți, cum este deocamdată acest Léon Bloy, numea turnul „un tragic lampadar“, iar un scriitor mai bun, dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a fost atins călcâiul vulnerabil al gazetarului. Colegul lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
varianta pe care ai verifica-o de la început și pe care o vei sugera băieților, bineînțeles fără să te trădezi. Nu știu cum încă, dar ai să găsești ceva, sânt sigură. Mai există o variantă, desigur puțin romantică, dar Chiusbaienii erau oameni excentrici și bogați care-și puteau îngădui toate extravaganțele. La urma urmelor, dacă și-au construit un foișor și o piscină pe terasa de la etaj, de ce n-ar fi pretins arhitectului să le proiecteze și o încăpere secretă? Unde se află
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În doi, pustiul e mai ușor de suportat. ― Natural... ― Probabil, surâse cochet, în sinea dumneavoastră mă considerați o bătrână ramolită și-mi dau seama că uneori atitudinea mea iese din comun. Vorba lui Florence ― și ea mă menajează ― par cam excentrică. Maiorul avu un gest evaziv din care nu se putea înțelege nimic. ― Nu, nu râse Melania, trebuie să recunoașteți că am unele reacții bizare. Dar poate că o să mă înțelegeți. Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la modul lor de existență, sinuciderea, actul în sine mi se pare nefiresc. Mai corect spus, inexplicabil. Grigore Popa ridică sprâncenele groase descoperindu-și ochii vârâți în fundul capului. Avea pleoape cafenii. ― De ce? ― Oamenii aceștia iubeau viața. Într-o manieră cam excentrică, de acord, dar o iubeau intens, o înghițeau prin toți porii. Nu-i ușor să ieși în fiecare seară, mai ales la o anumită vârstă, să consumi restaurante, vizite și spectacole după ce-ai muncit 12 ore pe zi și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Spuse încet: ― Și dumneavoastră sînteți un nonconformist. Nu vă văd însă punîndu-vă juvățul de gât. Iar ceea ce-mi prezentați drept probe de neadaptare nu mă convinge. Confundați această, hai să-i zicem, infirmitate cu un modus vivendi extrem de original, excentric. Soții Panaitescu aveau o tendință ușor anarhică de a vedea lucrurile. Au rămas ca și alții la superstiția liber profesionismului." N-am condică, n-am șef, îmi iau concediu când vreau..." Oftă: Toate astea nu par deloc motive de sinucidere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
PLANETĂ CARE, DESCRIIND UN 8, ARE O MIȘCARE DE REVOLUȚIE CÎND ÎN JURUL SOARELUI ALPHA A, CÎND ÎN JURUL SOARELUI ALPHA B DIN CONSTELAȚIA CENTAURUS. EFECTUEAZĂ ACEASTĂ REVOLUȚIE CĂLĂTORIND CU NEOBIȘNUITA VITEZĂ DE CINCI MII DE KILOMETRI PE SECUNDĂ. PE ORBITA SA EXCENTRICĂ, TRECE FOARTE APROAPE DE FIECARE STEA, CAM AȘA CUM AR FACE O COMETĂ. DAR SPRE DEOSEBIRE DE COMETE, ESTE DE-A DREPTUL INCAPABILĂ SĂ SE DESPRINDĂ DE PE ORBITĂ. CÎMPURILE GRAVITAȚIONALE ALE LUI ALPHA A ȘI ALPHA B O IMPULSIONEAZĂ ALTERNATIV PE CIRCUITUL EI. ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cea de față nu face excepție, nu poate uita punctul de pornire și cel către care se întoarce totul. Pif nu ar fi putut fi Pif fără chimia paradoxală și nebunească ce îi unește pe inamicii generici, terestrul cățel și excentricul motan pus pe rele. Pif și Hercule pun în pagină, număr după număr, coregrafia ce trimite, simultan, la epoca de aur a comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au înclinația unei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]