12,902 matches
-
asociere între nivelul educațional al mamei și probabilitatea ca ea sa aibă o carieră profesională. În plus familiile cu un nivel educațional ridicat prezintă expectanțe și rigori ridicate sau în dezacord cu interesele și/sau abilitățile copilului, determinând o presiune excesivă asupra acestuia. O altă caracteristică a familiilor care pare a influența reușita adopțiilor potrivit autorilor anterior citați, este gradul de flexibilitate a familiilor în termeni de reguli și norme și gradul de coeziune al acestora. Familiile care adoptă cu succes
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
preocuparea pentru dezvoltarea abilităților intelectuale și a particularităților atitudinal-comportamentale devine centrală. Din punct de vedere emoțional, după perioada de acomodare, majoritatea părinților semnalează atitudini și comportamente pozitive ale copilului în raport cu ei. O particularitate a copiilor adoptați este manifestarea afecțiunii, uneori excesivă, față de părinții adoptatori, ceea ce conferă mamelor adoptatoare un sentiment pozitiv, de împlinire. O respondentă spunea: Dacă-mi spune odată pe zi mami te iubesc sunt topită toată ziua, or el îmi spune de zeci de ori. Acesta este și rolul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
că, creștinismul, care este cea mai ideală și perfectă religie în principii, înaintează cu pași de melc și această numai în cauza bisericei, care este depozitara adevărurilor sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
căreia haosul timpurilor moderne este o consecință a hiperdezvoltării cunoașterii științifice și a tehnicilor pe care le-a generat aceasta, și în același timp a respingerii de către aceasta a cunoașterii vieții ni se va părea neîndoielnic pe prea generală și excesivă deopotrivă. Este așadar important să o demonstrăm folosindu-ne de exemple precise. Vom vorbi mai întâi despre artă, și nu întâmplător, căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
paradoxal pe care privirea ageră a lui Pierre Janet a știut să-l distingă: această deplasare care ar trebui să însemne o diminuare și o prăbușire a energiei se traduce dimpotrivă prin explozia acesteia, care conferă comportamentelor inferioare un caracter excesiv, dezordonat, incoerent, făcând din ele ceea ce limbajul numește în mod spontan debordări. Trebuie totuși să se menționeze aici ce anume această interpretare genială a economiei psihismului nu întrezărește încă foarte clar. Nu o cădere reală de energie este cea care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
familie); • politic, ca dependență față de o putere conducătoare exterioară (cum este cazul pentru o colonie sau un grup social de rezidenți fără cetățenie); • moral-psihologic, când se referă la o trăsătură de caracter individuală, similară lipsei de voință sau trebuințelor emoționale excesive. Într-o primă accepțiune, dependența economică apare ca acea stare precară în care se află o persoană ce nu dispune de resurse pentru a se întreține singură, nu are capacitatea de a-și asigura veniturile necesare unui nivel de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se agațe când sila de sine era atât de intensă Încât se surprindea privind cu un interes excesiv În gura neagră a pistoalelor sale. Unsprezece oameni, numără el până la urmă. Nepunând la socoteală războiul, rămâneau patru În dueluri soldățești În Flandra și Italia, unul la Madrid și altul la Sevilla. Toți, pe motive de joc de cărți, cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
economie a declanșat procesul inflaționist actual. Deficitele bugetare permanente, datorate faptului că e mult mai ușor sa propui noi cheltuieli decît noi impozite, au fost finanțate prin creație monetară. Potrivit economiștilor ofertei, intervenția crescîndă a Statului a paralizat oferta, iar excesiva impozitare a veniturilor a descurajat economisirea și chiar munca. Pentru economiștii Școlii Public Choice, Statul nu poate fi nicio-dată la fel de eficace precum piața, în materie de producție. Logica Statului este de tip birocratic, de unde supracosturi ce nu există atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
activitățile de finanțat. Nu se poate vorbi despre autonomie financiară dacă veniturile proprii nu reprezintă cel puțin 40% din totalul veniturilor bugetului local, potențialul fiscal local fiind echilibrat printr-un sistem adecvat de subvenții, fără a introduce rigidități și controale excesive din partea statului. Ca principale surse proprii se remarcă impozitul pe venit, cel pe clădiri, terenuri, precum și taxele pentru diversele servicii prestate de administrația locală. Sistemul de transferuri, subvenții sau credite bugetare trebuie să urmărească o adaptare sporită la nevoile locale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să urmărească o adaptare sporită la nevoile locale, să contribuie la consolidarea libertății de decizie a autorităților locale și la formarea unui cadru favorabil inițiativei locale. În România postdecembristă s-a practicat vreme de 20 de ani o centralizare bugetară excesivă, ce limitează drastic gradul de autono-mie financiară, oscilând între 20% 30% de la un an la altul. În același timp, practica subvențiilor din bugetul central a fost grevată de birocrație și corupție și utilizată, de multe ori în interese politice sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
rând, legile care trebuie să guverneze dezvoltarea eco-nomică locală (Legea finanțelor publice locale, Legea patrimoniului, Legea dezvoltării regionale, Legea zonelor defavorizate, Legea-cadru a descentralizării ș.a.) au venit foarte târziu, sau n-au fost încă aplicate, timp în care centralizarea financiară excesivă și întârzierea restructurării microeconomice nu au condus decât la acumularea de deficite și la comprimarea dramatică a bazei de impozitare. În același timp, în mod neloial (ca să folosim, totuși, un eufemism), autoritatea centrală a transferat în finanțarea comunităților o serie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economice, prin transferul de resurse din sectorul privat în cel public; reducerea capacității productive și a capacității de export; afectarea balanței de plăți; dacă din cheltuielile publice se finanțează proiecte de dezvoltare, prosperitatea poate să crească; în măsura în care cheltuielile publice devin excesive și generează inflație, standardul de viață și economia în ansamblul său vor fi afectate negativ; stabilizarea, în anumite condiții, a economiei; creșterea gradului de ocupare a mîinii de lucru; reducerea inegalităților; creșterea eficienței în furnizarea bunurilor și serviciilor, în anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în vedere faptul că plătitorii de impozite sunt și votanți și se pot orienta către alte partide decît cele care impun o creștere prea mare a sarcinii fiscale; limite de ordin economic, care țin seama de faptul că o impozitare excesivă descurajează munca, inițiativa, economisirea, investițiile, afectează spiritul antreprenorial și mediul de afaceri în general; O serie de economiști (E.Sax, A.C Rigon) consideră că nivelul optim al poverii fiscale este cel pentru care utilitatea marginală a cheltuielilor publice este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
elasticității cererii și ofertei, situația costurilor de producție ș.a. 3.4. Datoria publică Datoria publică rezultă din deficitele bugetare acumulate și care au fost finanțate prin împrumuturi publice. Din efect, ea se transformă în cauză a deficitelor publice. O îndatorare excesivă a Statului și necesitatea reînnoirii continue a împrumuturilor pot genera efecte de evicție din partea sectorului privat. Datoria publică desemnează ansamblul obligațiilor pecuniare rezultate din împrumuturi contractate de Stat în mod direct, sau garantate de acesta pentru agenții economici, de la persoane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
economi-că. Cuvîntul magic este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și cele loca-le. Decizia optimă sau optimizarea deciziei poate astfel asigura dezvoltarea echilibrată a întregului teritoriu. O garanție reală împotriva unei centralizări excesive o constituie autonomizarea deciziilor în privința posibilelor surse de venituri. Desigur, anumite funcții ale Statului nu pot fi îndeplinite decât la nivel național. Inclusiv în domeniul economic, politicile monetare și bugetare pot fi conduse doar la nivel național, putînd intra în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
flexibilitatea sistemului, adecvarea investițiilor la context. Cu alte cuvinte, se impune un management corespunzător, atît la nivel local cît și guvernamental. Pentru liberali, cauzele principale ale diferențelor de dezvoltare dintre regiuni sunt lipsa de cultură antreprenorială a unora și intervențiile excesive ale Statului. Rețetarul propus se concentrează, deci, pe dereglementare, funcționarea liberă a piețelor, începînd cu piața muncii, privatizarea întreprinderilor publice ș.a. O recomandare importantă este practicarea unei politici fiscale diferențiate regional. La polul opus, abordarea intervenționistă, keynesiană, consideră drept cauze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Dereglementarea și privatizarea; Sector public redus; Cultură antreprenorială. Macroeconomia keynesiană reconstruită (teoria dezvoltării economice); Susținerea ofertei în industrie și comerț; Intervenția Statului. Cauzele disparităților economice regionale Ineficiența în problema regională este dată de rigiditățile pieței; Lipsa de cultură antreprenorială; Intervenția excesivă a Statului. Slăbiciunile structurale ale economiei; Investiții scăzute; Drenarea capitalului financiar spre regiunile bogate; Participarea guvernamentală la dezvoltarea zonei. Relansarea regiunilor înapoiate Dereglementarea pieței muncii; Stimulente fiscale pentru ameliorarea eficienței. Politici active la nivel regional și local; Investiții publice în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
impozitării; rata națională de creștere economică; nivelul și calitatea reglementărilor; cursul de schimb; costul energiei, al combustibililor, al materiilor prime și materialelor de bază; politicile sectoriale practicate ș.a. În domeniul dezvoltării regionale, la noi, situația actuală se caracterizează prin: centralizare excesivă; lipsa unei autonomii reale și efective, în special de natură financiară; fragmentarea resurselor; birocrație ridicată; potențial de dezvoltare regională redus; utilizarea puțin eficientă a factorilor de producție; competențe reduse acordate autorităților locale alese; risipirea resurselor; corupție; mari disparități de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
reglementările) diferite; spiritul antreprenorial diferit; specificitățile culturale, istorico-geografice, religioase și sociale; nivelurile de salarizare diferite; poziția geoeconomică; politica macroeconomică (constrîn-gerea guvernamentală); existența economiilor de scară; alte elemente de rigiditate (existența salariilor minime pe economie, existența contractelor colective de muncă, sindicalizarea excesivă ș.a). 5.3.6. Finanțele publice locale Componentă a descentralizării publice, finanțele locale ocupă un loc important în procesul transformării societăților actuale. Nu există țară bogată fără comunități prospere, iar finanțele locale joacă un rol important în dezvoltarea acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nr. 273/2006, autonomia financiară crește, chiar dacă sistemul mixt de finanțare (transferuri, sub-venții, cote și sume defalcate din diferite venituri ale bugetului de stat plus impozitele și taxele județene și locale) avantajează în continuare bugetul central, prin menținerea unui centralism excesiv prin pîrghii preponderent financiare. Potrivit legii, autoritățile (consiliile) județene și locale au drept atribuții în materie: * Elaborarea, aprobarea și execuția bugetelor locale; * Stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale; * Stabilirea și urmărirea cheltuielilor publice; * Gestionarea eficientă a bunurilor din proprietatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ei introduc inovația în sistem, permițînd salturi de productivitate. Ne aflăm aici în prezența unui act de credință în capacitatea societăților umane de a se autodepăși, dacă lasă loc liber dinamicii ce autorizează distribuția inegală a capacităților individuale. Orice reglementare excesivă va înăbuși inițiativele chiar la sursa progresului economic și social. Regăsim aici ideea "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Interesul colectiv nu este niciodată mai bine apărat ca atunci cînd fiecare își urmărește interesul său personal. Voinței Statului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ar fi deci decît ecoul ambivalenței funcționării piețelor, în același timp loc de selecție, deci de excluziune, dar și garant al stimulării actorilor economici. În această perspectivă, rolul Statului în sînul națiunii va consta în a evita o polarizare socială excesivă, consecutivă creșterii inegalităților. Dar el nu trebuie să suprime competiția economică, dimpotrivă, căci el este garantul creșterii economice. La această ambivalență se referă Pierre Bourdieu atunci cînd vorbea despre "cele două mîini ale Statului. Instituțiile economice nu sunt deci destinate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
afecțiunea Sindromul G., după numele primului caz - cunoscut - din istoria psihiatriei. Un singur medic - cel mai în vârstă din comisie - a spus că la mijloc nu e decât o reacție excepțională a înstrăinării de sine, stare ce, din cauza unei însingurări excesive și accelerate a indivizilor, se va repeta din ce în ce mai des, ajungând, până la urmă, proprie întregii omeniri. Bineînțeles că nu l-a crezut nimeni și pentru că - până acum -, după multe zeci de ani, nu a mai fost semnalat nici un alt caz, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Sorin Lavric Calea cea mai sigură de a ucide numele unui om este să-i faci reclamă excesivă. Îl sufoci treptat printr-un efect de inflație psihologică la capătul căruia mai nimic din autoritatea inițială nu se mai regăsește în imaginea confecționată ulterior. Se declanșează o reacție de oboseală colectivă a cărei consecință este uzura morală a personajului
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
continuă să-și joace piesa de teatru în fața camerei de filmat și cred că una din scăpările probabil inerente ale regizorului a constat în această confuzie a registrelor. Nu gesturile exagerate redau cel mai bine tensiunea sau soluțiile de avarie, excesive, ci momentele de calm aparent, de prostrație sau cele în care dialogul se înfiripă natural, chiar dacă deceptiv. Filmul are două finaluri ca și cum regizorul ar fi ezitat, unul magistral și unul total neinspirat, adăugat celuilalt. Ultima scenă îi înfățișează pe cei
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]