1,082 matches
-
îl arată, prematur, lui Ioanide, care începu lectura imediat. Iată conținutul caietului:1 "Drumul pe care mi l-am ales în viață este plin de primejdii, de aceea socotesc necesar să explic pentru orice eventualitate £Acest detestabil jurnal scoate legitime exclamații de oroare din partea lui Ioanide, care nu ne dau deplină satisfacție morală, întrucît Ioanide însuși, cu toate intențiile lui, este încă un om de mentalitate burgheză. Am crezut totuși că, în scopul de a înțelege timpul ți greșelile eroilor, trebuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rânduială nouă a tinerimii creștine și o ajută culturalicește. Președintele (fără ironie, închizînd problema): Prea bine, e, cum văd, o acțiune culturală. Acuzarea nu se bizuia pe alte probe materiale decât glontele extras din plămânul subprefectului mort după operație, pe exclamația lui necircumstanțiată: "Canalia!" și pe depoziția unui singur martor, care l-a văzut pe Gavrilcea venind pe șosea. De altfel, Gavrilcea se apropia singur de locul întîmplării, interesîndu-se, și fu arestat împreună cu alții, apoi eliberat, în fine rearestat cu puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident. Avîndu-se în vedere obiceiul lui de a merge prin localuri dubioase, fură găsiți provocatori de rixuri. Într-o cârciumă, un mahalagiu se împinse în prinț, G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să-l lovească cu un briceag. Agenții ședeau la o parte, gata de a "aresta" pe mahalagiul agresor, căruia i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ministrul ar fi vrut să vadă specialiști, colegi de la Școala de Arhitectură. Tocmai aceștia lipseau. Deși Pomponescu nu priza pe Ioanide, absența sa îl blesă. O judecată a acestuia, oricât de malițioasă, i s-ar fi părut mai înviorătoare decât exclamațiile de convenție. Ziarele relatară vizita lui Pomponescu ca un fapt oficial, înșirînd câteva proiecte, o singură cronică propriu-zisă nu apăru. Un critic de artă care ținea cronica în Universul, ocupîndu-se de plastică în general, expert și în materie de arhitectură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întoarcere descoperi după simpla descripție, aproape fără să vrea, cavoul lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Prindeam doar frânturi de discuție, dar mai ales simțeam, întreagă, în mațele mele, frica densă, mierie, din mațele mamei: "...planuri militare... secrete de stat... fotografii aeriene... doar proiectul Cerber ar putea... sputnikul... de unde știți dumneavoastră?... Varșovia... Cuba...", totul întrerupt de exclamațiile de uimire ale tatei și de scâncetele și bâlbâielile singurei femei rătăcite, în capotul ei înflorat de cârpă ordinară, printre sutele de bărbați: "Dar io nu știu... nu-nțeleg ce spuneți, nu-i nimic în covor din ce ziceți, tovarășe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Da, Barna. Șase sute șaizeci și cinci de Șestov, șase sute șaizeci și cinci de Barna, toți muncind ca vitele de povară și închinîndu-se la un Dumnezeu mincinos. Se pare că trăim într-un Imperiu întins pe jumătate din Galaxie. Barna încercă să-și găsească o exclamație potrivită pentru uimirea pe care o simțea. Nu o găsi însă destul de repede și, pe măsură ce mintea lui sesiza dimensiunile gigantice ale Universului în care se trezise, uită să se mai mire. ― Și cum se călătorește între stele? întrebă Barna. ― Aici
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pace. Și nu se poate o poveste mai plină de miez pentru o asemenea clipă decât aceea a felului în care m-am gândit prima dată ce minunat ar fi să îi folosim pe zeți ca aliați. Bella ignoră câteva exclamații nepoliticoase, care îi reproșau că spusese de prea multe ori povestea aceea. - Într-una din cele mai negre zile pe care le-a cunoscut colonia noastră, judecam într-un proces evenimentele care duseseră la uciderea de către zeți a doi militari
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lor fuseseră doborâți. Zeții și quintul păreau că roiesc haotic în jurul celor doi coloși de metal ai căror tunari încercau zadarnic măcar să vadă una din nave. Dealtfel, fregatele încetaseră să mai riposteze, iar frecvențele lor de comunicații se umpluseră de exclamații de nedumerire. O formație strânsă de trei vânători, condusă probabilde Heyyn, se aventură printre cele două fregate, dar navele nu traseră una asupra celeilalte, așa cum sperase probabil quintul. Zeții continuau să atace furibund aplicând salve scurte, căutând o breșă... Pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
da! îl întrerupse din nou Bella. Aliați care vor fi distruși de îndată ce reintră pe orbita Tengysului. Și, în plus, cine știe când vor decide zeții și soldații noștri să se întoarcă. Ah, numai dacă am fi avut un singur operator! Exclamația lui Bella conținea un reproș voalat. În atacul asupra palatului imperial pieriseră și cei doi operatori care reușiseră să reia contactul cu Alaana, în încercarea de a reface o rețea minimală de comunicații. Bella strigase de câteva ori la quinții
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-ți percep câteva sentimente foarte evidente sau, poate, o dorință arzătoare, asta nu înseamnă că aș avea acces și la gândurile tale abstracte. N'Gai Loon se concentră pentru o clipă asupra cuvântului "minți", încercînd să vadă dacă această exclamație mută are vreun efect asupra Făurarului. Bărbatul îl privea însă în continuare calm și pe fața lui nu tresări nici măcar un mușchi. - Și ce dovadă am eu că, de fapt, nu știți cu exactitate tot ceea ce gândim și doriți să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul lunii, ai uitat? La cuvintele acelea, în sală se ridică un cor de exclamații sceptice. Atunci, Waldomar luă din nou cuvântul, pentru a spune doar că, de data aceasta, romanii se vor lupta, observând că, oricum, adunarea pe care Gundovek o convocase în Pretoriul din Genava ar fi fost locul cel mai nimerit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din gesturile sale, nimic din tonul sau cuvintele sale n-ar fi lăsat impresia că lua parte la o simplă discuție cu o solie de nuntă. Veni chiar un moment în care burgunzii, gesticulând și scuturând energic capetele, izbucniră în exclamații puternice, iar Geremar porni chiar să se ridice; Gualfard însă îl opri și îl constrânse să se așeze la loc. Mai târziu, totuși, lucrurile părură să se fi liniștit; Balamber, întorcându-se către Kayuk, îi făcu semn să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mort, anunță simplu. Imediat, Gualfard plecă de lângă el. Urmat de Geremar și de un alt războinic, din câțiva pinteni, urcă iute cărarea ce ducea la luminiș și se pierdu printre arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
insultele acestui câine! Și nici nu mai pot să accept să rostească numele victimei lui și să susțină că i-a fost prieten. Fiindcă asasinul lui Waldomar e chiar el; și eu pot s-o dovedesc! în vreme ce un vuiet de exclamații contradictorii se ridica în jurul lui vehement, Sebastianus îl văzu pe Gualfard palid la față, spunând cuvinte de protest, acoperite însă de rumoarea mulțimii. O clipă mai târziu, burgundul duse mâna la sabie. Sebastianus făcu la fel, dar între ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să găsiți pe oriunde un locșor ca să vă întindeți oasele și să vă lăsați lucrurile. O să împărțim cu voi ce avem pus deoparte, dar cine adus cu el provizii să le pună la un loc cu toți. Un cor de exclamații de ușurare se ridică în jurul său. Femeia care se pusese în genunchi înaintea lui îi apucă mâna și i-o sărută cu venerație. Alte mâini se întinseră ca să facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stors de vlagă, călugărul adormi în brațele confratelui său. Ținându-i capul în poală, Gomerius părea acum să-l alinte ca pe un copil, iar vederea unor asemenea schimbări teribile în comportamentul și starea suferindului smulse războinicilor ce îi înconjurau exclamații și comentarii de uimire. Odolgan, care-și făcuse loc prin grămadă, se apropie șchiopătând de Inisius și se aplecă să-l cerceteze de aproape. îi privi apoi pe Balamber și pe Khaba și, ridicându-se, deschise brațele într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât să înțeleg când onoarea mea sau a Romei e pusă la îndoială. — Și puținul pe care-l știi de unde l-ai învățat? — Am luptat în Hispania împotriva suabilor și am avut acolo în subordine mulți mercenari huni. Din nou exclamații de surpriză se auziră în toată sala; unii dintre huni încuviințară, privindu-l cu și mai mare interes, iar lui Sebastianus i se păru că reacțiile acelea puteau fi înțelese oarecum ca un semn de apreciere la adresa sa. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
splendoarea cerului, deja presărat cu o puzderie de stele. O porni în urma burgundului și avu astfel ocazia să traverseze o parte din tabără. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii mâncau; comentau, fiecare în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătute cu fier și topoarele de tăiat lemne. Printre acei oameni zări și nu puține femei, dintre care unele gravide, și câteva adolescente cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu privirea fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui car răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un coșmar, înaintau printr-un lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
en valeur tel ou tel élément verbal en le faisant préceder d′un silence, en l′accentuant, en allongeant telle ou telle syllabe etc. ” Elementele ce compun prozodia textului dramatic sunt intonația, accentul, cantitatea, cezura, oprirea, pauza, suflul, timbrul vocii, exclamația. Un critic modern, M. Robert Champigny, definește opera dramatică drept un ansamblu de gesturi, dominant verbale, destinate a fi apreciate estetic cu ocazia unei reprezentări scenice („Une oevre dramatique, ou pièce de thèatre est un ensemble de gestes, a dominante
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
monologul se caracterizează prin câteva trăsături specifice: accentul este pus pe locutor (emițător), există puține referiri la situația de comunicare, are un cadru unic de referință, lipsesc elementele metalingvistice (care transmit informații despre limbajul însuși), sunt prezente în număr mare exclamațiile. Categoria monologică cea mai frecventă apare în genul dramatic, unde se definește drept o structură compozițională echivalentă cu o amplă intervenție în stil direct, formulată de un personaj-locutor în prezența ori în absența altui personaj (eventual colectiv), de care poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]