2,253 matches
-
Dumitru Avakian Melomani sau public de specialitate, muzicieni performeri sau muzicologi, exegeți ai fenomenului muzical artistic sau personalități ale intelectualității noastre, puțini sunt cei care păstrează astăzi - la noi, dar nu numai! - în memoria colectivă a timpului semnificațiile unui destin precum cel al lui Wilhelm Furtwaengler. Personalitatea sa revine cu sporită semnificație
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Am în față un volum de aproape patru sute de pagini, închinat receptării operei lui Mateiu Caragiale, purtînd semnătura lui Barbu Cioculescu. E, indiscutabil, o piatră dintre cele mai impozante din cîte alcătuiesc postamentul gloriei mateine, relevînd, după cum mărturisește cu franchețe exegetul, ,o amănunțită studiere a tuturor izvoarelor critice, acțiune cu mult mai dificilă decît la o primă evaluare, în lipsa unei bibliografii pe care a trebuit singur să o edificăm printr-o răbdătoare despuiere de texte pe o mare întindere risipite - și
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
conu Rache se vădesc deopotrivă exponenții unui strat social care se menține fără efortul ignobil al ,angajării" lucrative: ,Vacanța tuturor este deplină, în caz contrar ei n-ar mai răspunde statutului nescris, de crai". Două caracteristici ale acestor eroi discerne exegetul. Mai întîi o libertate grefată pe alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru a intra în schema exegetului. Aceasta poate fi, desigur, diferită de a noastră, mai ales că o operă cu majusculă are capacitatea de a multiplica și varia perspectivele din care e citită. Dar punctele de vedere avansate, oricât de îndrăznețe ar fi în raport cu media stabilită
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
că am de-a face cu un scriitor ca toți scriitorii, că romanele trebuie să fie toate la fel, construite după anumite legi arhitectonice..."), elogiind tocmai literatura trăirii febrile, la patruzeci de grade. Comentând romanul Tinerețe al Luciei Demetrius, ponderatul exeget își iese din rol și se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Pentru a contribui la procesul unei limpeziri care implică, precum o condiție sine qua non, deplina libertate de exprimare, capabilă a dizolva monopolurile, e nevoie de cîte-o voce "rațională, fermă, limpede - fie chiar și tăioasă". Așa cum e, mai totdeuna, vocea exegetului de care ne ocupăm aci. Semnificativ e faptul că punctul de plecare al discursului acerb polemic al lui Laszlo Alexandru pare să-l fi constituit o întîmplare ce l-a consternat. în 1992, cînd abia se terminase revoluția, junele literat
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
intuiția scriitorului a fost exactă". Rezervele, tăios exprimate, într-una din epistolele lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu, față de nuvela O făclie de Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
însemna taurul (în a cărui zodie poetul s-a născut) și care tăia drumul în Necunoștință, la începutul anotimpurilor." (pp. 196-197). Din fericire, acest ton destul de exaltat nu este definitoriu pentru întregul volum; e una din rarele pase lirice ale exegetului, un ochi scăpat mai larg într-o țesătură critică strânsă. Marele Alpha are rigoarea hermeneutică a studiului literar (fără să-și propună a fi o monografie în toată puterea cuvântului) și libertățile imaginative ale eseului, pendularea autorului între cele două
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
sens revoluționar, ,dumirit" asupra sensului Istoriei; și schițează în loc portretul mult mai veridic al unui creator căruia vechiul interval călugăresc, decisiv în ordine formativă, i-a lăsat o ,amețeală metafizică" și o nostalgie spirituală. Urmărind firul răsucit al dramei sale, exegetul trage linii unificatoare între operă și biografie, explicând gesticulația paradoxală a unui ,psalmist" câtuși de puțin ortodox, ca și răzvrătitului însetat de absolut. Tortura morală căreia i se supune, adesea, eul liric arghezian poate fi înțeleasă și decodată mai bine
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
sale. Între cele peste 3000 de pagini publicate, ,,Evanghelia inimii” (Editură SemnE ,București, 2010) este o creație specială, în alcătuirea căreia nu putem intra până a nu înțelege că titlul îi este cheie, cifru și, în consecință, cititorul, amator sau exeget, în demersul interpretativ ajunge la el. Și ce altceva, mai presus de religia iubirii în care a trăit și trăiește poetul, poate însemna ,,Evanghelia inimii”? Crezului poetic al spanio lului Juan Ramon Jimenez, pe care il adoră și pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar și meșteșugita aduce în prim plan bogate încărcături emoționale ,,Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvară din-nainte! Îți sărut dreapta. Viață: Sunt Mortul din Cuvinte”. La primul impuls, exegetul cărturar este tentat să caute asocieri ale poetului cu cele mai proeminențe personalități lirice. Pregătiți cu argumentele pe care ni le pune la dispoziție chiar ,,Evanghelia inimii”, suntem gata să contrazicem și să rostim cu fermitate că poetului Theodor Rapăn
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
din țară, cu Institutul Cultural Român, cu Institutul ,Titu Maiorescu" din Berlin. în acest cadru, tot la Universitatea de Arte, în diminețile ultimelor zile ale lunii s-au desfășurat lucrările simpozionului organizat de tânărul muzicolog german Joerg Siepermann; alături de eminenți exegeți din țară ai muzicii enesciene, alături de muzicologi sosiți din diferitele centre muzicale din Germania, din Belgia și din Statele Unite, personal am avut bucuria de a fi prezentat o comunicare privind particularitățile diferitelor viziuni regizorale asupra relației dintre personajul titular al
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
lipsește lui Adrian Niță - și acesta este defectul său - este neputința de a depăși pragul impersonal al analizei exegetice. Adrian Niță uită să fie personal, mărginindu-se la o analiză în care tema cercetării ajunge să absoarbă în întregime ființa exegetului. Sînt pagini în care parcă nu Adrian Niță scrie, ci tema cărții se scrie singură prin el, pînă într-atît de obiectiv e tonul cu care autorul își alcătuiește discursul. Mai mult, autorul lasă senzația că, în unele locuri, se oprește
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
mai puțin împlinit, ca să zicem așa, un Cioran prevăzut cu bemolii unei reticențe temperamentale, ai unei nesiguranțe structurale. Pe cînd energia negatoare a prototipului izbucnea la cotele unei îmbelșugări demoniace, ale unui spectacol ce friza peisajul unei erupții naturale, la exegetul său constatăm o îndoială a îndoielii care subțiază postura contestatară, o pune mereu în dependență de o autocenzură organică, de o slăbiciune de fond. Voindu-se un profesor care corectează cu creionul roșu textul lui Cioran, dl Ciocârlie ajunge în
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
nu surescităm cugetarea”, să avem „inima foarte caldă și minte foarte rece” („Convorbiri literare”, X, nr. 5, 1 aug. 1876, p. 168). Acest nobil îndemn l-a urmat Mihai Cimpoi. Plecând de la sensul originar, grecesc al cuvântului „enciclopedie” (înăuntru, cerc), exegetul își concentrează întreaga trudă pe cercul emines cian, întrucât „cuvânt-cheie, metaforă obsedantă, simbol existențial fundamental, cercul reiterează, la poetul nostru, cu note originale, proprietățile comune simbolismului universal: mișcarea eternă, care nu cunoaște variații, început, sfârșit, cerul, timpul («uriașa roată a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ca erou literar sau în lucrări de istorie, dicționare și enciclopedii, în muzica, arte vizuale, cinema tografie, filatelie și medalistică, precum și edițiile importante ale operei sale, în limba română și în alte limbi. Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic este opera unui exeget de care însuși Poetul ar fi mândru, o lucrare care se înscrie în pantheonul culturii române, pentru că această lucrare de referință „exclude atât vanitățile și rătăcirile localismului orb, cât și cosmopolitismul arogant și represiv față de miturile spiritualității naționale” (Eugen Simion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
repere istorice sînt pure exerciții retorice, biete sofisme care nu oferă nici măcar spectacolul, suficient sieși, al inteligenței. Ion Pogorilovschi se comportă aici, cu o naivitate pe care doar scopul pe care și l-a fixat o poate explica, asemenea unui exeget care analizează cu aceeași acribie și Răpirea fiicelor lui Leucip de Rubens, și Răpirea din serai din dormitorul lui Adrian Minune, pentru că ambele au în comun tematica răpirii. Dacă, pînă la un punct, lipsa de discernămînt și incapacitatea diferențierii după
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea realității se realizează prin includerea unei apreciabile și derutante doze de absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
a știut să-l deposedeze de putere și influență pe noul mitropolit al Ardealului arată o înaltă școală a bizantinismului politic. Dacă șmenurile de culise ale patriarhului sunt demne de orice antologie, n-am nici un temei să-l creditez ca exeget literar. Dincolo de imprudența de a se transforma în critic de texte dramatice, Teoctist comite un lucru mult mai grav: încearcă să arunce anatema cenzurii asupra libertății de expresie. Alina Mungiu a scris cu iluzia că trăiește într-o țară liberă
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
mînă, microromanul O vară de răscruce (Summer Crossing). Capote a început să-l scrie în 1943 și apoi l-a lăsat deoparte (revenind sporadic asupra lui), pentru a-și desăvîrși strălucita carte de debut: Other Voices, Other Rooms. Biografii și exegeții lui Capote considerau manuscrisul iremediabil pierdut, de aceea apariția caietelor la licitație a constituit o bombă în lumea literară americană. Vară de răscruce este povestea tragică a unei fete, Grady McNeil, fiica unui important magnat newyorkez. în vara în care
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
dincolo de durata unei singure vieți, Călinescu supralicitează în registrul grandilocvenței trucate : ,Cu veleități pozitive, cu tendința de a reconstitui dintr-un dinte de cal un dinozaur, Hasdeu e un Al. Dumas al istoriei și un Edgar Poe al filologiei". Că exegetul intră în rezonanță cu structura temperamentală a subiectului său o demonstrează și felul în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserțiuni, răsucind-o inspirat
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
sigur, nu ai nici o confirmare. Acest fenomen m-a atras la Arghezi, în primul rând: incertitudinea unei autodefiniri. Nu avem nici un alt scriitor român capabil de atâtea metamorfoze. Arghezi e un florilegiu de individualități și un florilegiu de stiluri. Încercarea exegeților de a-l reduce la unitate sau de a stabili un numitor comun e, în principiu, anti-argheziană, deci neproductivă și nerecomandabilă. Arghezi, proteicul, reflectă în sine labirintul lumii, cu toate incertitudinile și disperările unei salvări - imposibile. Fuga de uni(ci
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
era un familiar al Larousse-ului), Caragiale se prezenta ,înzestrat cu harul rarisim de a inspira cu naturalețe și fără efort, însuși aerul esențelor". Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de numeroasele și surprinzătoarele sale afinități cu magistrul lui Platon și Xenofon. în primul rînd, și unul, și celălalt sînt, într-un anume sens, indiferenți
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
se pare suficient de întemeiată. Acest ,binom" al spiritualității românești, bizuit pe două tipuri antitetice de creatori, poate fi susținut rezonabil chiar prin terminologia lui Noica ce identifica un ,românesc" proeminescian, anticaragialian, nu tocmai abuziv și fantasmagoric", cum îl taxează exegetul în discuție, ci răspunzînd unei polarități reale, de care nu avem a ne rușina, a specificului creator autohton. Intuiția comună, de partea unei atari înțelegeri a lucrurilor de către cîteva mari spirite refractare la ceea ce gînditorul de la Păltiniș numea sarcastic ,geniul
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]