2,256 matches
-
ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în limbajul poetic”. Mitul în sine a reprezentat pentru T. o preocupare constantă. Pornind de la „geografia mitică a spațiului românesc”, în perimetrul căruia s-a născut mitul arhaic, el descoperă rădăcinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
romantică, RL, 1981, 35; Grigurcu, Critici, 121-124; Daniel Vighi, Eugen Todoran și lectura clasicilor, O, 1982, 2; Ioan Holban, Poezia și Istoria, CRC, 1982, 7; Mircea Doru Lesovici, Lucian Blaga - mit și poezie, CRC, 1982, 19; Sorina Ianovici, Eugen Todoran, exeget al lui Lucian Blaga, O, 1982, 32; Cornel Ungureanu, Profesorul și orașul. Eugen Todoran - personalitatea și opera, O, 1983, 2; Șerban Foarță, Eugen Todoran, O, 1983, 3; Iosif Cheie-Pantea, Poezia lui Lucian Blaga, O, 1984, 6; Viorel Colțescu, O exegeză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele, că, pornind de la viața
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al Evangheliei după Matei, exeget și biblist - mai precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative celei a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! 2 Persistența anatemelor. În ciuda - ori din cauza? - absenței detaliilor biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: ici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului decât adevărul ființei sau al operei. Să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
decât niște cadavre? Trupul, câtă vreme dăinuie, să fie atunci măcar utilizat ca o mașină performantă pentru a fabrica fericire, bucurie... Critica uită deseori dimensiunea hedonistă a lui Lucrețiu. Epicurian, desigur, deci trebuie clasat printre filosofii plăcerii, atâta doar că exegeții se lasă greu: zadarnic am căuta analize ale voluptății epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
susținută în 1960 la Universitatea „Karl Marx” din Leipzig. Insistând asupra acelorași probleme, aria cercetării se va lărgi considerabil în Literatura europeană în epoca luminilor (1971), la rândul ei revizuită integral și adăugită în Cultura europeană în epoca luminilor (1974). Exegetul utilizează metodele comparatismului și tinde să sublinieze particularul național incluzându-l în spațiul filosofiei culturii. Literatura ocupă locul privilegiat, dar este studiată în conexiune cu gândirea filosofică, social-politică, estetică și critică. Dacă în filosofie afirmarea spiritului critic determină predominanța sistemelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
a căror deslușire impunea interogarea din perspective și cu procedee multiple. Prezentarea criticii sociologice, genetice, existențialiste, psihanalitice, structuraliste etc. M. o realizează analitico-istorist, prin mijlocirea exponenților de prim rang. Calea sinuoasă străbătută de critica literară în epoca modernă răsfrânge - crede exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
însoțită de o devalizare economică a societății. Pe cît este de necapitalist gestionat timpul în penitenciare, pe atît de necreștin se dovedește el. Timpul este infinit de prețios, căci fiecare oră pierdută diminuează lucrul în slujba gloriei lui Dumnezeu" spun exegeții creștini citați de Max Weber. Într-o instituție al cărei rol fundamental a fost cel al penitenței de aici și numele de penitenciar -, deci al iertării păcatelor, Dumnezeu a fost exclus total decenii de-a rîndul și reintrodus uneori timid
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în Noul Testament când au fost botezate „case” întregi, reiese cu foarte mare claritate că Botezul era administrat și copiilor<footnote Kurt Aland, Taufe und Kindertaufe, 40 Sätzezur Aussage des N. T. und dem historischen Belund, Gütersloh, 1971 și mulți alți exegeți moderni; cf. Martenson, Baptême et vie chrétienne, Les Éditions du Cerf, Paris, 1982, p. 214 la Ioan Saucă, op. cit., p. 298. footnote>. Ca argument pentru practica pedobaptismului, ne putem referi deci la botezarea unor familii întregi de convertiți (Fap. 16
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
îndeplinesc cele două condiții cerute. Noul Testament, tradiția Bisericii din primele veacuri și arheologia ne dovedesc acest lucru cu prisosință<footnote Kurt Aland, Taufe und Kindertaufe, 40 Sätzezur Aussage des N. T. und dem historischen Belund, Gütersloh, 1971 și mulți alți exegeți moderni; cf. Martenson, Baptême et vie chrétienne, Les Éditions du Cerf, Paris, 1982, p. 214; a se vedea pe larg la Ioan Saucă, op. cit., p. 298. footnote>. Istoria Bisericii creștine ne arată că de la Pogorârea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
matrice spirituală și morală. Aprofundarea matricei neamului face obiectul trilogiei despre Miron Costin, din care au apărut două părți: Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Prin volumul de eseuri Suflul vremii (1981), B. se manifestă și ca un exeget subtil al procesului literar. A tradus din Longos, Erasmus, Harriet Beecher Stowe, K. Fedin ș.a. SCRIERI: Zbânțuilă, Chișinău, 1956; Vacanța mea, Chișinău, 1959; Buftea, Chișinău, 1962; Gălușca lui Ilușca, Chișinău, 1963; La fântâna Leahului, Chișinău, 1963; Vrei să zbori la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
deosebire asupra ziaristului, despre care monograful aduce informații și interpretări noi. O monografie este și Ion Pillat (1974), iar o incursiune istorico-literară cu deschideri erudite ale perspectivei spre spațiul european se află în sinteza Ipostaze ale iluminismului românesc (1975), unde exegetul extinde raportările de la aria occidentală, privilegiată de D. Popovici în La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, către manifestarea fenomenului la bulgari, unguri, poloni și în cultura populară. P. și-a asumat coordonarea științifică a mai multor lucrări colective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
mai multe limbi (franceză, olandeză, polonă, maghiară); editat în Franța, la Editura Denoël, romanul Lunga călătorie a prizonierului a înregistrat în 1976 un succes de critică, iar în Olanda scriitorul și-a găsit, în persoana lui Jan Willem Bos, un exeget inspirat și pasionat. După un scenariu scris de T. a fost realizat, în regia lui Stere Gulea, filmul artistic de lung metraj Iarba verde de acasă (1977). Alte scenarii de film (Toată lumea vrea să joace Hamlet, Vreau să cânt la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
E. Lovinescu (8/1981), Panait Istrati (3-4/1985), Marin Preda (3-4/1987), Mircea Eliade (1-2/1988). O mențiune specială merită volumul omagial dedicat lui Sorin Titel (care nu poartă nici o datare și, deși e considerat, probabil cu temei, de unii exegeți a fi numărul 1-2/1984 al publicației, conține materiale datate „decembrie 1985” și a apărut de fapt în 1986). Realizat de un colectiv de redacție format din Eugen Simion, Cezar Baltag, Mircea Iorgulescu, Ioan Buduca, Ion Bogdan Lefter și cuprinzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și liric-muzical), ci și la autori, repertoriu, interpreți, locații, instituții, evenimente și la tot ce ține de culisele activității scenice. S-a remarcat „fervoarea cronicărească” (Ileana Berlogea) cu care exegetul înregistrează toate documentele, cu mare grijă pentru relatarea exactă a faptelor, cu numeroase și prețioase digresiuni și extensiuni ce colorează textul, altminteri prea dens, pe alocuri fastidios prin înșiruirea de titluri și nume de autori și interpreți ai repertoriilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
Enciclopedie a metodelor utilă tuturor proceselor de influențare benignă a formării umane. Aceste perspective ne-au obligat să ne supunem unor exigențe metodologice severe. Teoriile învățării sunt expuse sintetic - dar respectând cu strictețe textele originale ale cercetătorilor, adesea pervertite de exegeți prea puțin meticuloși; asumarea acestei aspre norme de fidelitate ne-a obligat să respectăm „litera și spiritul” autorilor comentați și să ignorăm diverși hermeneuți care „citează, fără a citi”, clasifică, etichetează și comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fost prea „cuminte”, neîndrăznind să sfideze radical tradițiile, poate din cauza unei serioase educații morale și religioase pe care părinții i-au asigurat-o în copilărie. 1.2. Aventura sistemului conexionisttc "1.2. Aventura sistemului conexionist" Atât Thorndike însuși, cât și exegeții săi au numit concepția acestuia fie „conexionism” (connectionism), fie „psihologia legăturii” (cond-psychology), fie „psihologia stimul-răspuns” (S-R psychology) (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, precum și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Sistemul conexionist, întemeiat pe cercetările experimentale pe animale ale lui Thorndike
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
A renunțat la „efectele de slăbire a învățării” din cauza insatisfacției. A păstrat numai teza conform căreia satisfacția determină temeinicia și tendința reluării spontane a comportamentului de învățare. Aceste ameliorări au salvat științific o bună parte a sistemului lui Thorndike. Unii exegeți, prea grăbiți, au tendința de a zvârli sistemul conexionist la „lada de gunoi” a istoriei psihologiei. Dar eludează „marea optimizare” din 1930 și faptul că însuși „uraganul critic” din deceniul trei a fost în mare măsură și o „modă anticonexionistă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
primară - profesională -, spre care sunt orientați, prin jocul niciodată inocent al eșecului școlar, copiii proletarilor, ideologia dominantă se impune sub forma micii burghezii, a unei culturi ieftine făcute să interzică dezvoltarea și exprimarea unei „ideologii proletare”. Considerată de mulți dintre exegeți de sorginte „conflictualistă”, teoria reproducerii formulată de către Pierre Bourdieu va face obiectul unei tratări separate în această lucrare. Rezumattc " Rezumat" • Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
să utilizeze codul elaborat. Concluzia este simplă: dacă nu stăpânești codul elaborat, nu vei reuși în sistemul educațional. Totuși, teoria lui Bernstein nu trebuie înțeleasă într-un mod simplist, sociologul britanic avertizând asupra unor detalii adeseori trecute cu vederea de exegeți: 1. Faptul că unii copii nu par a stăpâni codurile elaborate ale școlii nu înseamnă că nu înțeleg discursul profesorului. Reținerea lor se poate datora inabilității de a exprima idei în cod elaborat, în condițiile în care clasa este o
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Examinarea fenomenelor religioase capătă formă în cadrul analizelor sociologice asupra schimbării sociale. Ca atare, între 1835 și 1850, ea apare în opera unor autori de altfel foarte diferiți, ca A. de Tocqueville, A. Comte și F. Engels. "Născută din controversele dintre exegeții protestanți și catolicii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, îmbogățită cu informațiile date de călători și de misionarii angajați în evanghelizarea Lumii Noi, analiza nonteologică a fenomenelor religioase, pătrunsă de critica Luminilor, face din credințele religioase, în
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
noii economii în cadrul societății globalizate Se remarcă modul original de tratare a globalizării și a noii economii de către sociologul și politologul englez Anthony Giddens, care și-a propus să fundamenteze căile de renaștere a social-democrației, să caracterizeze noua socialdemocrație; unii exegeți consideră că acesta reinventează social-democrația. În demersul său analitic, Giddens pornește de la axioma superiorității economiei de piață capitaliste<footnote „După eșecul istoric al regimurilor socialiste, către care social-democrația a tins în mod reformist, pașnic, prin transformarea internă a capitalismului..., a
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
la „colecția George Sanda”), devine balast, estompând portretul, și așa foarte vag conturat. Dacă într-o ediție critică variantele poeziilor își au rostul lor, într-un studiu monografic ele nu fac decât să disperseze întregul. S. este cazul tipic de exeget apropiat până la confundare cu „subiectul” său. Nu are o minimă detașare în comentariul critic, din păcate edulcorat, chiar și atunci când s-ar fi impus o ierarhizare valorică a operei poetei în contextul literaturii interbelice și contemporane. G. Topîrceanu, inedit (1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
ca deschizător de drumuri pentru critica analitică și explicativă. Idealul interpretului este critica creatoare, iar pledoaria pentru integrarea biografiei (tocmai în anii freneziei structuraliste) particularizează conceptul său de istorie literară. Raportată la proză, poezia ocupă un loc secundar în atenția exegetului și se rezumă, în linii mari, la monografia „documentară” despre G. Topîrceanu - text reluat din alt unghi în introducerea la ediția Scrieri din 1983 -, la câteva articole despre V. Cârlova, Anton Pann, Octavian Goga, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Otilia Cazimir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]