767 matches
-
prezentat cu plăcere la Polirom Cinematograful gol de Daniel Cristea-Enache și volumul (coordonat de Magda Mihăilescu și Cristina Corciovescu) dedicat noului val din cinematografia românească, apărut la doar câteva săptămâni după ce scrisesem în Dilema despre nevoia de-a face bucla exegetică la fenomenul început în 2001 cu Marfa și banii, ajuns la Periferic și Loverboy, trecând prin Filantropica, Moartea domnului Lăzărescu, Occident, 432, A fost sau n-a fost?, Hârtia va fi albastră, Boogie, California Dreamin’, Eu când vreau să fluier
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și de apariția ultimei scrieri, postume, Vizuina luminată în 1971. Acest prim moment de receptare critică a lui Blecher, de efervescență exegetică și de interes pentru destinul scriitorului, va fi urmat de o lungă perioadă de uitare și tăcere, întreruptă în 1966 de Ovid S. Crohmălniceanu care readuce în atenția lumii literare opera lui Blecher.
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruși, atît de mult traduși și mediatizați la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcției exegetice înălțate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forță ale înțelegerii acesteia. Așadar a funcționat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît și contextul receptării ei, cu scopul degajării terenului în favoarea soluției oficiale, unica admisă. În virtutea
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Pavel Șușară Cu mai mulți ani în urmă, am scris această succintă listă a Ionilor din arta noastră contemporană, evident una incompletă și mai degrabă aforistiocă decît exegetică. Într-o măsură semnificativă, numele care se regăsesc aici au devenit acum istorie; Ion Bitzan, Ion Gheorghiu, Ion Dumitriu, Ion Pacea, Ion Popescu Negreni, Ion Vlasiu ne-au părăsit, unul cîte unul, dar chipurile lor, conturate oarecum abstract, ca într-
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
mijloc e acel imbold de compensație prin care, intuind că nu ai ceva de spus, acoperi carența gîndurilor proprii printr-o conștiinciozitate de sobol cărturăresc. Cazul Constantinei Raveca Buleu e din această speță: a scris un volum de o acribie exegetică dusă la extrem, care impune prin amănunțimea cunoștințelor și prin voința de a fi exhaustivă. Luată în sine, tema lucrării are o însemnătate dincolo de îndoieli: feluritele ipostaze ale puterii în secolul al XIX-lea. Și cum puterea e polisemantică, fețele
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
artist și creație, la credințaspaimă că omul ar putea fi doar întâmplătorul vehicul prin care vorbește o realitate metafizică. Important e, însă, ce transmite piesa muzicală, dincolo de speculațiile criticilor și de opiniile compozitorului interpret. Greil Marcus transformă într-un pretext exegetic un cântec de-o stranietate apăsătoare. Fascinația sexualității și a jocurilor de noroc, ambele la fel de interzise, fac parte din universul inițiatic al adolescentului care a avut curajul să treacă bariera vieții cotidiene. Tabuurile sunt încălcate prin căderea în transă, indusă
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
doctorat pe marginea operei lui Cioran, intitulată Leș Cahiers de Cioran - l'exil de l'ętre et de l'oeuvre. La dimension ontique et la dimension poďétique, fiind considerată de Irina Mavrodin, coordonatoarea tezei, ca o piesă obligatorie în bibliografia exegetica a lui Cioran. Așadar, daca Itterbeek este mentorul, Mihaela Stănișor este însuflețitorul colocviului. Un fel de Hestia modernă care cucerește grație dispoziției stenice și contagioase pe care o emană. Fără acest cuplu de o eficiență verificată în timp, colocviul "Emil
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]
-
să-i ridice capul și să privească necazul drept în față... care să-i scoată oftatul din piept, alungându-i îndoielile și tulbureala credințelor lui!... Cine-i acela oare!... De o bună bucată de vreme, îl preocupa studiul biblic și exegetic... pentru că, Biblia este principala sursă pentru studierea vechii religii iudaice, alte izvoare independente de aceasta nu există. Prin aceasta se poate stabili apropierea teologică între religia creștină și cea iudaică. După cum spune Evanghelia după Ioan; au rădăcini comune... Pentru că... ”Legea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la cheltuieli cari li s-au părut zădarnice. Obiectul conferențelor au fost: parte prelegeri asupra metodei de-a propune diferitele obiecte ținute de pedagogi practici-recunoscuți de la școalele din Iași, parte în prelegeri ținute de învățătorii rurali înșiși, parte în convorbiri exegetice asupra metodologiei. D-nul A. Darzău, directorul Școalei Primare de Băieți N-o I de la Trei-Ierarhi, au ținut în toate zilele prelegeri și convorbiri asupra metodului de-apropune gramatica limbei române; D-nul V. Creangă. învățătoriu la Școala de Băieți N-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pentru că la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii și ale libertății noastre, am intitulat totuși această carte Despre limită. Ce excepția Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pictură creștină, Editura IMBOR, București 1993, p. 384. Bria, Ion, Liturghia după Liturghie. Misiune apostolică și mărturie creștină azi, Editura Athena, 1996. Bruke, Kenneth, "The Philosophiey of literary forms. Studies", în Symbolic action, Baton Rouge, 1941. Bulacu, Mihai, Școala Exegetică Biblică din Antiohia, Tipografia "Ion C. Văcărescu", București, 1931. Caune, Caune, Cultură și comunicare, Editura Cartea Românească, București, 2002. Cernat, Manuela, "Prefață", în Itinerarii pastorale în condeiul presei, vol. V, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2007. Cernat, Manuela, "Prefață", în Tarkovski
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
lumii fața nevăzută a televiziunii, Editura Prodromos, București, 2007. Gillet, Olivier, Religie și naționalism. Ideologia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist, Editura Compania, București, 2001. Gordon, Vasile, Introducere în Catehetica Ortodoxă, Editura Sophia, București, 2004. Grigorie, Sfântul de Nyssa, Scrieri exegetice, Editura IBMBOR, București, 1998. Ioan, Gura de Aur, Sfântul, Despre Rai și Scripturi, Editura Bizantină, București, 2006. Ioan, Gură de Aur, Sfântul, Omilii la Mate, traducere de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic, București, 1994. Ioan, Gură de Aur, Sfântul, Grigorie
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
martie 1982 la Lentate pe Seveso, de Carlo Maria Martini, pe atunci arhiepiscop de Milano, unui grup de băieți și fete de optsprezece ani, la încheierea procesului anual de cateheze. Cu stilul său inconfundabil de predicare, cardinalul oferă un parcurs exegetic și spiritual, plecând de la textul evanghelic din Ioan 21, care dă cititorului posibilitatea de a intra în profunzimea propriilor alegeri de viață și de a reflecta asupra semnificației vocației sale. Referințele biblice au fost menținute ca în original, în timp ce textul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Teologie din perioada românească, pentru anul de studiu 1920/1921. În această perioadă, prin activitatea profesorilor, decanilor, și bineînțeles prin implicarea lui Cotlarciuc, din funcția de decan, facultatea cunoaște o febrilă activitate didactică și pastoral misionară. Existau patru secții: teologie exegetică, istorică, sistematică și practică. Dintre profesorii colegi pe care i-a avut Nectarie și care au contribuit la dezvoltarea acestei facultăți amintim pe Valeriu Șesan (1878 - 1940), profesor de Drept bisericesc, Romulus Cândea (1886 - 1973), profesor de Istoria Bisericească Universală
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine în chingile unei logici irefutabile. Încercarea de a-l identifica pe „ucenicul iubit” cu Maria Magdalena, eșuată la nivel științific, exegetic, va deveni realitate în ficțiunea lui Dan Brown. Din păcate, Dan Brown nu se pretinde doar un romancier, ci istoricul providențial care posedă cifrul unei taine foarte supărătoare pentru Biserică. De Boer a greșit genul literar, dar orice mijloc devine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea personajului vizat de Isus. și o face cu o precizie de funcționar al stării civile, declinând numele complet al împricinatului: „Iuda, șfiulț lui Simon Iscariotul”. Este cea mai completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcătuiesc iremisibil împotriva Sfântului Duh. Fiul este condescendent față de nedesăvârșiți. În schimb, cei desăvârșiți poartă pecetea Duhului, care, odată întinată, declanșează un dezastru psihologic și ontologic. Atanasie: Scrisoarea a IV-a către Serapion a) Critica teoriei origeniene prin schimbarea macazului exegetic În cazul lui Atanasie, contextul se schimbă. Toată viața și teologia lui sunt marcate de polemica antiariană și, implicit, de chestiunea trinitară. În mod normal, el va privi chestiunea blasfemiei împotriva Duhului dintr-un alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub nici o formă legătura ombilicală dintre ultima scriere din Noul Testament și corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îngeri, nu cunosc fiicele dreptei socotințe, științele și virtuțile, ci le caută pe muritoarele care se trag din oameni muritori” (17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii reprezintă categoria „oamenilor carnali”. Într-adevăr, conform teoriei expuse în De gigantibus (60-61), există trei feluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întreaga lume a sensibilului pentru a ajunge la lumea inteligibilă”. Uriașii reprezintă omenirea care s-a îndepărtat de dreapta rațiune „măsluind banul cel bun” și trădând astfel însuși principiul propriei existențe. Două idei conexe merită a fi subliniate în privința demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate de 1Enoh și de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Harl, Gilles Dorival și Olivier Munnich este alcătuit din peste cincizeci de specialiști, eleniști, ebraizanți și patristicieni din mai multe țări. Fiecare carte e constituită dintr-un volum separat, de mai multe sute de pagini. Uniformizarea terminologiei, numeroasele probleme filologice, exegetice și nu în ultimul rând tehnice se dezbat în cadrul unor ședințe la care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care participă toți membrii echipei. Traducerea se face exclusiv după LXX (ediția Rahlfs este corectată adesea de ediția de la Göttingen, în curs de apariție). Introducerile, extrem de ample, oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
oferă cititorului informațiile necesare despre contextul istoric, structura textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM, și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
realizarea unei traduceri cât mai fidele față de textul grecesc, într-o limbă română actuală. Exactitatea, precizia nu exclude însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar despre o traducere a Septuagintei, ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că apartul de note conține numeroase trimiteri la tradiția patristică a Bisericii. (apărut în România literară nr. 10-11/2004) 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice*tc "8. Dumitru Stăniloae, afinitățile Și idiosincraziile sale patristice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la început. Vechiul Testament, remarcă Daniélou, ridică mari probleme încă de la apariția creștinismului, întrucât, deși face parte din Sfânta Scriptură, semnificația sa literală a fost parțial depășită, perimată prin venirea lui Cristos. Aici, actualitatea Părinților pare de netăgăduit, deoarece numai metoda exegetică a Părinților, care văd în Vechiul Testament figuri (typoi) ale lui Cristos, poate face ca „Vechiul Testament să înceteze a mai fi privit ca o simplă curiozitate arheologică și să devină o hrană vie pentru suflete”. Dar, încă o dată, atenție!, nu e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]