1,411 matches
-
Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe seamă!...” Vorbe de om prudent... „Stegarii” tac și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a națiunii. Se poate vedea în Scrisorile către maiorul Mauvillon că o credea în stare să înfrunte întreaga Europă, și această corespondență conține câteva pasaje ciudate, care dovedesc întinderea orizontului său politic. În 1782, i-a întâlnit la Neuchâtel pe exilații noștri din Geneva și le-a vorbit despre Adunarea generală a Stărilor Franței ca despre un eveniment care nu avea cum să nu aibă loc: „Voi fi deputat - le-a spus - și voi restabili patria voastrăă“ Nimeni ca el n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o alegere cu totul nefericită și cu un principe regent care își mărturisește deschis incapacitatea sa de a exercita înaltele funcții și care face propagandă fățișă pentru fratele său în exil, în asemenea împrejurări, atît de prielnice, era firesc ca exilatul să se întoarcă în țară și să-și reia tronul. Nu mai stătea în calea lui nici o piedică. 32 În seara de 6 iunie 1930, Carol coboară dintr-un avion la București. El pleacă la Cotroceni unde-l așteaptă principele
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în consiliu, nu puteau obține nici o legătură telefonică. Era firesc ca într-o clipă atît de grea, oamenii politici să se întrunească și să hotărască o linie de conduită, fie linia rezistenței, fie linia acceptării situației create prin revenirea celui exilat. Singur, partidul liberal s-a menținut la actul de la 4 ianuarie 1926. Comitetul central al partidului se întrunește imediat la clubul său din Calea Victoriei și hotărăște a face cunoscut țării că socotește pe Carol ca uzurpator al tronului fiului său
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pentru acțiuni militare bine precizate temporal și local. Tehnicile lor de atac erau identice : afișarea steagului de identificare, urmărirea vasului, somarea, abordarea, capturarea lui și a încărcăturii, uneori a oamenilor din echipaj. Câteva exemple: Ca și alți conaționali ai săi, exilatul englez John Ward a strâns un echipaj de 300 de oameni, a jefuit o galeră venețiană cu mirodenii, în 1607, și a capturat, apoi, altele, ale căror mărfuri le-a vândut în porturi africane, sub protecția autorităților berbere. Henry Every
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
deși comerțul pe apă a cunoscut destule epoci înfloritoare. Rarele documente nu vorbesc explicit despre acte de piraterie, cu figuri de tâlhari marini și cu acțiuni clare. Marea nu a trezit, la noi, decât nostalgii poetice, intimiste, egografice (începând de la exilatul Ovidiu), nicidecum eposuri de întindere. De înțeles la o națiune al cărei răgaz de visare a fost, multă vreme, inexistent și care a avut acces deplin la mare târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu independența
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
două țări: o Franță având savoarea noii noastre realități, a vieții noastre de refugiați la Paris, și o alta, o Franță căreia îi regăsisem o clipă savoarea pe care o avea într-o vreme când noțiunea de refugiat sau de exilat nu exista, când n-ar fi avut nici un sens dac-aș fi auzit-o. Melodia trezise în mine amintirea școlii, a examenelor, făcându-mă să realizez că, pe vremea când fredonam acest cântec, eu - școlărița româncă de la Paris - visam la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
autoritatea, neîncercând să-i atragă pe cei nedoriți și folosind pușcăriile pentru a lichida diferitele categorii de dușmani ai poporului. Sub Ceaușescu, Securitatea avea să infiltreze societatea, distilând teroarea într-o formă mult mai subtilă, conform mărturiilor ultimelor valuri de exilați români, dinainte de 1989. A fi cedat o clipă ispitei de a mă angaja la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea, ispită în care intra și o parte inconștientă de curiozitate (să văd dacă merge!), a fost o amăgire, un efect
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
privilegiați au dreptul să ocupe până la 20 metri pătrați.“ Acesta a fost cazul filozofului Dinu Noica, mare prieten al Sandei și al lui Vlad Stolojan, surghiunit în orășelul Câmpulung, asemenea altor mii și mii de oameni care s-au trezit exilați în provincie, uneori separați de familia lor, pe care n-o puteau vedea decât ocazional. Evident, ne este imposibil să precizăm câte persoane au fost victimele acestei legi de descongestionare, care trebuia să pregătească „noul aspect“ al Bucureștiului, în vederea celui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
abia în ultimele clipe Dumitrescu și-a dat glas frustrării de a fi fost înșelat de către comuniști. Grigore Dumitrescu Prima victimă care a avut curajul să vorbească despre Pitești și să își descrie experiența, ajutat și de condiția sa de exilat, Grigore Dumitrescu s-a născut la 24 mai 1923 la Cepari, în județul Argeș. A fost arestat pentru activitate monarhistă în septembrie 1948, ca student la Facultatea de Drept din București. A primit o condamnare relativ mică (probabil 2 ani
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se cere: să fim pe picioarele noastre. În Uniunea Europeană vom fi folosiți de unii și de alții. Mintea noastră strălucită va fi foarte bine vândută, peste tot în Europa. Asta este partea bună, în sensul că nu vom mai avea exilații noștri. Pe de altă parte, însă, nu vom putea niciodată să creăm o cultură solidă, pe baze naționale. De ce? Pentru că noi sau suntem naționaliști sau suntem cosmopoliți exagerați. Nu avem acel naționalism cu limite al lui Titu Maiorescu, fără prejudecăți
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Într-o societate fărâmițată, învrăjbită, în care fiecare tabără își are site-ul său, Net-ul reface unitatea teritorială. Poșta electronică, pe lângă faptul că ocolește cenzura, face negocierea, dacă nu chiar decizia, mai colectivă, ea face posibilă circulația opiniilor unor exilați care se află în douăzeci de țări diferite. Palestinienii au inventat chiar și un muzeu de artă vizuală. Net-ul este pe punctul de a înlocui chiar și Organizația noastră muribundă, mă asigură Elias Sanbar, reprezentantul Palestinei la UNESCO. În
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
succedau legionarilor romani care opreau intrarea în aceleași locuri a evreilor izgoniți din orașul lor sfânt. Destinul este "tu însuți ca dușman". Roma își săpa mormântul creând în Iudeea un vid de putere care lăsa câmp liber adepților lui Hristos. Exilați pe cuprinsul întregului litoral mediteranean, cei scăpați din Ierusalim vor deveni ulterior ștafetele subversiunii creștine. Focul aprins în Palestina de Isus și de ai săi n-ar fi putut cuprinde întreg Imperiul dacă Templul ar fi rămas în picioare și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
constituie marea amenințare pentru pacea lumii?" Se știe cum a reacționat în momentul asasinării lui Dollfuss... Ceea ce îl exaspera în mod deosebit pe Mussolini pe plan partizan și din motive de politică internă erau mișcările din Franța ale "fuor usciti" exilați antifasciști care, după cum spuneau rapoartele secrete ale poliției antifasciste, nu conteneau mai ales fostul președinte al consiliului, Nitti să viziteze Quai d'Orsay pentru a zugrăvi fascismul ca fiind în ajun de prăbușire și, în consecință, arătînd că este inutil
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui H. Filosoful francez opunea aspectului exoteric al marilor religii istorice o tradiție unică originară - conștiința ezoterică. Citite în această perspectivă, romanele din trilogia exilului nu acceptă comparația, uneori ispititoare, cu doctrina existențialistă: viziunea romancierului român e aceea a unui exilat prin acțiunea forțelor antiumane ale unei istorii potrivnice; el nu e, ca personajele lui Camus, de exemplu, un însingurat prin propria voință. Poate că mai curând s-ar putea desluși aici o anume afinitate cu Papini, pentru care nutrise o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
XX, „Limite”, 1983, 40-41; Nicolae Balotă, Vintilă Horia: între exil și renaștere, „Revista scriitorilor români”, 1988, 25; Horia Vintilă în dialog cu Gelu Ionescu, APF, 1990, 2; Liviu Malița, Exilul ca destin apocrif, APF, 1990, 5-7; Ion Vlad, „Jurnalul” poetului exilat, TR, 1990, 23; Dan Ciachir, Dumnezeu și marea, JL, 1990, 35; Nicolae Manolescu, Simptomatologia exilului, RL, 1990, 45; Cornel Ungureanu, Iluminare și hierofanie, O, 1990, 46; Cicerone Poghirc, „Les Clefs du crépuscule”, „Lupta”, 1991, 157; Cornel Mihai Ionescu, Hermeneutică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
foarte abile! -, am hotărât să „vagabondez”: din ’78 până În ’81 În R.F.G., la Frankfurt - aveam deja cetățenia germană din ’72, din „primul exil” -, apoi din ’81 până În martie ’90, „definitiv” În Franța, la Paris. Cei care Îmi contestă „calitatea” de exilat - gândindu-se exclusiv la conotația sa politică, deși eu m-am „bucurat” și de aceasta și Încă dublu: exilat intern și extern! - Își Închipuie că-mi „iau ceva”, de fapt, sărăcind exilul literar românesc postbelic, cu excepția celor trei mari nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
72, din „primul exil” -, apoi din ’81 până În martie ’90, „definitiv” În Franța, la Paris. Cei care Îmi contestă „calitatea” de exilat - gândindu-se exclusiv la conotația sa politică, deși eu m-am „bucurat” și de aceasta și Încă dublu: exilat intern și extern! - Își Închipuie că-mi „iau ceva”, de fapt, sărăcind exilul literar românesc postbelic, cu excepția celor trei mari nume - Eliade, Ionescu, Cioran -, nu foarte bogat În valori de prim rang. La mijloc, evident, se află și confuzia În jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de mediocritate pe care spiritul său Îl aruncă asupra „colegilor” săi! Dar, odată cu pașoptiștii români, Începe un flux de emigranți, exilați sau doar „vizitatori estetici” ai culturii române, În Italia, Germania și mai ales la Paris, până la exilul masiv din ultimele decenii comuniste. Și Slavici, și Eminescu s-au simțit cu siguranță Într-un fel exilați politic la Viena, când pregăteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Începe un flux de emigranți, exilați sau doar „vizitatori estetici” ai culturii române, În Italia, Germania și mai ales la Paris, până la exilul masiv din ultimele decenii comuniste. Și Slavici, și Eminescu s-au simțit cu siguranță Într-un fel exilați politic la Viena, când pregăteau sărbătoarea de la Putna; sau Panait Istrati, care avea să „Îmbine” exilul estetic cu cel politic. Nu vreau, prin această extrem de succintă trecere În revistă a „tipurilor” și „modurilor” de exil, să-mi justific propriul exil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Greci, exilul era o formă a nenorocirii, poate cea mai mare!... Ei bine, la cei „fugiți” de molima comunistă, din țările din Est, exilul - se’nțelege, În țările bogate, vestice! - era o formă a salvării. Doar că prezența, pentru mulți exilați poposiți ca și obositele păsări migratoare pe malurile Înfloritoare ale vechilor democrații, exilul Însemna o dezamăgire, o deziluzie din care mulți nu și-au revenit deplin niciodată. Cam ceea ce li s-a Întâmplat și Românilor rămași În țară după ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă prin „destin” nu Înțelegem simpla și repetitiva fatalitate. Istoria personalităților neamului și culturii noastre se Împarte cel puțin În două: scepticii, În frunte cu Miron Costin mult citatul, și acel „suntem sub vremi”, și „utopicii”, luptătorii, de la primul mare exilat, Inochentie Micu Klein și Înflăcăratul Eminescu la un Iorga sau Călinescu și până la Nichita Stănescu, care, deși purtând sânge rus În vine, fantasma adesea despre „rolul regal al României printre popoare!”. Eu cred că ambele categtorii au dreptate, atât scepticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spiritelor autohtone, prilejuind tot felul de observații judicioase sau false, naive sau impertinente. Recunoaștem că nu e ușor de a decripta o fire ca a sa; și, dacă biografia lui e mai puțin spectaculoasă, ea asemănându-se cu a multor exilați culturali români Într-un secol și jumătate de când Parisul luminilor funcționează ca un magnet uriaș pentru toți cei care vor să afle „adevărul” În literatură și artă - dar și În medicină sau știință! -, literatura sa, publicată În Franța, Începută cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]