735 matches
-
se pot clasifica în5: * teorii ce pun în centrul lor ființa umană: teorii psihodinamice (inclusiv psihanaliza), teorii comportarnentaliste, teorii ale învățării sociale, teoria cognitivă, teoria centrată pe client (nondirectivă sau rogersiană), teoria gestaltistă, teoria transpersonală, programarea neurolingvistică, analiza tranzacțională, teoria existențialistă; * teorii care se referă la individ în cadrul societății: teoria centrată pe rezolvarea de probleme, teoria centrată pe sarcină, teoria intervenției în criză, teoria sistemică și ecosistemică, teorii feministe, teorii psihosociale, teoria pledării cauzei, teoria comunicării, teorii organizaționale, teorii de grup
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
fel, secund față de cel formal, căci el se structurează potrivit unei "logici formale", adică potrivit tocmai aspectului formal. În acest fel poate fi explicată participarea unor filosofii diferite la același model filosofic. Putem vorbi, de exemplu, despre o "logică formală" existențialistă "interpretată" prin filosofiile care participă la ea; de fapt, ea este pusă să ordoneze un conținut de idei (întrebări, probleme, soluții, "teme" etc.). La fel spunem despre personalism: există o "logică formală" "interpretată" în filosofiile personaliste, între acestea aflându-se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui popor. Dar fără actualizarea sa prin vocație, el rămâne o simplă dispoziție inconștientă, fără nici un viitor. Există totuși momente în istoria unui popor când vocațiile "ies ca din pământ". Este vorba despre situațiile limită. În treacăt fie spus, conceptul existențialist de "situație limită" exprimă satisfăcător momentele din istorie când mesianismul devine activ prin mijlocirea vocațiilor.) Mesianismul și vocația se află într-un raport de dualitate și împreună constituie motivația interioară și realizarea ca atare a noului în stare să întemeieze
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ochii batjocoritori ai prietenului tatălui lui Vasilescu. După ce prietenii lui mopete au dispărut (în poemele dinainte de 1989), mopete însuși, agonizant, începe să se efaseze, sufocat sub mască. A vorbi despre sinele înstrăinat de sine -procedeul cel mai cunoscut al literaturii existențialiste din vremea debutului lui I. - a devenit a vorbi despre sine ironic, detașat, ca și cum sinele - iată o vorbă pe care autorul nu o prețuiește - n-ar fi decât golul acoperit de carcasa de care era atât de interesat prietenul tatălui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de la Viena, care emigraseră în Statele Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca adversari ai metafizicii, ca empiriști, ca gânditori de orientare scientistă. Adică drept antemergători și inspiratori ai unui nou pozitivism, așa-numitul „pozitivism logic“. Membri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
doar pentru a realiza o situație comică, menită să ne destindă (ex: teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco). În rest, absurdul ca idee sau situație lipsită de sens, de coerență logică este generator de neliniște și chiar de angoasă (filosofii existențialiști au urmărit implicațiile absurdului În condițiile societății concurențiale contemporane - Camus, Sartre etc.). * „Concluzia logică a oricărui sfîrșit este un nou Început.” (Petre Botezatu) Desigur, aici termenul de „logic” implică Înțelesul de „sfîrșit bun”, adică de sfîrșit care cuprinde rezultate/premise
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și paranoia. Un moment important este reprezentat de contribuțiile lui K. Jaspers și K. Schneider care aplică metoda fenomenologică în studiul clinico-psihiatric al nevrozelor. O contribuție importantă a fost adusă de concepția antropologică și existențialistă aplicată în psihiatrie la studiul nevrozelor, considerându-le ca „situații de eșec” înscrise în contextul psiho-biografic al individului (V.K. von Gebsattel, L. Binswanger, A. Zutt, R. Kuhn). Definiție și cadru psihopatologic Nevrozele sunt afecțiuni psihice fără o bază organică cerebrală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tematic, fără a se face diferența dintre ele. Acest fapt creează adesea ambiguități sau chiar confuzii. Conceptul de angoasă a fost tratat inițial în filozofia epocii romantice de către S. Kierkegaard, de la care va fi preluat în secolul XX de filozofia existențialistă ca reprezentând o „temă fundamentala a existenței” (M. Heidegger, J.P. Sartre, K. Jaspers). Din punct de vedere etimologic, termenul de angoasă este de origine latină: angere - a strânge, a strangula sau angor = trecere strâmtă și dificilă, situație critică. Angoasa este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dar, în dialog, celălalt (interlocutorul) nu este mai bine înțeles decît se înțelege el pe sine, ci este înțeles oarecum altfel, fiindcă orice gîndire se înțelege cel mai bine pe sine, atunci cînd se află în interiorul locului său. Ca filozof existențialist, Heidegger 148 arată că existența omului în lume este sortită anonimatului, fiindcă el acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei metafizici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
morală ( obiectivă ). Ea reprezintă o dominantă a unor analize ample, efectuate de gânditori cu o formație spirituală eterogenă, dar care, grosso modo, pot fi subsumați unuia dintre cele mai semnificative curente ale filosofiei contemporane: existențialismul. Punctul de plecare al concepției existențialiste despre libertate este OMUL , cu trăirile lui, cu experiențele lui de viață. Omul redus de Edmund Husserl la o conștiință pur transcedentală, devine o ființă tensionată emoțional și cu o alcătuire completă globală. Astfel, pentru existențialism libertatea devine un dat
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai departe itinerariul către înțelegerea libertății ca putere de creare a valorilor, deoarece nu numai că nu găsește dar interzice
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de la început „ . Antoine Roquetin, personajul principal din romanul lui Sartre : Greața , va recunoaște în momente de luciditate : „Eu sunt liber pentru că eu pot să fac ce vreau „ . Este în aceste replici cheie ale personajelor sartriene, o sublimă autorecunoaștere a esenței existențialiste despre libertate.Libertatea existențialistă ne conduce astfel până la limita în care se impune trecerea la o nouă interpretare a libertății. Ajungem la o a cincea interpretare a libertății : LIBERTATEA DE ACȚIUNE . Această interpretare încearcă să treacă dincolo de libertatea internă (subiectivă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
personajul principal din romanul lui Sartre : Greața , va recunoaște în momente de luciditate : „Eu sunt liber pentru că eu pot să fac ce vreau „ . Este în aceste replici cheie ale personajelor sartriene, o sublimă autorecunoaștere a esenței existențialiste despre libertate.Libertatea existențialistă ne conduce astfel până la limita în care se impune trecerea la o nouă interpretare a libertății. Ajungem la o a cincea interpretare a libertății : LIBERTATEA DE ACȚIUNE . Această interpretare încearcă să treacă dincolo de libertatea internă (subiectivă ) a omului, exprimată în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
obiectivă, cât și cu dorințele și aspirațiile subiectivității creatoare, posibilități care întrunesc, deci, condițiile necesare și suficiente ale transformării în realitate. Acest moment al alegerii, care, după cum se constată, are și un caracter subiectiv - moral, a fost exacerbat în filosofia existențialistă. Exponenții acesteia susțin că a fi liber înseamnă a alege. Acest act de alegere nu este, suspus nici unei constrângeri exterioare, fiind o decizie pur subiectivă a omului, adică o delimitare și stabilire către o anume direcție de acțiune ca urmare
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
engleză din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Întâlnim nenumărate mărturii în acest sens în vaste teritorii ale literaturii filozofice. Aprecieri critice standard la adresa Tractatus-ului, care pot fi găsite în scrierile unor filozofi de orientare speculativă, existențialistă, marxistă sau neomarxistă din a doua jumătate a secolului trecut, pornesc de la presupunerea că lucrarea de tinerețe a lui Wittgenstein ar fi constituit punctul de plecare și de sprijin al empirismului logic.78 Dincolo de unele apropieri la suprafață, există deosebiri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Statele WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 357 Unite. Este o asociere care a fost larg acceptată, atât de filozofii de orientare analitică, de cei care priveau cu simpatie această reorientare a filozofiei, cât și de cei mai înverșunați adversari ai ei, de la existențialiști la reprezentanții Școlii de la Frankfurt. Russell și Wittgenstein erau valorizați sau, dimpotrivă, criticați și respinși ca adversari ai metafizicii, ca empiriști, ca gânditori de orientare scientistă. Adică drept antemergători și inspiratori ai unui nou pozitivism, așa-numitul „pozitivism logic“. Membri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar. Pentru că prea puține Îngemănează cele patru mari cerințe stabilite de filozofia existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
început marcat de o "mincinoasă subiectivitate", avînd în vedere că, prin însăși natura ei, creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele propriei existențe, spre a o vedea obiectiv "din afară". Aceasta este, de altfel, drama pe care filosofia existențialistă a asociat-o vieții umane: Drama omului, ne spune Albert Camus, este veșnica goană după absolut"; sau, în termenii lui J.P. Sartre: Omul este condamnat la libertate". Adevărat este acest lucru dacă luăm în seamă odată cu Sfîntul Grigorie de Nissa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
foarte caracteristic. Dar care poate duce, uneori, din păcate, departe. Chiar foarte departe... Constantin Noica, suntem siguri, a trecut și prin astfel de stări de spirit. Am fi chiar curioși să aflăm ce credea filozoful despre teza centrală a moralei existențialiste. O formulează Simone de Beauvoir: La drept vorbind, noi nu suntem niciodată constrânși la nici o conduită într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
curioși să aflăm ce credea filozoful despre teza centrală a moralei existențialiste. O formulează Simone de Beauvoir: La drept vorbind, noi nu suntem niciodată constrânși la nici o conduită într-un sens sau altul și una din consecințele concrete ale moralei existențialiste este refuzul oricărei justificări prealabile pe care o scoate din civilizație, viață, cultură; este refuzul oricărui principiu de autoritate 14. Nu suntem deci autorizați să decidem a priori care este binele și scopul absolut al unei acțiuni. Disponibilitate și ambiguitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
obiectivă, cum ne place să credem? Păcat originar, ereditar, ori alternativă inevitabilă? Este foarte greu să negi existența sau să condamni radical și definitiv și astfel de împrejurări. Cine n-a fost ca să folosim și noi o astfel de expresie existențialistă în situație poate fi absolutist și inclement în judecățile sale definitive. Ele nu pot fi decât pur abstracte, total necontextuale. Deci, irelevante, inexacte și chiar false. Din care cauză, evităm pe cât posibil orice controverse pe astfel de teme, aduse în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură de raționalism osificat, scolastic și nu mai puțin dogmatic, regenerările iraționalist intuiționiste, existențialiste etc. pot fi inevitabile și uneori chiar salutare. Dar la noi? Când a existat în cultura română un exces de raționalism, criticism și sistematică? Și chiar dacă modele filozofice dintre cele două războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
existenței persoanei care prezintă tulburări psihologice. Conform acestei orientări ar trebui înainte de toate, o percepere a pacientului așa cum este el în realitate, o ființă în lume și nu drept o simplă proiecție a teoriilor noastre despre el (Tudose, 2002)10. Existențialiștii, fiind preocupați de problemele voinței și deciziei umane, pun accentul asupra faptului că ființa umană poate interveni în relația cu destinul. Modelul existențialist aduce în prim plan delimitarea dintre patologie și normal, descoperind o psihopatologie a majorității răspândită în societate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ființă în lume și nu drept o simplă proiecție a teoriilor noastre despre el (Tudose, 2002)10. Existențialiștii, fiind preocupați de problemele voinței și deciziei umane, pun accentul asupra faptului că ființa umană poate interveni în relația cu destinul. Modelul existențialist aduce în prim plan delimitarea dintre patologie și normal, descoperind o psihopatologie a majorității răspândită în societate și regăsită în membrii acesteia. Modelul experimental al psihopatologiei are la bază cercetările realizate de Pavlov. El folosește pentru prima dată termenul psihopatologie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]