98,675 matches
-
timp își luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-și repatria familia la Cracovia. Consecințele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul de la Auschwitz, tatăl deportat la Mauthausen reușește să supraviețuiască, iar micul Polan-ski cunoaște devastatoarea experiență a ghettoului. "Am văzut intrarea nemților în Varșovia și de la 6 la 12 ani am trăit în ghettoul din Cracovia. Am în minte totul pînă la cele mai mici detalii. Am reușit să scap în ultima clipă de a fi
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală cît și cinematografică,- genocidul evreilor polonezi. Am făcut filme unde mă duceau subiectele abordate și am lucrat pretutindeni, căci orice cineast e conșient
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
sau nu. Libertatea este savuroasă atunci cînd există în mintea și trupul unei societăți, unui individ, unei arte. Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
în traducerea expresivă a lui Dan Stoica. De fapt, dramaturgul binecunoscut în spațiul de expresie germană intră pe această filieră și în România. Scriitura implică un alt tip de joc al actorilor iar contactul trupei s-a transformat într-o experiență plină de conținut. Sînt printre cei care, văzîndu-l de mai multe ori, la intervale diferite, a susținut această producție, poate nu pe placul tuturor la urma urmelor, unanimitățile sînt și periculoase, deși unii încă le doresc dar, vă asigur, bine
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O întoarcere a romanului. Condiția este ca, după ce a trecut prin experiența postmodernismului, romanul să se întoarcă la epic. Nu zic la realism, la narațiunea de tip secolul 19, dar la condiția omului. Am spus și în alt loc, aștept cu ardoare romanul care să înceapă cu propoziția celebră: la 5 mai
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Ierunca), iar o lectură cum grano salis e îndeobște cea mai indicată. Pentru că Sorana Gurian nu e Adriana Georgescu, șefa de cabinet a generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și lăsată fără dinți în beciurile Securității, care-și exorcizează cumplita experiență în La început a fost sfîrșitul, ea e o comunistă repudiată care-ncearcă să fugă din regimul dictaturii proletare; i s-a luat dreptul de semnătură și e subiect de critici partinice în editorialele revistelor culturale, dar nu se poate
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
la Universitatea din orașul natal și a lucrat ca psiholog în diferite școli, precum și în centre de reeducare a handicapaților sau a delincvenților. Pentru poet, munca de psiholog în una din închisorile din sudul Suediei a însemnat, fără îndoială, o experiență interesantă. Unul din motivele popularității versurilor lui Tomas Tranströmer este claritatea imaginilor, dinamizată prin surprinzătoare fluctuații de perspectivă. Poetul este totodată un maestru al metaforei, pe care o folosește cu o exactitate și cu o prospețime de neegalat. Tranströmer este
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
se exprimă despre cele mai simple lucruri. Critic bun este acela care, dimpotrivă, știe să spună simplu cele mai complicate lucruri. Simplitatea nu e în toate cazurile înnăscută. Aș așeza-o mai degrabă printre însușirile critice care se dobîndesc prin experiență. Dacă nu posezi de la început claritate și spirit de precizie, e mai bine să nu te apuci de critică. Simplitatea nu este însă, ea, un atribut al tinereții în critică. Mai degrabă, tinerii se simt ispitiți să fie sofisticați în
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
Considerentele vor decurge din cele ce urmează. Am constatat, încercînd să ne facem o idee de apariția unor debuturi meritorii, că alcătuirea unei liste complete este practic irealizabilă. Cum unii dintre redactorii României literare, din care este compus juriul, au experiența și a altor jurii ( Uniunea Scriitorilor, A.E.R., Uniter, Prometheus etc.), a fost evident pentru ei că principala dificultate constă în a se informa complet și operativ. Editurile nu par interesate de premii acordate unor cărți pe care le-au
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
toate măsurile de preacauție. În Prefață el face cîteva considerații de teoria romanului care, fără a fi din cale afară de originale, sînt, în contextul actual, mai mult decît necesare. Pornind de la premisa de bun simț că dincolo de toate trucurile narative experiența de viață a autorului se află în interiorul oricărui text, Liviu Antonesei concede că "nu există decît literatură «realistă», de fapt numai «autobiografică»" ( p. 11). Dar, ține să precizeze autorul, "cu minima condiție de a înțelege că tu, autorul, ești acolo
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Ultima replică a Iuliei se potrivește cam ca nuca în perete cu tonul de pînă atunci al discuției, iar impresia oferită cititorului este una de vulgaritate apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut disident al regimului Ceaușescu) ajuns la neverosimila vîrstă de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
speranțe, fără de care, astăzi, lumea ar fi arătat cu totul altfel. Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața este mai mult decît un volum de proză erotică. Este o carte a lucrurilor cu adevărat importante, a experiențelor esențiale care au marcat anii de formare și tinerețea unuia dintre scriitorii emblematici ai generației ’80. Liviu Antonesei, Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața, Editura T, Iași, 2003, 148 pag.
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
relația complice poate postmodernă cu citatul muzical au asigurat un succes deloc surprinzător cantatei Inog (după Blaga) semnată de Cătălin Crețu (doctorand, UNMB, premiul I). După Gustav Mahler care ironiza amar Frère Jacques / Bruder Martin în prima sa Simfonie, după experiența "Șostakovici" și cea a muzicii electronice, Cătălin Crețu înglobează astfel de sugestii în manieră personală, într-o "muzică nouă" care știe să revină spre public. Toți acești tineri și alături de ei Ana Iulia Giurgiu (doctorand, UNMB), cu Descântecdevrajășerpească, mai precis
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
precum și cele ale unor cadre didactice ale Universității Naționale de Muzică Diana Moș (vioară) și Adriana Maier (pian) și al studentei Laura Buruiană (violoncel). Toți acești muzicieni sunt binecunoscuți soliști ai repertoriului ( nu numai) modern, în egală măsură cu variate experiențe camerale. Lor li s-au adăugat două soprane remarcabile, încă studente, Cristina Radu și Cristina Toader. Entuziasmul profesionist: iată ceea ce ar rezuma relația la repetiții a tinerilor interpreți cu tinerii compozitori.
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost o experiență pe care a trebuit să o trecem. Așa a fost să fie. Poate altădată să ne înșelăm mai puțin grav. P.S. Pentru că tot suntem la capitolul artă, mă simt dator cu o completare la un alt subiect, cel al bustului
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu-le toate detaliile utile pentru ca și ei, la rîndul lor, să poată beneficia de o șansă atît de nemaipomenită. Doar aceștia aveau la început date exacte despre personalitatea uimitorului doctor, el însuși - asigurau ei - de o vîrstă extrem de înaintată
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
și care sînt precursorii postmodernismului ( optzecist)? Călătorind înapoi, privind din prezent spre trecut cu tandrețe, optzeciștii întîlnesc înainte de toate experimentele oniricilor de la sfîrșitul anilor ^60 ale lui Leonid Dimov, Virgil Mazilescu și Emil Brumaru, atît de diferite între ele și experiența poetică a lui Mircea Ivănescu, la care se adaugă inovațiile în proză ale membrilor Școlii de la Târgoviște ( Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu ș.a.). Dintr-o altă "stație" retrospectivă, ceva mai îndepărtată, sînt amintiți poeții de la Steaua ( A.E.Baconski, Petre
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
voastre." (pag. 366) Eliade își sintetizează primele cinci foiletoane: "Am pornit de la constatarea unui spirit al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului.(...) Și am încheiat această primă serie de note prin identificarea culturii cu experiențele." Este foarte greu să cuprinzi spiritul
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
al generației actuale, deosebit de al celorlalte.(...) Trăsătura dominantă: dorința de o sinteză completă și autentică. De aici, critica diletantismului, nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului.(...) Și am încheiat această primă serie de note prin identificarea culturii cu experiențele." Este foarte greu să cuprinzi spiritul unei generații în câteva cadre, este și mai greu să-i oferi liniile de orientare
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
nevoia de seriozitate spirituală, de integrarea experienței mistice, și critica acelui spirit științific de laborator, de universitate... Am arătat apoi necesitatea experiențelor, de orice fel, pentru gimnastica spiritului.(...) Și am încheiat această primă serie de note prin identificarea culturii cu experiențele." Este foarte greu să cuprinzi spiritul unei generații în câteva cadre, este și mai greu să-i oferi liniile de orientare, un îndreptar în esență. Eliade a riscat mult vorbind în numele celor care aveau atunci 20-25 de ani, în primul
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
strălucirea, vitalitatea și frumusețea primelor foiletoane. Textele par depersonalizate, cu multe locuri goale pentru exaltările reducționiste și geometrice ale gândirii lui Nae Ionescu. Cele mai slabe pagini ale Itinerariului spiritual sunt cele în care Eliade se ocupă de religia creștină. "Experiența religioasă a protestantismului se petrece în afara divinului teologic - accesibil numai în cadrele Bisericii. (...)protestantismul conduce la o viață spirituală asupra căreia nu se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său. Această credință nu mai este una moștenită prin tradiție, ci o cale, o finalitate a experienței religioase. Este conștient de numărul mic al celor care pot căpăta "această stare de spirit care este ortodoxia." De aici mai este un singur pas până la afirmația că tot creștinismul rural est-european are un substrat păgân, un pas pe care
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
capului meu șerpii oricum și mai sălbatici ai spaimei". Este perioada în care scriitorii pe care-i citește cu pasiune sunt Strindberg, Kierkegaard și Dostoievski, dar și vienezul evreu Franz Werfel, cu grațios disimulatele lui neliniști. Dacă în Procesul, ecoul experienței lui Kafka în calitate de funcționar al unei importante societăți de asigurare este decisiv și într-un fel mai puțin impregnat de viziunea scenografică, în Castelul, la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a narațiunii. În Castelul, procedeele sunt
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
etichetat toate lecturile din acea perioadă. Citeam rar și cu o voluptate ușor ciuntită cărți și reviste de valoare inegală, amestecate într-un talmeș-balmeș care, probabil, avea totuși un efect sedativ asupra îndoielilor și frustrărilor mele. Odată cu stagiatura și o experiență erotică sublimată prin absența expresiei fizice, am redescoperit "România Literară" și apoi, încet, dar evident, relația mea personală cu literatura a redevenit una pozitivă; probabil plătisem prețul cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
citate. Cel mai bizar este, din acest punct de vedere, "momentul" Petre Stoica. După ce reține din întinsa creație a acestuia un hai-ku (,O furnică traversând nepăsătoare/ tăișul securii"), Ion Mircea scrie peste două pagini fără nici o legătură cu subiectul, relatând experiențe personale trăite la Revoluție. De acord că e dificil să comentezi mai pe larg un hai-ku, dar cine l-a obligat pe autorul antologiei să aleagă o asemenea mostră de poezie? Calitățile principale ale antologiei sunt efortul comprehensiv ce o
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]