939 matches
-
sînt valorificabile din perspectiva criteriilor obișnuite ale adevărului, ci din perspectiva edificării mediilor transcendente, care, fără a fi sustrase în întregime realității senzoriale, sînt totuși dincolo de ea. În asemenea condiții, aserțiunea devenită neinterpretabilă, poate fi mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de caracterizare a lui, dar, desigur, nu în mod exclusiv, căci numai în sentințe sau în unele texte sapiențiale poate fi element suficient de structurare discursivă. De aceea, a n
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reportofon. În secunda următoare, uit că l-am deschis. Uit și de foile pregătite dinainte, uit și de întrebări. Îmi vorbește despre muzică la fel cum mi-ar vorbi despre iubire, iar ochii lui se luminează-n ochii mei. Gesticulează extatic când povestește despre viață, despre energii și sentimente, dându-mi senzația că e fericit. Că Anathema e, de fapt, o nesfârșită poveste de dragoste. O ceașcă neatinsă de cafea Light shines in through an open window Shines inside your heart
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
păstrează în memoria inimii - Poetului, Fiului, Tatălui, Iubitului...“. De aceea nu vom insista asupra acestui aspect. Vom aduce însă în discuție o observație făcută în prefață de Raul Cilaceava: „versurile lui [Arcadie Opaiț] sînt transnaționale, fără sforțări patriotarde și jurăminte extatice. «Românismul» creației sale poate fi intuit doar după niște detalii pur exterioare (consacrări lui Eminescu, referiri la realități folclorice etc.)“. Această afirmație Îi servește probabil autorului ei să argumenteze că poezia lui Arcadie este „de factură modernă“, ca atare trebuie
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
este simțire" (Alles ist Gefühl) a romanticilor conduc la concluzia că totul este rațiune plus emoție. Din timpurile filosofiei elene, cei doi fii ai lui Zeus, Apollo și Dionysos, au creat două tipologii, apolonienii (raționali, logici, creativi) și dionisienii (sentimentali, extatici, bețivi). Cunoașterea este deci rezultatul frăției dintre cei doi fii ai lui Zeus sau dintre cele două procese sau sisteme funcționale cerebrale, pe care neurobiologii moderni obișnuiesc să le personalizeze, numindu-le "creier rațional", respectiv "creier emoțional". Relatările de mai
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
inevitabil, tot mai mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În America deceniului al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
viitorul ei" -, Haret pretindea din partea învățătorilor un zel metodologic necruțător în pedagogia românismului: niciun mijloc care ar putea deștepta și întări patriotismul cel mai nețărmurit în sufletul tinerimii nu trebuie neglijat. Succesul românismului reclamă o pedagogie a superlativului și o extatică a specificului național: "Siliți-vĕ a-ĭ convinge că țéra lor este cea maĭ bună țéră, că neamul lor este cel maĭ viteaz, cel maĭ nobil, cel maĭ energic din tóte neamurile. Nu vĕ temețĭ că vețĭ cădé în exces pe calea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și exclusiv umană de "revelare întru mister", ne permitem să sugerăm că metafizica spiritualității românești elaborată în paginile Spațiului mioritic (1969) [1936] degajă mai curând un "naționalism cultural extatic" cultivat de filosoful poet. Scriitura lui L. Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial, lecturarea scrierilor lui filosofice are forța de a produce un efect paralizant. Cum să te mai încumeți să scrii după Blaga (cu atât mai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi) zilnică și se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil, de extatic, de impasibil, încât pare mort. Ceea ce văd e o lecție de destindere rituală, un salt, aproape mistic, în afara vârtejului înconjurător. Prin comparație, toți trecătorii care ocolesc silueta canină par o adunătură de agitați. Ei, oamenii, sunt, de data aceasta, „vagabonzii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A. Nici o datorie împlinită fără corolarul bucuriei. Sensul vieții nu trebuie resimțit drept corvoadă. B. Nici o suferință fără exercițiul corelativ al răbdării. Răbdarea e un mod eficient de a căuta sensul, de a-l aștepta. C. Nici o bucurie fără intuiția extatică a neantului supra luminos dindărătul ei. D. Balastul unei vieți nu poate dizolva sensul ei și nu trebuie disprețuit. El se lasă încorporat, ca soclu, în construcția finală. II DESPRE LUCRURILE CU ADEVĂRAT IMPORTANTE Autenticitate Când spunem despre cineva că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai faptul că universalitatea raportării la absolut prin care debutează orice entuziasm amoros nu se sleiește prin reiterare, nu-și pierde frăgezimea, patosul, nimbul extatic. Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici autenticitatea. Toți traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de ele. Ești mereu, printr-un soi de neodihnă a asociativității, în altă parte decât acolo unde tocmai trăiești ceva. Nefericirea zilnică e incapacitatea de a fi contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăți, false lucidități, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Criză teribilă, monșer! Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări. Moarte și demnitate În ultimii ani, tot mai multe organizații civice militează pentru dreptul fiecăruia de a și alege momen tul morții, atunci când o maladie incurabilă sau o suferință atroce devin dezumanizante și împovărătoare pentru cei din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
câteva parabole nou testamentare, construite tocmai pe metafora așteptării unui stăpân absent („Slujitorul credincios și înțelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezențe divine, dar poate fi și înțelepciunea de a aștepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpânul“ e întotdeauna plecat. Și își somează supușii să-l aștepte, să vegheze până în clipa întoarcerii sale. Iar așteptarea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și stricta cunoaștere în recunoaștere. Idolatria stabilește între idolatru și idol un cu totul alt raport. Nu unul de continuitate, ci unul de ruptură. Idolul e o expresie a distanței. E necontenit deasupra și departe. Idolatrul îl privește cu o extatică teroare și adoptă spontan un ritual al obedien ței. În vreme ce partenerii unui act de iubire coexistă în același teritoriu, sau își construiesc un teritoriu al lor, idolul și idolatrul nu trăiesc în aceeași lume. Cel dintâi e un conglomerat de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate fi pus, dilematic, sub semnul întrebării, cu rezultatul unei generale destructurări. 5. Când e vorba de onoarea proprie. Comportamentul nedemn, necinstea, slugărnicia, sperjurul nu pot fi justificate prin sofisticate palori dilematice. 6. Când e vorba de iubire. În teritoriul extatic al iubirii nu e loc pentru clarobscur. Sau, când e, iubirea e pe sfârșite. Nu există îndrăgostire dilematică, pasiune dubitativă, fericire analitică. Dăruirea de sine nu poate avea aspectul unei tatonări logice. Dacă e un spațiu în care dilema e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul. Cel care trăiește extatic, până dincolo de punctul de fierbere, clipa miracolului scenic, spre a pieri în neant după ultima rafală de aplauze, oricât de generoase și entuziaste. Cine să mai știe, acum, câtă emoție va fi "ars" pe scândura scenei Naționalului ieșean vreme de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
diferită, își lua o identitate nouă ce mă înspăimânta. În clipele acelea, fiece freamăt, fiece foșnet, fiece dâră de lumină care străbătea cărările umbroase ale pădurii îmi dădea o senzație de neliniște. Fără să vreau, intram și eu în comunicare extatică cu lumea aceea misterioasă. Tot ce mi se întâmpla îmi îmbogățea experiența individuală. Trăiam ceva nou ce nu pot să decriu în cuvinte. Mă aflam într-o stare de totală risipire. Eram la limitele visului real. Insula lui Ovidiu Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Nu reușeam să adorm, orbit de atâta lumină, de străfulgerările acelea venite din cer; razele lunii deveneau materiale, intrau pe fereastră, loveau învelitoarea patului meu, îmi ardeau ochii. O violentă fericire mă făcea să exult, iar bucuria mea se manifesta extatic în orice clipă. Kogaionon Am fost însoțit pe muntele sacru Kogaionon, într-un imens amfiteatru, dinaintea unei grote ascunse, în care accesul era interzis tuturor: acolo, înăuntru, se afla locuința marelui preot Decheneus, cel care a stârpit vița de vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vinul este în egală măsură reprezentarea cunoașterii directe a lui Dumnezeu. Iluminarea îi aduce credinciosului nu doar fericirea supremă, ci îl și "duce dincolo de sine însuși, adică dincolo de condiția sa umană"31. Coranul nu celebrează băutura alcoolică terestră, ci experiența extatică celestă simbolizată de vin, care este tocmai prin aceasta ținut la mare cinste. Cultura viței de vie s-a răspândit, odată cu extinderea civilizației mediteraneene, din Orientul Apropiat în Grecia și Roma, sublimându-se în mitul lui Dionisos-Bachus din Orient: "Elenizat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
restul naturii pare că moare. De asemenea, este zeul "reproducerii", ceea ce a dus de multe ori la asimilarea lui cu un țap sau cu un taur. În fine, este zeul "eternei reîntoarceri", personificarea reînnoirii vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
spațiu cultural. Și totuși, pe de altă parte, un fapt ce marchează mistica răsăriteană și care se dovedește a fi un semn crucial pentru spiritualitatea bizantină, era imperativul conștien¬tizării oricărei experiențe mistice. Se respingea ca înșelă¬ciune orice trăire extatică ce implica ieșirea din sine, pier¬derea exercițiului rațiunii. Isaac Sirul desemnează adevărata experiere mistică a Răsăritului ca beție trează. Claritatea minții trebuia să fie un apanaj obligatoriu al oricărei trăiri, și acest fapt era verificabil prin putința de a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
la cer sau zborul magic (aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim), simbolurile curcubeului și ale replicii sale podul, legături prin excelență cu lumea dincolo, sunt universal atestate, În toate continentele, din Australia și America de Sud până În zonele arctice. „Ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății, contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supranaturale: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
etanșeitatea și separarea dintre două lumi ; un loc periculos în care omul, desprins pentru câteva secunde de profan, experimentează puritatea, consacrarea dată prin contactul cu sfințenia (Caillois, 2006 : 34). În jurul scenei se găsesc mai multe persoane în genunchi, în adorație extatică, precum și mai mulți părinți cu copii în brațe, încercând să se apropie de raclă fără a sta la rând. Totul este acoperit de flori, ghidajul jandarmilor devine din ce în ce mai sever. Înainte de a urca scările ce duc la raclă, mai aud doar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nimic din arhitectura complexă a ansamblului, împrejurimi, rândul desfășurat în lungimea sa. Mai este filmată, arsă aproape de lumina lămpii de cameră, o femeie care șade în genunchi, pe scările de la intrarea în pridvor, privind în sus, pierdută, într-o stare extatică de rugăciune profundă. Nu-i simte și nu-i bagă deloc în seamă pe cei care o filmează. Impresia vizuală puternică a zeci, poate sute de mici candele din plastic roșu, alb și galben, care ard cu flacără mică, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
reprezintă cea mai importantă formă de viață religioasă. Puterile magului sunt obținute prin propria voință dar după numeroase încercări inițiatice, și se manifestă asupra întregii societăți 151. Societățile secrete și mișcările mistice din colectivitățile indiene americane se apropie de activitatea extatică care caracterizau odată șamanismul 152. În America de Sud153 șamanii se bucurau de un respect deosebit, având rolul de a conduce ritualurile de înmormântare sau naștere, cu aceeași autoritate ca un preot dar, în plus aveau puterea de a se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]