1,101 matches
-
că, pierzîndu-și puterea, religia e pe cale să și piardă în fapt orice rol social și, ca atare, obiectivitatea, devenind simplă convingere a unui individ sau a unui grup. Or, realitatea din terenul extra-european, ba chiar și european, contrazice diagnosticul de extincție a religiei. Fără ca expresia să fie abandonată, specialiștii se referă astăzi din ce în ce mai apăsat la vitalitatea religiilor, capabile să reacționeze creator la delocalizările pricinuite de globalizare, să ofere sens individului și comunităților pe drumul traumatizant al modernizării. Potrivit lui Clifford Geerz, atenția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și al prăbușirii exacerbarea voinței, dorința omului, ilegitimă, de a-și depăși condiția și de a ajunge un supraom. O atare ipostază, crede Cioran, este a omului care, făcut țăndări și prăbușit în el însuși, intră printr-un proces de extincție lentă în așa-numita eternitate de jos. Ce (nu) este istoria Alături de aceste forme de cădere în și din timp, mai apare, la Cioran, și o altă ipostază a căderii, am spune una mult mai accentuată de degradare/descompunere a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nu contemplația leneșă ci reflexivitatea alertă. 3. „DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT” SAVATIE BAȘTOVOI Omenirea poate aluneca oricând pe coridoare nebănuite. Nu doar pe cel propus de Saramago în Eseu despre orbire... Politicieni și gânditori pot propune lumii o cale spre extincție și asta în numele unui mai bine, în numele raiului pe pământ. Gulagul, pogromul, holocaustul, sunt doar câteva din experiențele dramatice ale omenirii conduse pe calea pieirii de idei aplicate de politicieni. Scriitorul are darul de a închipui, de a proiecta, de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
asemenea grupuri au statut moral. Problema este dacă aceste grupuri au statut moral numai pentru că sunt alcătuite din indivizi care au drepturi și responsabilități sau au statut moral ca grup recunoscut. O problemă dezbătută în diverse contexte este aceea cu privire la extincția unei specii, situație apreciată drept un rău făcut naturii. De ce ar fi însă mai rău să elimini ultimele o sută de exemplare dintr-o specie decât o sută de exemplare din acea specie într-un moment în care populația era
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturii. De ce ar fi însă mai rău să elimini ultimele o sută de exemplare dintr-o specie decât o sută de exemplare din acea specie într-un moment în care populația era mult mai numeroasă? Răspunsul ar fi că prin extincția unei specii eliminăm și orice șansă viitoare a acestei specii, implicit a existenței unor indivizi care să aparțină speciei respective, adică eliminăm o mulțime de vieți posibile. Acesta este, după Attfield 47, temeiul care face diferența între eliminarea unui individ
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se poate întâmpla cu o specie de pești care este repopulată în mediul ei inițial. În al doilea caz se atinge pragul critic de la care procesele devin ireversibile, așa cum s-a întâmplat în cazul anumitor specii care au dispărut prin extincție. Care este atitudinea cuvenită față de asemenea procese? Este oare rațional să continuăm utilizarea excesivă a resurselor sau avem obligația să oprim comportamentul distructiv și să schimbăm acest model cu altul adecvat? Mary Williams arată că obligația de a opri comportamentul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a produs X și că dacă X are un anumit gen de valoare atunci și Y trebuie să aibă aceeași valoare sau una asemănătoare, așa cum face Rolston, atunci comitem eroarea genetică. E drept, ce naște din pisică șoareci mănâncă, dar extincția șoarecilor poate fi cauzată și prin alte mijloace. Observația cu privire la caracterul falacios al argumentului lui Rolston cu privire la valoarea sistemică a fost făcută de Gary E. Varner In Nature Interest's? Interests, Animal Rights, and Environmental Ethics, Oxford University Press, New York
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
veșnic viitoare a izvorului, de aceea "o călătorie este o călătorie în viitor": "călătoria înseamnă ieșire, ieșirea și intrarea în pustie"5, ieșirea din limita locului și intrarea în nelocul trecerii și al transcenderii, în golul fără imagine, extins în extincție. A poematiza pe această cale înseamnă "a păstori la origini", purtat, "înfășurat, cuprins de-un drum". Pe un singur drum, cu sens unic, care duce la Roma tuturor drumurilor; nu drumul fundătură, care se împotmolește în ținta sa, căci "pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ro. exitus (lat. exeo, exire, exivi, exitum) - a ieși în afară, a trece dintr-o stare în alta; ro. extindere (cf. fr. extension; lat. ex-tendo, ere, tendi, tensum)- a desface, a se extinde (într-un anumit loc); (3) limitarea: ro. extincție (lat. exstinguo, ere, stinxi, stinctum). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină - formant și prepoziție - era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Și
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și puterea sa de seducție. Ultima piesă a lui Alecsandri - începută în 1884, când a murit la Paris Iancu, fratele dramaturgului, și apărută în forma revizuită în 1890, cu câteva săptămâni înainte de moartea autorului însuși - vizează în integralitatea ei tema extincției poetului, nu doar în ultimul său act, cel consacrat propriu-zis sfârșitului lui Ovidiu la Tomis. De la început, personajul e plasat sub zodie funebră. Mistuit de chinurile geloziei fără leac, Ibis năzuiește să-și ia drept complice infernul și e dispus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui a stat mereu sub semnul viciului de procedură; au mai afirmat că Mihai nu fusese primul născut al lui Carol și, în fine, că o eventuală revenire în fruntea statului a dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, prin Mihai I, ar însemna extincția liniei dinastice, suveranul neavând niciun urmaș în linie masculină. Deși ar fi avut posibilitatea să o facă, puterea post-revoluționară nu a considerat necesar (și nu a riscat) un referendum pentru stabilirea formei de gvernământ, tema fiind trecută de multe ori
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cazul tensiunii musculare întîlnite la persoanele cu TAG. Expunerea Expunerea gradată este, probabil, cea mai eficientă tehnică prin care pacienții pot fi ajutați să depășească situațiile de care se tem. La baza acestui procedeu stă teoria învățării prin obișnuire sau extincție gradată. Pe scurt, metoda constă în expunerea repetată și graduală a subiectului la stimulii care îi provoacă anxietate sau frică. Pe baza informațiilor furnizate de pacient, terapeutul concepe o serie de 51GHID PRACTIC PENTRU TERAPEUȚI expuneri ordonate ierarhic, astfel încît
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
șoricel alb) cu unul aversiv (zgomotul). Acest lucru a provocat un răspuns condiționat (RC; un răspuns la frică) în momentul expunerii ulterioare la cobai. Generalizînd, consecința firească a tratamentului a fost expunerea la stimulul fobic în absența celui aversiv (i.e., extincție), sau chiar în prezența unor stimuli plăcuți (contracondiționare). Cover-Jones a dezvoltat aceste idei în 1924 și a tratat cu succes fobiile iepurilor, folosind expunerea gradată in vivo. Alte intervenții de succes bazate pe expunere au fost întreprinse mai tîrziu (Wolpe
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1976). În cadrul paradigmei umane de condiționare autonomă, Öhman et al. (1975a) a cuplat două categorii de stimuli cu anumiți stimuli aversivi. Informațiile obținute sugerează că excitația fizică condiționată de posibilii stimuli fobici (de pildă, șerpii) a fost mai rezistentă la extincție decît răspunsurile fiziologice condiționate de stimuli neutri (de pildă, florile), punînd în paralel cronicitatea fobiilor specifice. Dificultățile legate de teoriile de condiționare fobică Din nefericire, studiile mai recente nu au reușit să demonstreze viteza tot mai mare de instaurare a
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
medicală, cele două sînt combinate în proporții diferite. Cu toate acestea, pentru a evalua efectele singulare și combinate ale fiecăreia, trebuie să le discutăm pe rînd. Terapiile comportamentale Modelul etiologic bazat pe învățare sugerează că tratamentul ar trebui să implice extincția sau expunerea la stimuli ce provoacă spaima, în absența consecințelor temute. Acest tip de expunere s-a dovedit un tratament rapid și eficient al fobiilor specifice (Emmelkamp, 1979; OBrien, 1981; Butler, 1989b). Expunerea ar trebui repetată cît de des posibil
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
întrebarea care se pune este următoarea: Am putea combina intervențiile comportamentale cu cele farmacologice pentru a crește eficiența terapiei?. Oferind un punct de plecare, Hafner și Marks (1976) au arătat că expunerea, asociată unor concentrații ridicate de diazepam, a împiedicat extincția tulburării; dar, atunci cînd concentrația a fost scăzută, expunerea a provocat o mai mare scădere a anxietății decît în cazul pacienților cărora li s-a dat o pastilă placebo. Cu toate acestea, studiile mai recente cu privire la dispariția fricii condiționate la
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o mai mare scădere a anxietății decît în cazul pacienților cărora li s-a dat o pastilă placebo. Cu toate acestea, studiile mai recente cu privire la dispariția fricii condiționate la cobai au demonstrat că există o relație între nivelul benzodiazepinelor și extincție, condiționată de doză (Bouton et al., 1990). Cu cît crește concentrația medicamentului, cu atît mai puțin se transmite extincția și în următoarele ședințe experimentale. Astfel, în prezent, benzodiazepinele ar trebui folosite cu precauție în tratamentul pacienților cu fobii specifice care
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
toate acestea, studiile mai recente cu privire la dispariția fricii condiționate la cobai au demonstrat că există o relație între nivelul benzodiazepinelor și extincție, condiționată de doză (Bouton et al., 1990). Cu cît crește concentrația medicamentului, cu atît mai puțin se transmite extincția și în următoarele ședințe experimentale. Astfel, în prezent, benzodiazepinele ar trebui folosite cu precauție în tratamentul pacienților cu fobii specifice care urmează terapii bazate pe expunere. Fără îndoială, această problemă este extrem de importantă, pentru că, atunci cînd se prezintă pentru tratament
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
largă în terapia tulburărilor anxioase, constituie o componentă esențială a tratamentelor SSPT. Inițial, aceste abordări se bazau pe presupunerea că teama este dobîndită și perpetuată prin procesele clasice și operative de condiționare a stimulilor asociați cu incidentul traumatizant. Conceptul de extincție sau creare a obișnuinței a fost folosit pentru a descrie reducerea intensității fricii după o expunere prelungită la stimulii traumatizanți. Mai recent, Foa și Kozak (1986) au propus noțiunea de procesare emoțională, pentru a explica reducerea anxietății în timpul expunerii. Ei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
observă” existența morții doar când ajung la senectute sau În apropierea unei boli grave, bătrânețea se poate confunda cu ideea nimicirii fizice. Moartea, ne Învață unii Înțelepți, face parte din viață - viața, ceea ce numim astfel, nu ar fi posibilă fără extincția individului, dar asta nu-i Împiedică pe cei care o descoperă târziu sau În momente de criză biologică să-i trăiască drama, pervertindu-le, cum spuneam, psihologia și Încărcând alte vârste, cum ar fi „Îndepărtata tinerețe”, cu valori și culori
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Totul, totul În viața socială sau sentimentală, e parcă făcut pentru a ne Închide sau falsifica orizontul asupra acesteia, poate cheia Întregii noastre existențe, În sensul că, oricât de paradoxală ar părea uneori, ea, ideea morții și a propriei noastre extincții, realitatea ei indestructibilă și, aș zice, anistorică, e cu adevărat darul zeilor, ea este cea care dă valoare nu numai propriei noastre realității, dar realității și realului În genere. Supeficiali prin natură și copilăroși, În sensul rău al cuvântului, noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
promisiunile” de existență care sunt ascunse În această realitate peste care lunecăm cel mai adesea Îmbibați de un fel de torpoare sau semi-conștiență, tocind-o! Și, Într-adevăr ca pe niște copii, ea trebuie să ne „amenințe” cu sfârșitul, cu extincția implacabilă, cu Neantul, pentru a crea În noi acele felurite reacții, dintre care, cum o spuneam, marea majoritate nu trec de spaima difuză și ascuțită ce ne Împinge În depresii, mituri salvatoare sau boli, diagnosticate sau nu. Dar ea, divina
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contradicție flagrantă cu datele pozitive ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o demnitate a ființei și Într-un bun echilibru cu principiile și credințele noastre pozitive, În flagranță, mai ales, cu „umilința și teroarea” extincției umane, „azvîrlirea” noastră În neant de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic În realitatea fenomenală și cosmică, Unamuno afirmă, la sfârșitul „revoltei” sale: iar dacă toate acestea trebuie să se Întâmple „astfel” și existența noastră lucidă și luptătoare va fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ceilalți, de un ritual vechi, unul din acele ritualuri nespectaculare pe care se reazimă echilibrul social, dacă nu chiar psihologia noastră. Cine să „ne’nvețe a muri?!...” Când eram tânăr, foarte tânăr, ca și alții, mulți, nu-mi acceptam extincția fizică, chiar și foarte depărtată, cum părea atunci; universul, timpul, lumea ar fi trebuit să se oprească odată cu mine și, ceea ce e interesant În această aprehenisune obsesivă a puberilor este faptul că ea reapare „la suprafață” În cazul unor adulți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]