828 matches
-
păru că zărește coada ochiului ei cercetându-l fără reproș, doar c-un dram de curiozitate. Asta era, curiozitatea care se citea pe un colț al buzei ei de jos, umezită, care schița un început de zâmbet în timp ce privirea ei ezitantă părăsise pentru câteva momente ecranul. Care avea să fie următorul gest? Pe brațul scaunului de alături, mâna ei reflecta magia alb-mișcătoare a ecranului și aștepta. La distanță de un singur deget de al ei, Dragoș vedea propria-i mână stând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei, definit artistic de rețeaua pantalonilor de ciclism Mercx, era mai mult decât putea îndura. Compară în momentul acela nerăbdarea de fiară cu care ea se arunca asupra sculei lui, ca o leoaică doborând o antilopă, cu propriile lui atingeri ezitante. Știi bine că nu sunt la fel de sofisticat cum ești tu, și sunt mereu impresionat de rigoarea analizelor tale. Periatul acela exagerat păru a da rezultate. Fie torcea ea ca o pisică, fie legătura telefonică era bruiată. Când termină de vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câțiva martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit deodată: vocea ei veche, ezitantă, inconfundabilă. Era de parcă Justine a lui Durrell mi-ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția zei, așa cum fac grecii. Agerimea șoimului, lipsa de milă a șacalului, istețimea pisicii, caracterul enigmatic al șarpelui, carapacea unui scarabeu reprezintă doar părticele ale puterii divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate un cerc mic de țesut de pe curbura superioară a glandei lui. Aceeași mușcătură dureroasă pe care o primisem și eu odată de la o prostituată obosită, iritată de erecția mea ezitantă, îmi aduce aminte de gesturile stilizate ale infirmierilor de ambulanță și ale personalului de la stația de alimentare, fiecare cu repertoriul lor de mișcări particulare. Mai târziu, am aflat că Vaughan colecționa în albumele sale fotografice grimasele infirmierelor de la urgență. Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la noi, această școală: „aderențele simboliste” de care vorbește Lovinescu se manifestă nu în faza militantă a curentului, ci în faza în care conștiința lui estetică se impune. E reproșul pe care îl vor aduce (...) toți criticii „simboliști”, iritați că ezitantul de la 1909 trece, înaintea lor, drept creatorul modernismului românesc în care intră, s-a văzut, importante forțe simboliste” (Simion, op. cit., p. 208). Valorizările lovinesciene sînt mai degrabă rezultatul unor evaluări „ideo-sociologice” a posteriori, al unei opțiuni programatice și al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vom consulta cu celelalte căprioare; vom răscoli pădurea în toate direcțiile, întrebînd animalele. Știi că vom face tot ce se poate pentru a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era cam cu cinci-șase ani mai mare decât mine, dar pungile de sub ochi îl făceau să arate mult mai în vârstă, iar smocul des de păr de pe cap era deja vârstat cu fire argintii. — Sunt bine. Mulțumesc, am răspuns eu ezitant. Eram încă puțin cam supărtă din cauza loviturii neașteptate a lui Lulu, din timpul ședinței editoriale, dar ultimul lucru pe care mi-l doream era să alimentez tensiunea din birouri vorbind despre asta. — Să nu-ți faci griji din cauza lui Lulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Pasiunii; - un Inel-Dragon din Jad; - ulei pentru Pofte Trupești; - clopoțelul Birman al Dragostei. „Ei, ce părere ai de instrumentele mele de luptă?”, a întrebat el. Lăsată fără grai de această imagine, ea s-a întins pe perne fără o vorbă, ezitantă și totuși nerăbdătoare. Gura i s-a deschis și respirația i s-a accelerat. Brațele îi erau slăbite, dar genunchii deja i se ridicau de pe pat. După ce și-a atașat Clama Argintie a Pasiunii pe Tulpina de Jad, a uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pun, atât e de compromițătoare. Ca o cămașă indiană cumpărată la „Second hand Haine de import”. Pentru el Însă ea avea strălucirea amară a unui poem de Radnóti Miklós pe care Începu să-l recite absent, cu o voce răgușită, ezitantă pe alocuri, dar mereu victorioasă În lupta cu uitarea. Și ce titlu ciudat: Versuri tăcute cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Elizabeth Robins, fuseseră de față la premieră, Începu să reconstruiască Înșiruirea de evenimente care dusese la apariția lui, fără a bănui nimic, În momentul cel mai deplorabil: primul act, aplaudat de toată lumea, care părea să anunțe un mare succes; Începutul ezitant al celui de al doilea, batjocura crudă la adresa costumului dnei Saker, pornită de la galerie și din fundul sălii, pierderea totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca de pe o strună de violoncel. Sub ochii noștri amuzați și seduși, Mircea Martin se transforma într-un marchiz, a cărui probitate, eleganță, demnitate, curaj, cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frigider. Îi dai să mănânce pe la 12:30, da? Fiona s-a uitat la David care arăta ca un bărbat căruia i se cere să memoreze un model de împletit cu andrelele. Ăăă, da, cred că da, a răspuns el ezitant. Și-o să trebuiască să-i schimb și scutecul? — Nu fii ghiduș, i-a replicat Fiona conclusiv. Normal c-o să trebuiască să-i schimbi și scutecul. Probabil chiar de mai multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
săptămânală, Fiona pusese receptorul fără fir al telefonului pe marginea căzii. După ce și-a șters mâinile, a răspuns. —Alo? —Bună seara. Doamna Bartholomew? La telefon era o voce masculină, pe care Fiona n-o recunoștea. —Da-a, a răspuns ea ezitant, așteptând să-l audă pe bărbat începând s-o convingă să cumpere vreo asigurare. —Vă sun de la departamentul de urgențe al spitalului St. George’s din Tooting. Fiona s-a ridicat în capul oaselor. Inima i se strânsese în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apoi să mizeze pe alegerea lor. Și să știe ce vrea. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Poate orice alegere, chiar și cea greșită, era mai bună decât aceste autoanalize și dezbateri lăuntrice agonizante, ezitante. Fără să fie conștient de asta, Vultur-în-Zbor cădea și el în plasa modelelor naturale de gândire ale orașului lui adoptiv. Palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. Știu că sunt oaspete în casa dumnealui, a spus el. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răspuns: Nu vorbesc cu curvele. Elfrida, deja palidă, s-a albit de tot, timp în care contesa s-a îndepărtat. Al doilea eveniment, reversul acestei înstrăinări amare a două prietene vechi, a fost o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină. — Contesă, a zis el, în cazul în care contele Alexei are nevoie de un tovarăș de joacă, eu... eu aș fi dispus să... când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scuzați, sunteți Kate Reddy? —Da. Ridic privirea și o văd stând lângă biroul meu pe tânăra frumoasă care m-a strâns cu ușa la instructajul stagiarilor Înainte de Crăciun. Acum, ca și atunci, se Înroșește, dar nu e nimic fragil sau ezitant În timiditatea ei: reticența ei pare să fi fost turnată dintr-un metal fin, dar rezistent. —Scuze, Îmi zice ea din nou, dar am Înțeles că vom lucra Împreună la o ..ăă.. prezentare finală. Domnul Task mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ei bine, ăsta se numește „notificările muzicale“. Ultimul care rămâne cu foaia asta e În mare căcat. Așa că te-aș ruga să i-o pui lui Bunce pe birou. Acum? Încep să recunosc expresia de pe fața asistentei mele: o Încruntătură ezitantă care-mi spune că acolo are loc o luptă Între principiile ei Înalte și dorința puternică de a-mi face pe plac. Îmi pare rău, Kate, dar cum știm noi că Chris Bunce este cel vinovat? Mă Întorc cu tot cu scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu noi acasă de la spital, au uitat să ne dea și un manual care să cuprindă sensul vieții. Mi-l amintesc pe Richard ducând-o de la mașină În casă, În scaunul ei micuț cu mâner uriaș, și așezând-o extrem de ezitant pe podeaua sufrageriei. (În faza aceea, Încă mai credeam că am putea s-o frângem, neștiind că mai degrabă se va Întâmpla invers.) Ne-am uitat la fiica noastră și apoi unul la celălalt și ne-am gândit: „Și acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încerca să construiești o barcă În timp ce ești pe mare. Ne-au dat Însă ceva de la spital: o broșurică Într-o mapă albastră de plastic cu mai multe desene pe pagină În care apăreau doi părinți stilizați. Părinții stilizați Își Înmuiau ezitanți coturile În formă de unghi În apa pentru baie sau probau temperatura laptelui pe dosul palmelor lor stilizate. Exista și un orar pentru hrănit bebelușul, indicații despre cum să treci bebelușul de la lapte la hrană solidă și, cel puțin așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a para ale timizilor. Dar Între rezerva unui timid și cea a unui dandy, observă Emilien Carassus, există câteva deosebiri de fond și de formă. Dacă amândoi se sustrag, păstrează distanța, afișează dispreț, timizii se trădează până la urmă: sunt jenați, ezitanți, neîndemânatici, uneori vehemenți. Într-un salon riști să-i vezi Împiedicându-se de mobile, doborând bibelouri, vaze. Niciodată un dandy nu va gafa. El face un slalom grațios și sigur printre mobile și obiecte. Toate gesturile lui degajă siguranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
De ce mă strângi atât de tare la pieptul tău probabil fleșcăit? Nu vezi că bâțâim, că ai un Parkinson incipient, că tremuri din toate încheieturile? Că suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
spre binele vostru. Avem mult de recuperat și n-o să reușim dacă sărim unul la gâtul celuilalt. —Lăsați-o moartă, ca în Goa, strigă Matthew din celălalt capăt al sălii. Toată lumea zâmbi din politețe. —Dar, spuse Hazel pe un ton ezitant, care contrasta puternic cu pasiunea de care tocmai dăduse dovadă pe scenă. —Ce e? zise MM întorcându-se către ea. MM păru că se concentrează mai mult pe măsură ce Hazel deveni centrul atenției sale; probabil că nici MM nu-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-se mai aproape de MM pe canapea. Și mai târziu unde te-ai dus? îl chestionă Hugo. Când Violet era atacată în grădină? Matthew se înfoie. — La bucătărie, după pahare. Dacă vrei să știi. Suntem siguri, sugerai eu, pe un ton ezitanta, că Violet chiar era atacată în grădină? Urmă o pauză lungă, de gândire. Mă așteptam ca Hugo să sară imediat la mine și să mă întrebe ce naiba tot ziceam acolo; n-a făcut-o, lucru deloc întâmplător, ca să nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]