3,370 matches
-
un telefon de la studenta Iulia... ce se anunță ca mesager de suflet din partea Marianei. Îi spun să nu se grăbească, să-și rezolve prioritar problemele ei personale. Am telefonat la București mulțumind d-lui dr. Liviu Crăescu pentru reușita operație facială din 23 noiembrie, aducând vorba și despre amintirea frumoasă pe care a lăsat-o vărul său, Gil Crăescu, trecut în lumea de Dincolo la 10 septembrie 2009. Primesc un telefon de suflet din Constanța de la d-na M. Șerban, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
adresa, fără alte amănunte. A mai trecut încă un an și chiar fericit pe undeva, pentru că m-am bucurat de o sănătate bună, chiar dacă a mai fost și o mică sincopă... Acum totul s-a rezolvat perfect, păstrez un pansament facial discret pentru protecție față de unele mici intemperii. În momentul de față sunt sănătos, fericit și mulțumit peste poate, fiindcă am în tine și ai tăi - să-ți trăiască - un sprijin moral pe care alții nu-l au. Mulțumesc pentru multele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi era colegă în astfel de chestiuni, în toate felurile în afara statului de plată. Îi povesti ce senzație de abisal avea când vedea cum recunoașterea se divide în bucăți distincte mai exigente. Cealaltă femeie râdea; asta e speriată. Expresiile ei faciale sunt greșite. Dubluri, extratereștri, împărțind realitatea în o mie de părți, păstrând disctincții prea subtile pentru ca normalitatea să le poată vedea. —Îți spun eu, Femeie. Oricât de des aș vedea așa ceva, tot mă îngheață. — Credeam că n-ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar e posibil să se fi întrerupt conexiunea dintre ele. Weber aprobă din cap. Ipoteza dominantă în acest moment. Era nevoie de trei părți ca să se realizeze recunoașterea, iar cea mai veche dintre ele avea cartea cea mai mare. — Imaginea facială se potrivește perfect, ceea ce generează amintirile adecvate. Știe că sora lui arată exact ca... sora lui. — Dar nu există ratificare emoțională. Face toate asocierile la o față, fără însă a avea intuiția aceea a familiarității. Dacă e silit, cortexul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văd și acum câteva probleme. Una la mână, Mark nu dublează toate persoanele la care a ținut înainte de accident. Ar trebui să se poată încă ghida după indicii auditive sau tipare comportamentale - tot felul de instrumente de identificare, în afară de trăsăturile faciale. Oare aplatizarea afectivă poate într-adevăr învinge recunoașterea cognitivă? Am văzut leziuni bilaterale ale amigdalei - pacienți cu reacții emoționale distruse. Ei nu susțineau că cei dragi au fost înlocuiți cu niște impostori. Chiar și lui i se părea că sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât o ruptură între amigdală și cortexul inferotemporal. Nu pun la îndoială contribuția leziunilor. Fără îndoială, în proces sunt implicate leziuni ale emisferei drepte. Numai că mă gândesc că trebuie să căutăm o explicație mai largă. Cei mai fini mușchi faciali ai lui Hayes îi trădau scepticismul. Vreți să spuneți, altceva decât neuronii? — În nici un caz. Dar aici există și o componentă de rang mai înalt. Orice leziuni ar fi suferit, ele generează și reacții psihodinamice la traumă. E posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să te jupoi... Se opri. Atunci haide. Dă-mi un așa-zis test de-ăla de-al tău. E mai bine decât să zac aici până mor. Am adus unele noi. Mistere cu fotografii. Scoase din geantă testul de recunoaștere facială Benton. —Mistere? Toată viața mea nenorocită e un mister. Mark recunoscu aceeași față văzută din mai multe unghiuri, cu diferite expresii, luminată diferit. Dar nu-și dădea întotdeauna seama când o privire era îndreptată spre el. Se descurcă destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păcălesc multă lume. Numai fețele - cu altceva n-avea probleme. De fapt, percepea mai bine decât mulți alții micile diferențe dintre obiectele aproape identice - pietricele, șosete, oi. Dar pentru el, supraviețuirea în societate depindea de capacitatea de a face calcule faciale uluitoare tot timpul, de parcă ar fi fost o joacă de copii. Joseph S. trăia ca un spion în tabăra inamică, ajutându-se de calcule matematice laborioase și algoritmi pentru a face ceea ce toți ceilalți făceau la fel de ușor cum respirau. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a unei fețe sau direcția atenției celuilalt. Weber descria un pacient căruia îi era imposibil să-și dea seama cât de atrăgătoare i se părea o față. Adunase, în propriul lui laborator, date care arătau că unii pacienți cu agnozie facială identificau de fapt fețele, fără ca mintea lor conștientă să realizeze asta. Erau puține săptămânile în care nu primea scrisori de la cititori neliniștiți, care se luptau cu vreo formă atenuată de agnozie sau nu reușeau să-și recunoască vechile cunoștințe. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prea avut plasă de siguranță. Se întoarse la Bunul Samaritean ca să-l pună la curent pe doctorul Hayes. Trecură împreună în revistă materialele strânse de Weber în trei zile. Hayes studie rezultatele de la reacția galvanică, punctajul la testele de recunoaștere facială și profilurile psihologice. Puse zeci de întrebări, dintre care Weber putu răspunde doar la o treime. Hayes era impresionat. —E cea mai mare ciudățenie pe care poți s-o vezi ca să mai rămâi și întreg dup-aia! Lovi în teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țesutul muscular. Cercetătorii se grăbiseră să întregească uluitoarea descoperire. Sistemul neuronilor-oglindă se extindea dincolo de controlul și performanța mișcării. Avea tentacule care se strecurau în tot felul de procese cognitive superioare. Juca un rol în vorbire și învățare, în decodarea expresiilor faciale, analiza pericolelor, înțelegerea intențiilor, percepția și reacția la emoții, inteligență socială și teoria asupra minții. Weber își privea soția mișcându-se prin casă și văzându-și de treburi. Dar neuronii săi oglindă nu se activau. Mark Schluter reușise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință, nu povești. Weber nu mai putea distinge între ele. Testă microfonul și focaliză proiectorul. Își ridică ochii spre amfiteatrul plin cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în sprâncene și în nas. În timp ce o fată dolofană și tatuată dădea un ultim telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi și pielea de pe mine. Ce mai contează? O siluetă tremurătoare păși înăuntru - femeia aceea pe care Karin i-o prezentase lui Daniel la dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
secunde și fracțiuni de secundă; * Alergare de durată în tempo uniform moderat: se desfășoară pe teren plat, fără denivelări, în grupe de 6-8 elevi; alergarea este continuă, în ritm propriu, pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ; * Extensii ale trunchiului din culcat facial: executantul adoptă poziția culcat facial cu palmele la ceafă, fixat la glezne de un partener; extensia trunchiului cu ridicarea capului peste înălțimea băncii de gimnastică situată în fața sa, revenire în poziția inițială; se înregistrează numărul de repetări ; * Extensii ale trunchiului
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
Alergare de durată în tempo uniform moderat: se desfășoară pe teren plat, fără denivelări, în grupe de 6-8 elevi; alergarea este continuă, în ritm propriu, pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ; * Extensii ale trunchiului din culcat facial: executantul adoptă poziția culcat facial cu palmele la ceafă, fixat la glezne de un partener; extensia trunchiului cu ridicarea capului peste înălțimea băncii de gimnastică situată în fața sa, revenire în poziția inițială; se înregistrează numărul de repetări ; * Extensii ale trunchiului din poziția așezat cu sprijin
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
petrece pentru ultima oară. Constantin poate chiar murise și își construia un alibi, treaba lui... În ceea ce mă privește, aș fi vorbit despre orice, cu oricine, ca să destram păienjenișul sin gurătății noastre comune. La început, zâmbeam. E drept, numai fizic, facial (de câtva timp luasem obiceiul să fac așa în fiecare seară înainte de a adormi și în fiecare dimineață înainte de a mă trezi; greutatea acestui exercițiu simplu, dar eficace consta doar în a ști când ești adormit și când te poți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
canale, unele acustice, somatice și artificiale și altele în coduri artistice, vizuale și auditive, în care intră vorbirea, muzica și efectele sonore) devin verbală (cu ajutorul limbajului), și corpul uman este un instrument de comunicare special: natural (depinde de existență, expresii faciale, mișcări ale membrelor, posturi) și cultural (dansul, clovnii, mimii). Acest limbaj cu semne ale propriului corp poate să depindă de o situație genetică ori de o situație referitoare la tensiunea psihică (în fața unui exercițiu cu public sau cu prieteni). MÂINI
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
MAI MULT DECÎT O PRIVIRE ÎN TREACĂT, PE CARE I-O ARUNCASE PÎNĂ ATUNCI. DAR FUSESE CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ OCHII EI VERZI ÎL SUPRAVEGHEAU ÎNCĂ DIN CLIPA ÎN CARE SE AȘEZASE. CHIPUL ÎMPĂRĂTESEI ERA IZBITOR, APROAPE NOBIL. AVEA STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
selectează victima din proximitatea sa geografică, nu dispune de un vehicul și evită oamenii, astfel că este apreciat de către cei din jur drept un incompetent din punct de vedere sexual, locul crimei va fi dezorganizat. Depersonalizarea victimei reprezintă o mutilare facială sau o rănire în exces, iar actele sociale au loc, în mod obișnuit, după moartea victimei (comportament necrofil). Locul morții și locul crimei coincid în general și, de obicei, nu există nici o încercare de a ascunde cadavrul. În cazul mutilării
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
În anii ’80, un grup de colonialiști și de fanatici religioși trimisese bombe prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu rotile sau cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în aer Domul Stâncii, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cip atașat computerului, denumit RFID - dispozitiv de identificare a frecvenței radio - este conceput pentru a fi inserat în fiecare card de identificare, pe care toți cetățenii trebuie să îl poarte cu ei. De asemenea, un nou sistem biomteric de recunoaștere facială a fost testat în orașe pentru a face fotografii și înregistra fizionomiile fiecărei persoane pentru a verifica dacă nu figurează pe lista infractorilor. Scanere wireless video de securitate vor fi pretutindeni instalate până în anul 2010. Acceptăm ca un act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
corporații. Cetățeanul obișnuit al orașului New York va fi fotografiat de 500 de ori pe zi. Toate televizioarele vor fi interactive bidirecțional. Acestea ne vor urmări exact cum le urmărim și noi. Sistemele biometrice vor fi folosite pentru a capta scanările faciale, ale irisului, ale amprentelor, vocii sau respirației, înainte de a putea intra sau ieși dintr-o încăpere sau clădire. Cardurile genomice de identificare personale vor fi necesare pentru a intra sau părăsi zone dintr-un oraș mare sau unul obișnuit. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
contururile line ale sânilor ei fermi. Fără îndoială, prea fermi, dar asta nu-l deranja pe Josh. În zilele astea, toată lumea și totul era ameliorat chirurgical. Inclusiv în cazul bărbaților. Chiar și cei de douăzeci de ani își făceau liftinguri faciale și implanturi peniene. — Și atunci? zise mama lui. — Cum? Scuză-mă, mamă. Ce spuneai? — În legătură cu familia Levine. Verii mei. — Nu știu. Unde ziceai că locuiesc? — În Scarsdale, dragule. Acum își aminti. Familia Levine avea părinți care cheltuiau prea mult. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gurii, unde nu avea păr. Dar cimpanzeii diferă foarte mult în pigmentație. Nimeni nu dăduse importanță. După ce-a crescut, puiul n-a mai părut la fel de normal. Fața, care fusese inițial plată, nu începuse să se bombeze, odată cu vârsta. Trăsăturile faciale rămăseseră infantile. Totuși, nimeni nu se gândise să se întrebe ce era cu aspectul puiului ... până când descoperiseră, la un examen de rutină al sângelui, că puiul dădea rezultate negative la enzima Gc a acidului sialic. Cum toți simienii aveau acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]