1,434 matches
-
obiceiul să boteze soldățeii dăruiți lui Cornel cu nume formate după numele cunoștințelor de care voia să rîdă, fără ca acestea să-l bănuiască. Cornel se enerva cînd tata numea în bătaie de joc un erou pe care el îl considera falnic, preferînd numele generice, care atrăgeau spre respectivul erou mult mai multe însușiri speciale decît o făceau cele individuale. Totuși lui Georgică îi păstrase numele dat de tata, în primul rînd în amintirea lui, iar în al doilea rînd deoarece chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
o cherestea luxuriantă, unduitoare, cu un bust imens de mozzarella, o doamnă între două vârste care se îndrepta direct spre pat și-l aștepta acolo pe înserat, în timp ce începeam să închidem magazinul, foșnindu-și frunzele în așternut asemeni unui copac falnic și alb. Dar nu prea aveam ce să fac în legătură cu aceste nevoi. Eram mult prea strâmtorat ca să alerg după femei. Deși riscam să mă întâlnesc cu soții Renling în cartierul acela, m-am dus la Evanston să o caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și ai scos pasărea. Ședeam aicea sus și mă uitam la întreaga scenă. Dar înțeleg că a zbârcit-o. Cine ți-a spus? Oh, umblă vorba că e un eșec. Mișelul ăla mic de Jacinto! E adevărat, Bolingbroke? Pasărea aia falnică e de fapt nevolnică? E lașă? Vai, am spus eu, ce de aiureli! De ce ar fi un vultur diferit de altul? Sunt cu toții cam la fel. Un vultur e un vultur, un lup e un lup, un liliac e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu cred că există vreun cuvânt, în oricare limbă - slavă Domnului -, care să poată defini alegerea materialului de către poetul chinez sau japonez. Mă întreb cine ar putea găsi un cuvânt care să definească următorul subiect: un membru al cabinetului ministerial, falnic și pompos, se plimbă prin curtea lui, repetând în gând discursul fulminant pe care l-a rostit în acea dimineață în prezența Împăratului, și calcă, spre regretul lui, pe o schiță scrisă în cerneală, pierdută sau aruncată de cineva. (Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alege materialul. Materialul îl alege pe el și nu invers. Un bujor înfoiat nu i se poate arăta decât lui Issa - nu lui Buson, nu lui Shiki, nici măcar lui Bash½. Cu câteva modificări prozaice, aceeași regulă i se aplică și falnicului, pomposului membru al cabinetului ministerial. Acesta nu ar îndrăzni să calce, cu un divin regret uman, peste o schiță, dacă nu ar apărea în scenă, ca să-l observe, marele om de rând, marele păcătos și poet Lao Ti-kao. Miracolul poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și de singuratice. Cu un plăcut fior de groază, își imagina că vede o făptură ciudată, împietrită, care se afla înăuntru și privea afară. După aceea se porni să inspecteze diverși copaci, fagul arămiu și mestecenii și bradul al cărui falnic trunchi roșcat se avânta în sus, abia vizibil, ici-colo, printre masele de ace negre. Îi plăcea mai cu seamă copacul chinezesc ginkgo, atât de ciudat și de bătrân. Atinse delicat poalele copacului, unde încolțiseră de curând mici vălătuci verzi, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afirmă Poetul, aruncând un sfert de privire, peste umăr, înspre Cel Pișat: "E unul, la băută, mai strașnic decât mine? Cu-atât mai bine țării și lui, cu-atât mai bine! Purceadă înainte, s-ajungă cât mai jos! La răsăritu-i falnic, închin al meu prinos!" Pe naiba! Dă-l în mă-sa, de dipsoman! Personal, situația a ajuns să mă cam deprime. Mă crezi? Pe ce jucăm? Pe banii babei, evident! e de părere Fratele. Ascultă, planul A mi-e clar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și pe bietu' tata! Guță, bețivule...! Cirozatule! Curvarule! U-huuu, ce te-ai mai stafidit! Uite-l și pe Lucicuță al nostru, ce bine se ține el, mă! Spiță de mort tânăr, proaspăt la epidermă, domnule! Viril! Ca becheru'! Ca bradu'! Falnic! turuie Iulică. U-liu-liuuu..., ce de mortăciuni, Șefu'! Inflație! Vai de pulicile noastre! E sfârșitu' lumii, bre, ce bicicleta mea! o scaldă Vierme. Toți ăștia, cârnii, reanimații..., mușcă? vrea să știe Avocatul. Unii ar mușca, scârbele, dar n-au cu ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a încins la Podul-Înalt, de peste râul Bârlad. Leșuri de cai, luptători creștini și păgâni mușcaseră mocirla. Se înroșiseră sloiurile râului de atâta sânge vărsat. Oștirea turcească a fost dezmembrata. Lui Soliman-Pașa nui venea să creadă că, în acea zi oarbă, falnica să armata se află în deazastru. “A fost un teribil măcel și puțin a lipsit ca să nu fie cu toții tăiați în bucăți; Soliman-Pașa cu greu și-a scăpat viață prin fugă”, scria un cronicar turc. Mara, mama sultanului, afirmă că
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
copiilor de vârstă preșcolară. În planificarea activităților am avut în vedere capacitatea de înțelegere a copiilor și dorința lor de a face „fapte bune”. Iată câteva din activitățile desfășurate:”De la bobul de grâu la pâinea de pe masă”, „De la sămânță la falnicul brad”, „Aș locui la Polul Nord”, „Foculprietenul sau dușmanul nostru”, „De la paharul de lapte la calupul de brânză”, „Poveste despre animalul meu preferat”, „Ce mi-a povestit copacul?”, „O zi în parc”, „Povestea puiului de vulpe”, „De ce s-a supărat Motănel
Coronița prieteniei by Inst. Ari Mariana-Ana, Grădiniţa cu Program Normal Nr. 1, Lupeni, Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93018]
-
un curcan Înfoiat, cu coada roată și mărgelele de la gât albastre și roșii; un cocoș țantoș, cu pieptul Înainte și penele din târtiță semețe; amestecate, oi cu miei, vaci cu viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
născut, nu cu mult Înainte de Întemnițarea topitului de dor Cocrișel, marele cărturar al neamului nostru, Udriște Năsturel Fierăscu (acest din urmă nume fiind luat după cel al satului și al moșiei pe care le stăpânea și pe care se Înălța falnicul conac ce dăinuie și astăzi). Disperarea bietului prizonier de război - fost oștean al lui Mihai Viteazul - era cu totul și cu totul Îndreptățită, căci bătrânul Spiridon se arăta de o zgârcenie fără pereche. De aceea, fiul căuta să-i Înmoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
facă parte din specia umană ar fi urmat să fie bătut pe pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și galbenă stoarsă dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul Îndura lovitura cu demnitate, fără să protesteze, ca pe un tribut adus deosebitei sale vitejii care cerea și alte sacrificii În afară de falnica rănire. Ectoraș ghicise, Însă, după purtarea și gesturile ocolitoare ale vărului, că acela căpătase un fel de respingere - dacă nu chiar frică - față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a mănăstirii, am ajuns în dreptul a trei cruci înfrățite, pe care scria cu litere adânci și împrospătate: Olimpiada, Fevronia și Sofia Iurașcu. Brusc, nostalgia tulburătoare din jur căpăta un nume. Ajunsesem în chiar locul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit și tainic sub talpa mănăstiri” zice maica Ambrozia. „De câte ori am vrut să plec și să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
că se desparte de ea, de această stradă, care lui Cioran i se pare „total neinteresantă” (9 mai 1979 Ă 365). Altădată, în fața unei cărți poștale, privește cu nostalgie zidurile cetății (regretând că n-a rămas toată viața la umbra „falnicului Zid” care, scris așa, cu majusculă, capătă o puternică valoare simbolică în direcția unei posibile întemeieri), ori mărturisește, fără urmă de pudoare, că privește „cu nespus dor această străduță pustie, pe care tare mi-ar plăcea să mă plimb în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
povestitorul citește Soacra cu trei nurori, publicată în numărul din 1 octombrie 1875 al „Convorbirilor literare”. Un nou mare scriitor se ivea astfel în istoria literaturii române. E incontestabil că Eminescu a favorizat din plin și în mod decisiv „răsăritul falnic” al prietenului său, chiar dacă unele dintre textele publicate în serie strânsă de „Convorbiri literare” fuseseră deja scrise la data împrietenirii celor doi. Anul 1877 îl lovește pe C. cu boală și război. Prima în mod direct, al doilea în mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
divin. De aceea le ține înălțate cu trufie încă agresivă, să se vadă, dar să și amenințe pînă departe. De acum înainte, cursul Soarelui este deschis. Luîndu-și, de data asta, chipul de Taur, astrul ceresc își ține coarnele drepte și falnice; ca Leu, străjuiește sigur de sine în liniștea zenitului. Doar celălalt ipostaz al său, Vulturul, planează la înălțime, cu privirea ațintită asupra vreunei umbre de șarpe tîrîndu-se cu perversiune pe pămînt și încercînd să urce, în secret, pe tulpina copacului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
își caută de zor ființa mult iubită, și ea aleargă zbuciumată pe căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul dintre neamurile cele mai înzăstrate în daruri sufletești. Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfînt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ne cuprinsese la falnicul nume de român! Cît eram de veseli, cît eram de fericiți atunci! Îți aduci și tu aminte?. Este, în fapt, începutul articolului Românii și poezia lor. A apărut inițial sub formă de scrisoare și dat prima dată publicității în revista
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ea striga pe celălalt, pe mort. Îngenunchind cu grabă îi adună ciolanele și-i deosebi lucrurile. Căpățîna era spartă de baltag”. Scena, dar mai ales povestea vieții lui Nechifor Lipan ajunsă aici, îndeamnă și ea la meditație: iată un om falnic, în plină forță și în „floarea vîrstei”, prăpădit năprasnic în moarte. Parcă recunoaștem una dintre legile clasice ale tragicului. Sadoveanu s-a întrecut pe sine în acest roman, cum de puține ori i s-a întîmplat în prea întinsa-i
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]