894 matches
-
predispuse la scârboșenie, au mai multe mirosuri, au nevoie de mai mult spălat, tăiat, legat, aranjat, țesălat, parfumat și antrenat. Aceste biete puștoaice poate că se hotărâseră să pută Împreună ca sfidare la adresa unei tradiții corupte clădite pe nevroză și falsitate, dar domnul Sammler considera că un rezultat neprevăzut al modului lor de viață era pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vedeți că Îmbătrânesc. Spuneam că această eliberare Întru individualitate n-a fost un mare succes. Pentru un istoric, de mare interes, dar pentru cineva conștient de suferință este Îngrozitor. Inimi ce nu primesc adevărata simbrie, suflete ce nu găsesc hrană. Falsități, nelimitat. Dorință, nelimitat. Posibilitate, nelimitat. Cerințe imposibile impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
purtat meandrele vieții. Astfel ajungem la cea de-a doua grupare de proze, aceea integrată direct în viața socială, în care găsim consemnate scene mărunte (dar cât de semnificative) din perioada "obsedantului deceniu" (colectivizarea, propaganda deșănțată, accesul restrictiv la învățătură, falsitatea în toate domeniile de activitate), de după aceea, atunci când cineva atenționează: "E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit!", ajungând și la teme contemporane (care se calchiază perfect pe cele anterioare), în care "Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
operăm prin reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru . A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi despre falsitatea premisei. Modernii revin la acest argument ce spune că falsitatea consecinței implică falsitatea premisei. După cum scrie Kant, <ref id="45">Immanuel Kant, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 106.</ref>. Observă că se aplică mai ales în geometrie, unde intuiția însăși are un caracter formal. Exemplul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
secțiune dedi cată „perfecțiunii logice a cunoașterii după relație“. Înainte de toate, reamintește principiile formale ale gândirii - al noncontradicției și al identității, al rațiunii suficiente și al terțului exclus. Discută în același timp despre eroare, pe care o înțelege atât ca falsitate, cât și ca aparență a adevărului. O specie a erorii o constituie absurditatea însăși, destul de perfidă întrucât aduce cu ea tocmai aparența adevărului. Nu e greu de văzut că, de fapt, Kant nu desparte complet logica de antropologie, cel puțin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure. Nu mai poți spune, de pildă, că, pentru cei care, altădată, credeau în natura daimonică a lui Socrate, falsitatea consecinței („Socrate este muritor“) ar atrage după sine falsita tea premisei („Socrate este om“). În astfel de situații, discuția urmează a fi dusă în alți termeni și pe o altă cale decât cea oferită de o schemă formală. 12. L
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Lauda și denigrarea trebuie apreciate după temeiul rațional care le-a generat, după mobilul emoțional-afectiv care le-a propulsat și după finalitatea pe care au vizat-o. Critică O critică dreaptă și bine intenționată este de preferat unei laude gratuite. Falsitate Schimbul de amabilități protocolare însoțit de zâmbete false ascunde întotdeauna vrăjmășii sau invidii. Rol Pe scena vieții, masca nepotrivită și rolul prost jucat nu sunt agreate. Viața Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ar însemna să mă condamn singur la moarte. Trăind de mic pe stradă trecând în timp prin toate clasele sociale și intrând în contact cu unii și alții crezând că undeva îmi voi găsi locul, am constatat peste tot numai falsitate, lăcomie, bârfă, batjocură, desmăț, și orgii acest lucru m-a făcut să cred și cred în continuare că ceea ce am făcut până în prezent nu am făcut rău. Că am luat vieți omenești este adevărat, dar sunt sigur că atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu mai reușea să creadă în propriile artificii, se convinseseră că viitorul lui roman avea să marcheze saltul de la necinstea de duzină la necinstea esențială și absolută, capodopera falsității ca mod de cunoaștere, deci cartea pe care ei o căutau de atâta vreme. Cei din Aripa Luminii, în schimb, credeau că din criza unui asemenea profesionist al minciunii nu se putea naște decât un cataclism de adevăr, și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acest intertext exotic va fi pierdut pentru cititorul american, multe altele, de la Kafka la Orwell, vor fi ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care corupe legătura dintre oameni. Plicul negru este un roman despre izolare și neputință, despre apatie și falsitate, despre oameni ca ostateci, prostituate și fiare sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
umărul drept, jinduind iubire. De atunci, gândul nehotărât tot așteaptă ... Nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult Doamne, anotimpurile nu mai sunt cum au fost odată; oamenii și-au schimbat firea după cum bate vântul. Și vântul le fluieră falsitatea prin cămările sufletelor; nu știu cât le vei mai răbda ipocrizia... L-ai ales cândva pe Noe pentru a salva omenirea. În schimb, urmașii lui au vrut să urce până la Cer să fie egalul Tău, dar le-ai încurcat limbile și i-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe altul. Voi fi eu singur cu povara existenței mele în fața lui Dumnezeu, fără niciun titlu, referință din afară, fără nimic în afară de strictul necesar pentru a trăi. Mă îndrept spre întâlnirea cu mine și cu Dumnezeu, fără nicio mască sau falsitate. Trenul de astăzi și avionul de mâine mă duc pe un drum de pelerinaj, la locul întâlnirii celei mari și importante cu mine însumi, pentru a-mi da jos de pe chip orice fard, lăsând loc creaturii originare a lui Dumnezeu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic nu mă enervează mai mult decât falsitățile și formalitățile, nu mă mișcam din loc, nu făceam nici un gest. Încă mai credeam, deși din ce În ce mai puțin, că ar fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
te făcea să crezi că totul nu este decât o nouă "poză", cu toate că, de data aceasta, toți doctorii atestau adevărul. Într-adevăr, la vreo sincopă, își lungea degetele în stânga pieptului cu atâta eleganță, își închidea pe jumătate ochii cu atâta falsitate, murmura un mon cher așa de delicat, că nu puteai fi impresionat. Moartea i-a venit după două zile de boală în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat deloc obiceiurile nici atunci. A rugat să fie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spirite unul lângă altul, stupide toate, pe un ton strident, și l-am lăsat brusc, fără să știm dacă el a spus vreo vorbă tot timpul... Oricum ar fi luat domnul Cornea scena aceasta - sau de-i va fi sunat falsitatea ei, sau de va fi crezut-o adevărată - această explozie căzîndu-i deodată, într-un moment când se credea mai singur, trebuie să-i fi părut dezgustătoare și totdeauna îi vom apare în mintea lui ca niște personagii grotești. Am avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie are în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce faci?", ea răspunde calm: "Cu tine e altceva". Vorbă fără de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prefăcută. Nu, era departe de a fi o.k., niciodată nu fusese mai puțin o.k., dacă era să judece întrebarea cretină a persoanei din fața lui. De altfel nici nu răspunse, sperând ca aceasta să dispară cât mai repede, cu tot cu falsitatea lumii pe care o reprezenta și în spiritul căreia vorbise. Personajul nostru se mai gândi un pic, acum parcă un pic mai linștit, în vreme ce restul persoanelor aflate în birou, în număr de aproximativ zece, îl priveau într-o tăcere perpetuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Alcina strălucea și-i întuneca pe toți, așa cum soarele întunecă stelele. Tânărul cavaler era fermecat. Tot ceea ce el auzise de la mirt, nu-i mai părea acum decât o urâcioasă calomnie. Și nu zău, cum, cum putea să-și închipuie că falsitatea și minciuna se ascundeau sub aerul acela de nevinovăție și sinceritate? Acum nu se mai îndoia că Astolfo își meritase soarta și poate o pedeapsă mai severă încă. Cuvintele lui îi păreau dictate de ciudă și de setea de a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină, pe care se edifică și extinde șandramaua abatorială. Din rândurile lor se recrutează cozile de topor care taie și spânzură. Cruzimea manifestată sălbatic și permanent asigură obediența. Frica, foamea, frigul, falsitatea, nesiguranța zilei de mâine și a libertății, tensiunea și munca istovitoare de afirmare a spiritului. Minciuna și machiavelismul sunt axele ideologiei totalitare. Suspiciunea se întinde ca o noapte fără capăt. Oamenii trec unii pe lângă alții muți. Prietenii se ocolesc. Dezechilibrul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca demosul să-i spânzure de felinar. Când vom descrie poporului românesc legile lui vechi și drepte va spânzura și pe Ruset și Boerescu. [2] Pe doi oameni [î]i urăsc în țara asta, doi oameni care trebuiesc nimiciți din cauza falsității lor: Roset și Boerescu. Caballa eliminării grecilor. Oricare grec venit sub domnie grecească fanariotă trebuie să dovedească că s-a încetățenit. Fanarului un vechi nu. Vezi xenofobia celor vechi. [3] Doi oameni merită spânzurați în această țară de felinare prin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
psicologia. Rămâne espresia spirit, totuși nu-i așa. Sfera subiectivă a fenomenelor este psiche. Această sferă se gândește și este un teren de cercetări, de speculațiune, foarte îndreptățit. Materialiștii stau mai siguri, deși nu întreg [... ] își pierd obiectul. Cu toată falsitatea noțiunei mediatorie (suflet), totuși au ajuns la consecvențe și rezultate adevărate. În matematică noțiunea micimei nefinite a fost asemenea o poartă tranzitorie pentru adevăruri matematice. [Î]i lipsește obiectul psyche prin urmare nu psicologie. 25 epistolă (Ed. Lindner). Literatura sub
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]