4,787 matches
-
de dureri și mă dădusem învinsă, am început să accept că am pierdut războiul cu viața. Așa mi s-au părut acei ani, un război greu și interminabil cu viața. Toată lumea din jurul meu începuse să mă compătimească, cei dragi și familiarii sufereau enorm, toți îmi ofereau milă și compasiunea lor, iar eu îmi pierdusem identitatea, îmi pierdusem încrederea în mine, îmi pierdusem direcția de viață și cel mai tragic mi s-a părut faptul că îmi pierdusem și visele. Nimic nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care se aude În receptor când dai telefon la o companie pentru reclamarea unei defecțiuni, iar operatoarea așteaptă să fii preluat de vocea robotului, care te Îndrumă să apeși de 118 ori tastele Înainte de-a vorbi cu ea. Aceste familiare acorduri divine Îi făcură să prindă curaj. Intrară. Grupul bărbaților ajunse Într-un coridor nu foarte lung, care semăna izbitor cu Capela Sixtină, cu câteva mici diferențe. De pildă, pereții erau din ghips-carton, iar pe tavan, În loc ca aproape să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În mână, cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru că limbajul confirmă în mod evident ilegalitatea faptelor, cît și pentru că el lasă să se vadă, destul de clar, tendința societății românești de normalizare a ilegalității, de situare firească în afara oricăror constrîngeri etice. Mituirea nu e dramatică, tensionată, riscantă, ci ritualizată, familiară, amicală. De altfel, multe dintre comentariile produse în media și pe internet au intrat într-o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea mici aflate în joc, obiceiurile ("darurile") în genere românești și
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
de bicicletă. Într-adevăr, atunci s-au certat. În timp ce-și căuta cuvintele, privirea ei descoperea o clădire cunoscută În peisaj, recunoștea firma unui magazin, un chioșc de ziare sau alt reper care o readucea Într-un spațiu oarecum familiar și-i restituia Încrederea În forțele proprii. — Mă aflu pe strada Democrației și... nu știu ce stradă e asta, am impresia că n-am mai fost niciodată pe aici. Trebuie să ajung pe strada Pacific. — Ah, firește că te-ai rătăcit! exclama
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
completarea rubricilor din fișa de tratament la care tocmai lucra. Și dintr-o dată se opri, ușor dezamăgită, aproape că rămase cu gura deschisă, cu privirea țintuită Întîmplător pe calendarul de perete: Pablo nu i se mai adresase cu atît de familiarul apelativ „tovarășa Elena“, care Începuse să-i placă și ei de la o vreme. Ceea ce Însemna că nici el nu se mai considera Nicolae Ceaușescu. Dar nici un alt indiciu din conduita sa nu justifica bănuiala că s-ar afla În pragul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Poate că presimțire e prea mult spus. Preț de cîteva clipe, alunecasem pe nesimțite Într-un alt spațiu, cu alte reguli de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spre Collie. Mă gîndesc tot drumul numai la cardurile care sînt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum sîntem cu toții aici) ginim o mașină parcată lîngă casa noastră. Pare vag familiară. Ne gîndim să ne Întoarcem În oraș, dar avem nevoie de cardurile noastre și de banii noștri. Ignorăm ocupantul mașinii, chiar dacă Îl recunoaștem că e Chrissie și o luăm val-vîrtej pe alee. Dar ea vine imediat după noi. — Bruce... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
auzim voci. Mai Întîi vedem oarecum silueta vagă a unui bulangiu În uniformă, care ne Întreabă cine sîntem. Draga mea te iubesc, deși ești crudă cu mine Tu ești crudă cu mine. La un moment dat una dintre voci devine familiară: — Ei bine Robbo, de data asta chiar ai futut-o de tot. SÎntem sfîșiați În bucăți Într-o rochie de femeie, Înțepeniți Într-un gard viu și-l auzim pe Toal cum ne vorbește, iar În circumstanțele actuale trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o mână binoclul, iar cu cealaltă ținându-mă de coșul de fum. Deodată, norii s-au risipit și am avut În fața ochilor o imagine la care visez din copilărie: pe cer, am văzut o lumină lunguiață, nemișcată, alta decât lumina familiară a stelelor. M-am uitat la ea aproape o oră, timp În care abia respiram de emoție. A dispărut la un moment dat topindu-se pur și simplu În imensitatea de stele. Te uiți la femeia din fața ta-un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai În vârstă avea părul blond, ondulat; cel tânăr prefera nu doar alifie de păr, ci și o cărare exactă la mijloc, parcă trasată cu lama unui cuțit. Ambii mi se păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la Manetti, pe când pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din urmă puse jos servieta pe care o cărase și anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Țâțe, pizde, craci, buze, guri, limbi și găoaze! Cum o să renunț la ceea ce n-am avut, de fapt, niciodată, în schimbul unei fete care, oricât de delicioasă și provocatoare o fi fost la un moment dat, îmi va deveni, inevitabil, la fel de familiară ca propriul buzunar? În schimbul iubirii? Care iubire? Oare asta leagă toate cuplurile pe care le cunoaștem - pe toți cei care chiar își dau osteneala să se lase legați? Oare nu aduce asta mai degrabă a slăbiciune? Nu înseamnă mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi fost o completă epuizare. Sub privirile lui Myatt, omul se trezi brusc. — Da? Întrebă el. Myatt se scuză. — N-am vrut să vă trezesc. Omul Îl privi cu suspiciune și ceva În brusca trecere de la somn la o mai familiară neliniște, ceva În hainele bine croite, trădate de balonzaidul ponosit, Îl făcu pe Myatt să se simtă mișcat. Se referi la Întâlnirea lor de mai devreme: Ați găsit un compartiment, presupun? — Da. Myatt spuse impulsiv: — Poate că nu vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse cu o politețe familiară: — Pe mine Coral Musker. El se Înclină În fața ei scurt și formal, Într-un mod neenglezesc, și plecă. Fata văzuse În ochii lui alte gânduri, căzând ca ploaia. Niciodată până acum nu mai avusese senzația că e uitată atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot ce poartă e plătit de mine până la ultimul lucrușor. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stânca lui Lorelei. Heine. — Ce vrei să spui cu Heine? El zise cu plăcere: — Un evreu. Ea Începu să uite decizia pe care fusese obligată s-o ia și-l privi cu interes, Încercând să vadă un străin sub trăsăturile familiare: ochii mici, nasul mare, părul negru și dat cu ulei. Îl văzuse pe bărbatul acesta mult prea des: În chip de chelner În smoching stând În rândul din față al teatrelor de provincie, după pupitrele birourilor agenților, În penumbră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru că sunt conștient de moarte ca de o viitoare posibilitate, aproape o certitudine, pentru că vor avea grijă să nu le scap din nou, chiar dacă m-aș apăra pe mine și pe ceilalți cu limba unui Înger. Fețe care Îi erau familiare priviră În sus la trecerea lui, dar nu reușiră să-l scoată din concentrare. Mi-e teamă, Își spuse el triumfător, mi-e teamă. 2. — Nu cumva sunteți Însuși Quin Savory? Întrebă Janet Pardoe. — Mă rog, spuse domnul Savory, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În Întuneric, iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el cu interes și respect când i se anunța numele. Curând, Într-o oră sau două, va fi amantul meu - și, la gândul acesta, combinat cu unda de teamă În fața unei relații ciudate, fața Înțeleaptă și smeadă Își pierdu aerul familiar. Când leșinase pe coridor, fusese bun cu ea, oferindu-i mâinile care o Înveliseră cu o haină călduroasă, o voce care-i dăduse șansa să se odihnească În lux. Recunoștința Îi năvăli În ochi și dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
probabil curtată de toți designerii, de la Dior până la Dolce. —Te voi contacta În mod sigur. Ce amabil din partea ta, nu-mi vine să cred, spuse Sophia. Sophia Îl lovi ușor pe Hunter pe obraz. „Pa, dragule“, zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe primul plan. Mai târziu În acea seară, eu și Hunter sorbeam ciocolată caldă la barul de la Bristol, când sună mobilul meu. Spre surprinderea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
frumoasă, poliglotă, cu picioare ca ale femeilor din Sardinia. Ce spusese Marci? Niciodată să nu ai Încredere Într-un bărbat care e mereu În călătorii de afaceri? Într-o clipă, strălucirea mea pariziană se risipi și am simțit din nou familiarele spasme de paranoia. Deodată, Hunter mă luă În brațe și mă strânse lung, cu multă căldură. —Doamne, ce dor o să-mi fie de tine, spunea el. Și mie, am șoptit. — Ce faci la Moscova? interveni Sophia. E o groapă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol reveni la mărci mai familiare și dădu o raită printr-un Asgard fictiv, de unde proveneau probabil acele denumiri atât de iubite de departamentele de marketing ale distileriilor din East Midlands. Din această clasă, Carol alese cutii verzi de Odin, doze portocalii de Wotan, sticle cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]